Personalităţi uitate ale Botoşanilor: Dan VIZANTY

                                                       

                                         Personalităţi uitate ale Botoşanilor: Dan VIZANTY                                                                                                                                                 A consemnat cu un respectuos comentariu, Gheorghe Median

,,Cu puţin timp în urmă, doamna Maria Vizanty din Bucureşti, mi-a trimis printr-un E-mail, câteva informaţii despre tatăl domniei sale, Dan Vizanty, unul dintre celebrii aviatori români din cel de al Doilea Război Mondial. A făcut-o, nu neaparat pentru a reitera faptele de eroism ale tatălui domniei sale, prezentate într-o carte apărută în anul 2010, la Editura Institutului European din Iaşi Iaşi, sub semnătura lui Daniel Focşa, ci pentru ca acesta să poată fi cunoscut şi la Botoşani,  oraşul în care s-a născut în urmă cu 113 ani.                                                                                                                                                                                                                             Întrucât aviatorul Dan Vizanty este, din nefericire, puţin cunoscut în oraşul său natal, am convenit cu doamna Maria Vizanty să trimită, spre publicare revistei “Luceafărul”, un articol evocator.

Prefaţăm acest articol cu câteva informaţii despre familia Vizanty, una dintre cunoscutele şi respectatele familii botoşănene din prima jumătate a secolului al XX-lea, care a dat judeţului Botoşani două personalităţi de prestigiu: Demostene, fost prefect şi primar de Botoşani şi Panaite, fost senator şi prefect de Botoşani.

Cel mai cunoscut dintre aceştia este tatăl pilotului, Demostene Vizanty, rămas în amintirea botoşănenilor prin faptul că, în calitate de prefect de Botoşani, s-a implicat în soluţionarea scandalului provocat de dărâmarea, de către Maria Papadopol, proprietara moşiei Ipoteşti, a casei părinteşti a lui Mihai Eminescu. La solicitarea Ministerului Cultelor şi Artelor, la 15 decembrie 1924, el a dispus executarea unei schiţe de plan a casei şi întocmirea unei  dări de seamă asupra celorlalte construcţii care-i aparţinuseră căminarului Gheorghe Eminovici. Datele raportului au oferit o imagine reală asupra situaţiei de la Ipoteşti, oferind  comitetului condus de profesorul Petru Irimescu, argumente pentru intensificarea eforturilor de trecere a aşezămintelor de la Ipoteşti în proprietatea statului şi reconstruirea casei în vederea transformării acesteia într-un muzeu dedicat lui Mihai Eminescu.

Demostene Vizanty şi-a legat numele şi de ridicarea, la Botoşani a impozantului monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial -  “Compania de mitraliere maior Grigore Ignat în atac”, amplasat în fosta Piaţă Carol (azi Piaţa 1 Decembrie 1918), el numărându-se printre membrii Comitetului de Iniţiativă condus de avocatul Ramiro Savinescu, constituit la începutul anului 1925, prin străduinţa căruia s-a colectat suma necesară realizării acestuia.

De asemenea, mai trebuie amintit faptul că Demostene Vizanty a sprijinit, în perioada în care a exercitat funcţia de prefect al judeţului Botoşani, refacerea bisericilor şi chiliilor de la Mănăstirea Vorona.

Un ultim amănunt pe care dorim să-l adăugăm, este acela că atât Demostene cât şi Panait Vizanty au fost membri ai Partidului Naţional Liberal, fruntaşi ai organizaţiei judeţene Botoşani a acestui partid.

UN FIU AL BOTOŞANIULUI: DAN VIZANTY

Dan Valentin Vizanty, unul dintre aşii aviaţiei române de vânătoare din cel de-al doilea război mondial, personaj cu un destin „ieşit din comun”, cum precizează istoricul Neagu Djuvara, în prefaţa unei recente lucrări închinate pilotului (n.1), cunoscut între prieteni şi camarazi drept „Mon cher”, s-a născut la 9 februarie 1910 la Botoşani, într-o veche familie moldovenească, odinioară, oameni de vază ai oraşului, având şi unele rădăcini greceşti.

Deşi aspiraţiile lui erau iniţial îndreptate către teatru, după doi ani de studii la Conservatorul de Artă Dramatică de la Iaşi, Dan Vizanty are revelaţia adevăratei sale vocaţii: zborul. Abandonează studiile sale artistice, spre regretul profesoarei sale, Agatha Bârsescu, tragediană vestită în epocă, şi se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie – Cotroceni, pe care o absolvă în 1931.

Cu pasiune şi entuziasm, parcurge toate etapele carierei şi ierarhiei militare, de la sublocotenent aviator şi observator aerian (1931), pilot de război (1932) la pilot de vânătoare (1934). În această perioadă (1931-1940) a desăvârşirii formării sale ca ofiţer şi comandant de escadrilă, în cadrul Flotilei 1 Aero, urmează diferite cursuri de perfecţionare şi zboară pe mai toate tipurile de avioane. La 16 octombrie 1936 este înaintat la gradul de locotenent aviator, iar la 17 aprilie 1939 la cel de căpitan, acesta fiind şi gradul cu care participă la război.

După cum scrie el însuşi într-un articol (n.2), cel de al doilea război mondial a fost pentru armata şi aviaţia română „o luptă prodigioasă şi extrem de dificilă a unei armate care, pe parcursul aceluiaşi conflict, a luptat, la început cu URSS la est, cu anglo-americanii în interior, şi la final, cu germanii la vest.”

