Rethymnon, Creta, Grecia-octombrie 2021

 

 

 

 

Muzeul Etnografic

 Rethymnon situat pe coasta nordică a insulei, la jumătatea drumului dintre capitală și Chania, este o combinație reușită de vechi și nou, de alei labirintice mărginite de clădiri venețiene elegante din secolul al XVI-lea, și artere largi, flancate de hoteluri. Este un oraș cu o istorie extrem de bogată. De-a lungul secolelor, orașul mult timp a fost sub stăpânirea venețienilor, apoi a turcilor otomani. Ocupația turcă s-a încheiat în 1897. Un fapt interesant este că există încă un mic cimitir în Rehymnon, unde au fost îngropați polonezii care au luptat în apărarea Greciei. Pe perete există o placă în poloneză, greacă și engleză: „Locul odihnei veșnice a soldaților polonezi care au murit în lupta pentru libertatea Greciei 1897-1905”. Din păcate, cimitirul este foarte neglijat, iar poarta către acesta este închisă. Orașul a suferit mult din cauza raidurilor aeriene în timpul celui de-al doilea război mondial.

Rethymnon este, de asemenea, un important centru academic. Orașul găzduiește Școala de Filosofie, Biblioteca Universității din Creta și Colegiul de Științe Sociale și Politice. În timpul anului universitar, campusul academic găzduiește aproximativ 8.000 de studenți. Rethymno este un oraș-stațiune cu câteva zeci de mii de locuitori, care îl împart generoși cu vizitatorii în zone nu foarte strict delimitate:

1) cartierele rezidențiale noi, desfășurate inland, pe coline destul de abrupte, cu bloculețe de 3-4 etaje zugrăvite în alb,

2) faleza, pietonală după lăsarea întunericului pe porțiunea dintre Iroon Square și Vechiul Port Venețian, unde se înșiră bar după bar, tavernă lângă tavernă

 4) plaja, lungă și lată

Cetatea (Fortezza) din Rethymno

Cetatea se află pe dealul Paleokastro, și reprezintă punctul principal de atracție al orașului Rethymno. A fost construită între 1573 – 1580 de către venețieni,  cetatea se numără printre cele mai mari castele venețiene din istorie. Arhitectura sa reprezintă o împletire a stilurilor venețiene și otomane. Până în secolul al XVI-lea, în locul fortăreței, erau templele lui Apollo și Artemis.

 

În prezent, în interiorul său

există vestigii bine conservate, ce pot fi vizitate. Pe timpul verii, în teatrul aflat în aer liber sunt susținute concerte. De asemenea, mai pot fi observate o garnizoană, un rezervor de apă și Biserica Sfânta Chaterina. Cetatea Fortezza oferă o priveliște panoramică superbă asupra orașului Rethymno.

Fortăreața a fost construită între 1573-1580 pe locul unor ziduri de apărare bizantine. Cu toate că mulți cretani au participat la înălțarea ei, unii pierzându-și chiar viața din cauza condițiilor de muncă precare, se pare că localnicii nu erau admiși înăuntru decât în caz de asediu, în rest clădirile găzduindu-i pe ocupanții venețieni, garnizoana și episcopia catolică. 

În 1646 Fortezza a fost asediată și cucerită după numai 22 de zile de luptă de către otomani, care au transformat catedrala catolică venețiană în moschee și au ridicat în interiorul zidurilor case și sedii administrative și militare, prelungindu-i funcționarea până la începutul secolului al XX-lea, când a ajuns pentru un timp refugiu pentru doamnele care prestau contra cost un anumit tip de servicii... iar mai apoi închisoare. După al Doilea Război Mondial, când orașul a început să se extindă, rezidenții au părăsit treptat zona și casele le-au fost demolate, pentru ca în anii 1990 fortăreața să intre într-un lung program de restaurare încheiat cu succes.

Moscheea Ibrahim Han din Rethymno

Moscheea Ibrahim Han din Rethymno, Creta este situată în mijlocul unei fortărețe venețiene. Moscheea se află lângă reședința Rectorului și a fost inițial o catedrală venețiană dedicată Sf. Nicolae, construit în 1580. Cu toate acestea, când Rethymno a fost ocupată de turci în 1646, a fost transformată într-o moschee otomană de către sultanul Ibrahim Han și și-a luat numele. Clădirea în sine este foarte bine realizată. Este o structură pătrată solidă cu o cupolă impresionantă cu un diametru de 11 metri. În interior este o nișă de rugăciune, situată în centrul zidului de sud-est, cu fața spre Mecca, orașul sfânt al musulmanilor. De asemenea, are baza minaretului pe partea de vest, care este singura parte care a supraviețuit acestei structuri, deoarece minaretul în sine nu a supraviețuit timp de secole. O mică capelă este construită lângă moscheea dedicată lui Agios Theodoros Trichinas și a fost inaugurată în 1899. Din păcate, moscheea este închisă publicului astăzi și se deschide doar pentru câteva expoziții muzicale. Cu toate acestea, merită încă vizitat pentru a-i admira arhitectura și a arunca o privire în interior prin fereastră.

 

Portul vechi

Dacă Fortezza era simbolul puterii militare în perioada Evului Mediu iar Portul Vechi evocă forța comercială a urbei, aici, în amalgamul de străduțe și piațete în capătul cărora se ițesc siluete de minarete și turle, printre tarabele cu fructe și legume adăpostite sub umbrele, ateliere meșteșugărești, taverne, cafenele și buticuri cu bijuterii, îmbrăcăminte, ceasuri, suvenire, cosmetice ori jucării, simțim pulsația vieții de zi cu zi și, cu doar un mic efort de imaginație, ne putem transpune în trecut, închipuindu-ne cum trăiau cretanii sub ocupația venețiană și apoi turcă în urmă cu câteva veacuri. Lângă Grădina Municipală este Biserica celor Patru Martiri, închinată unor creștini din secolul al XIX-lea care au refuzat convertirea la Islam, fiind uciși prin decapitare. Este un edificiu frumos, construit în 1975 în stil bizantin.

 Pe una din străduțe este Biserica Mitropolitană (catedrala) , cu hramul ,,Intrarea în biserică a Maicii Domnului". Este o clădire albă impunătoare, cu trei nave și turn cu ceas, ridicată la jumătatea veacului al XIX-lea pe locul unui mic locaș de cult datând din perioada venețiană iar alături, în sediul episcopiei, a fost amenajat Muzeul Ecleziastic. 

 

Fântâna Rimondi este situată în Piața Platanos, în fostul centru al orașului venețian. A fost construită în 1626 de guvernatorul venețian A. Rimondi. Între cele patru coloane corintice există trei guri de leu din care țâșnește apa. În trecut fântâna a fost acoperită cu o cupolă, dar, potrivit legendei, a fost trasă în jos, astfel încât o mașină care transporta Eleftherios Venizelos să poată trece prin pasajul lărgit.

Fântâna se află între alei burdușite de buticuri, taverne simpatice. Străzile orașului vechi sunt pline de cafenele, restaurante, baruri și magazine.