Parcul Naţional Słowiński ce se afla intre Łeba şi Rowy. Polonia

Acest parc se află pe coasta Mării Baltice, între oraşele poloneze Łeba şi Rowy. El poartă numele regiunii locuite de tribul kashubian, o populaţie slavă care a trăit aici până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial. Parcul a fost inaugurat în 1967, iar în 1977 a intrat în patrimoniul mondial al Rezervaţiilor Biosferei. Parcul Naţional Słowiński ocupă o suprafaţă de 18 618 ha, mai mult de jumătate fiind acoperită de ape. Restul sunt păduri (25%), plaje şi dune (5%), mlaştini şi turbării (8%), pajişti şi păşuni (8%).

Dune albe,unul dintre punctele de atracţie ale Parcului Naţional Słowiński.cu aspect de val, de pe litoralul Mării Baltice se întind pe o fâşie de pământ de 18 km ce seamănă cu un deşert,

Potrivit unei surse oficiale, în acest parc, „marea, lacurile, râurile, dunele, pădurile, turbăriile şi pajiştile alcătuiesc un mozaic.

Spre zona dunelor se merge cu minicarul cam 5 km.

Numai aici poţi vedea dune care se întind până la marginea lacurilor şi a pădurilor“. Într-adevăr, în această porţiune din parc, dunele migratoare — numite dune albe sau coline albe —, alături de lacurile de mică adâncime oferă o privelişte unică în Europa.

Movilele uriaşe de nisip alb sau gălbui ocupă o suprafaţă de aproximativ 500 ha, fiind cea mai mare zonă europeană cu dune care nu sunt stabilizate de vegetaţie. În mod potrivit, simbolul oficial al Parcului Naţional Słowiński este un pescăruş argintiu ce planează pe deasupra dunelor gălbui şi a apelor albastre.

O imagine mult mai obişnuită a parcului, dar mai puţin impresionantă, e cea oferită de aşa-numitele dune cenuşii. Mai vechi decât cele albe, aceste dune sunt acoperite cu iarbă şi arbori care nu numai că ajută la formarea solului, dar şi stabilizează nisipul, fixându-l şi protejându-l de acţiunea directă a forţelor naturii. 

 

Una dintre dunele cenuşii iese în evidenţă, fiind cea mai înaltă din parc. E numită duna Czołpino şi are aproape 55 m înălţime.

În mod firesc, la vederea dunelor — mai ales a vastelor dune albe migratoare —, turiştii întreabă: 
De unde vine tot nisipul acesta? Şi cum de s-a strâns atât de mult nisip pe o suprafaţă relativ mică a litoralului baltic?

Cercetătorii nu au un răspuns foarte clar la aceste întrebări. Totuşi, potrivit dovezilor, s-ar putea spune că a fost vorba de mâna omului. Oamenii de ştiinţă au ajuns la această concluzie după ce au studiat granulele de polen rămase în diverse straturi ale solului din parc, numit şi „sol fosil“. În urma cercetărilor s-a aflat că actuala zonă cu dune a fost cândva împădurită, îndeosebi cu stejari. Prin urmare, ce anume a cauzat schimbarea completă a peisajului?

Se crede că înaintea erei noastre, mari suprafeţe de pădure din zona litoralului au fost distruse în urma incendiilor devastatoare izbucnite în mijlocul triburilor ce populau pe atunci regiunea.

 „Pentru prima oară, nisipurile, stabilizate înainte de păduri, au început să se deplaseze“, se spune în lucrarea cu titlul Słowiński National Park. Dar, potrivit „mărturiei“ granulelor de polen, pădurile au pus din nou stăpânire pe nisipuri; au crescut mai întâi fagi, iar mai târziu, pini.

În evul mediu însă, din motive necunoscute, dunele au fost „trezite“ din somnul lor şi au pornit-o din nou la drum. 

În secolul al XVI-lea, ele ameninţau să înghită vechiul oraş Łeba. Prin urmare, locuitorii au început să ridice un alt oraş, departe de zona periculoasă. Dar acţiunea lor n-a făcut decât să înrăutăţească situaţia. 

Iată ce se mai spune în lucrarea Słowiński National Park: „Construirea oraşului şi a portului a impus tăierea masivă a arborilor, însă, după cât se pare, nimeni nu s-a gândit la consecinţe“. Din cauza defrişărilor, „dunele s-au deplasat într-un ritm fără precedent“, afirmă aceeaşi lucrare. Înaintând cu 3–10 m pe an, nisipurile migratoare au acoperit în calea lor sate, câmpuri, pajişti şi chiar zone împădurite.

De unde a venit nisipul? 

Deşi omul a contribuit, se pare, la schimbările de peisaj din zonă, nu el e cel care a adus nisipul aici. 

Cercetătorii cred că o parte din nisip ar putea proveni din zonele continentale, aluviunile fiind aduse aici de râuri. Altă sursă ar putea fi chiar ţărmul, ale cărui faleze înalte sunt erodate în permanenţă de valuri, proces cunoscut sub numele de abraziune.

Pe o porţiune din coasta Mării Baltice, valurile lovesc faleza, săpând încetul cu încetul în ţărmul stâncos. Nisipul rezultat este purtat în larg, unde se acumulează pe fundul mării.

Într-un mod neînţeles încă pe deplin, în zona parcului, curenţii marini şi valurile aduc o parte din nisipul de pe fundul mării tot mai aproape de uscat, formând, paralel cu linia ţărmului, mari cordoane litorale şi grinduri submerse. Valurile şi curenţii de coastă mută nisipul încetul cu încetul pe plajă, unde, sub acţiunea soarelui şi a vântului, se usucă şi este spulberat tot mai departe de mare. Apoi se formează câteva creste paralele ce se înalţă tot mai mult pe măsură ce nisipul de pe o creastă e suflat pe următoarea. Astfel iau naştere, în cele din urmă, dunele albe.

Lacuri în „deşert“

Parcul Naţional Słowiński nu e un deşert lipsit de viaţă  Aici dunele şi plajele acoperă  aproximativ 5% din suprafaţa parcului, iar lacurile, râurile şi pâraiele acoperă aproape 55%.

Cel mai mare lac e Lacul Łebsko, cu o suprafaţă de 71 km2 şi o adâncime maximă de aproape 6 m. Cel mai mare râu, Łeba, izvorăşte chiar din acest lac. Al doilea ca mărime este Lacul Gardno, în care se varsă râul Łupawa. Din cauza reliefului nisipos instabil din jur, malurile acestor două lacuri sunt într-o continuă schimbare.

Situat pe un traseu de migraţie, Parcul Naţional Słowiński e plin de păsări. Circa 260 de specii, reprezentând aproximativ 70% dintre toate speciile de păsări care trăiesc în Polonia, populează acest parc sau doar poposesc aici în timpul migraţiei. Printre păsările marine putem aminti pescăruşii, chirele, corcodeii, raţele sălbatice, lebedele şi ferestraşii — raţele fiind recunoscute uşor după „coafura“ lor ciufulită. Alte specii de păsări sunt buha, acvila de munte, acvila ţipătoare mică, codalbul şi corbul. Dacă aveţi ochi buni şi mergeţi tiptil, fără să faceţi zgomot, aţi putea zări chiar şi unele mamifere: cerbi nobili, căprioare, mistreţi, iepuri sălbatici şi câini-jder, un mamifer înrudit cu vulpea.

Turiştii care vin toamna sau iarna pot admira un spectacol unic al dunelor: când vânturile bat cu putere, pe creasta lor ia naştere un nor vizibil de nisip zburător, asemenea stropilor aruncaţi de valurile mării. Se spune că dunele „fumegă“.

Sursa de informatie: Wikipedia si Turism Polonia

Acest loc magic este una dintre cele două deserturi din Polonia (celalalt, numit Pustynia Błędowska, este situat în apropiere Cracovia, dar dă încet drumul vegetației în creștere). Conformitatea acestuia într-adevăr să-l apropie într-un deșert în miniatură, atât de mult încât se spune că înainte de a pleca pentru campania din Africa, chiar aici generalul Erwin Rommel, celebrul „Desert Fox“, a realizat exercițiile soldaților săi Afrika Korps.  Se spune de asemenea dunele parcului a făcut, de asemenea, fundalul la setul de film polonez „W pustyni Puszczy w“ din romanul lui Henryk Sienkiewicz.( wikipedia)