Începând cu 22 iunie 1941, căpitanul Dan Vizanty s-a distins în calitate de comandant al escadrilei 43 Vânătoare în timpul campaniei din Basarabia. Această escadrilă era echipată cu avioane PZL 11F, de fabricaţie poloneză, destul de fragile. Între iunie 1941 şi august 1942 participă la peste 50 de misiuni de război şi se distinge prin curaj şi spirit de sacrificiu, relevându-se ca un pilot de vânătoare de elită şi bun comandant.

În perioada cuprinsă între august 1942 şi august 1943 este şef de cabinet al Sub-Secretarului de Stat al Aerului (SSA), generalul Ghe. Jienescu.

Imediat după raidul american de la 1 august 1943 (operaţiunea Tidal Wave, de altfel eşuată), ministrul Ghe. Jienescu, ţinând seama de iminenţa unor noi incursiuni americane, decide restructurarea aviaţiei române.

Astfel, Dan Vizanty este numit comandantul Grupului 6 Vânătoare (cod « Paris »), grup ce avea ca misiune apărarea capitalei şi a zonei petroliere Ploieşti-Câmpina, contra atacurilor aviaţiei americane. Grupul, bazat iniţial la Pipera, apoi pe aerodromul de la Popeşti-Leordeni, avea în dotare avioane IAR 80 şi IAR 81, concepute şi fabricate în România la uzinele IAR Braşov, adevărate simboluri ale aeronauticii militare române.

Pentru Grupul 6 şi comandantul său este perioada celor mai dramatice dar şi glorioase lupte împotriva aviaţiei americane. În ciuda evidentei inferiorităţi numerice şi tehnice, unităţile Grupului 6 (cele trei escadrile: 59, 61 şi 62) compuse din piloţi desăvârşiţi, înzestraţi cu un curaj excepţional, au doborât peste 90 de avioane de bombardament cu patru motoare şi 45 de avioane de vânătoare.

Cpt. av. Dan Vizanty, personal, a doborât 12 Fortăreţe Zburătoare (B-17) şi Liberatoare (B-24) şi 3 avioane de vânătoare (Lightning).

În primăvara anului 1944, în urma succeselor repurtate de aviaţia de vânătoare română care punea serioase probleme Comandamentului Interaliat, acesta din urmă decide un raid de anvergură care să anihileze acest punct de rezistenţă. Aviaţia de vânătoare americană bazată la Foggia este desemnată să se ocupe de această operaţiune. Data raidului a fost fixată pe 10 iunie 1944, la o oră neobişnuită (8 dimineaţa), şi la joasă înălţime pentru a surprinde şi distruge aviaţia română de vânătoare la sol. Acest raid, la care au participat peste 100 Lightning-uri, s-a dovedit însă un enorm eşec, nici un avion de vânătoare românesc nefiind surprins la sol. În plus, după o luptă dură şi impresionantă, aviaţia americană a trebuit să se retragă, cu peste 50% pierderi. Astfel, 10 iunie 1944 rămâne ziua de glorie a Grupului 6 Vânătoare, a lui Dan Vizanty şi a avionului IAR 80. În acea memorabilă zi, denumită de americani « Blackest day », aceştia au pierdut 24 de Lightning-uri (23, după unele surse), în timp ce românii au deplâns 3 pierderi. Unul din aşii americani, participant direct la acea luptă aeriană, Lt. Herbert “Stub” Hatch, în cartea sa de amintiri, “An Ace and his Angel” (n.3), recunoaşte, după circa 60 de ani, meritele grupului condus de căpitanul Dan Vizanty şi incredibila performanţă a avioanelor româneşti IAR 80 (deseori confundate în zbor cu avioanele germane FW190). De fapt, Hatch, abia la începutul anilor 80, după cercetări şi investigaţii, aflase că acea strălucită victorie a fost strict românească.

După 23 August 1944, căpitanul aviator Dan Vizanty devine comandantul grupurilor 1 şi 6, reunite pe aerodromul Popeşti-Leordeni, şi asigură apărarea Bucureştiului contra atacurilor germane, asumându-şi răspunderea unor misiuni importante şi scoţând din luptă, cu unităţile sale, 25 de avioane germane.

Merită amintită o conversaţie antologică, din data de 24 august 1944, între căpitanul Dan Vizanty şi colonelul Eduard Neumann (n.4), Comandantul german al Aviaţiei de Vânătoare, vechi camarazi de arme şi prieteni, pe care istoricul Neagu Djuvara o consideră „parcă trasă dintr-o tragedie antică” (n.5):

”Dragă Vizanty, într-o jumătate de oră, voi lansa un bombardament asupra Bucureştiului; Ce vei face?

            Fără ezitare, răspund:

            “Ridic aviaţia de vânătoare.”

El:

“Te înţeleg, fiecare cu datoria sa.”

Eu:

“Nu există alternativă. Tristă realitate. Dacă ne ajută Dumnezeu, ne vom reîntâlni într-o zi pentru a evoca doar clipele fericite petrecute împreună.” (n.6)

Ceea ce în acel moment părea de neimaginat, s-a produs 35 de ani mai târziu când protagoniştii acestui dialog s-au reintâlnit într-un cadru emoţionant la un Congres Internaţional al Piloţilor de Vânătoare, desfăşurat la Munchen.

Din 8 septembrie 1944, până la sfârşitul războiului, cpt. av. Dan Vizanty continuă campania din vest contra Germaniei, în calitate de comandant al Grupului 1 Vânătoare, grup dotat în mare parte cu avioane Messerschmidt 109G. La 10 Mai 1945 este înaintat la gradul de lt. Comandor.

La sfârşitul războiului totalizează peste 4600 ore de zbor şi, în funcţie de sistemul de referinţă luat în calcul, 16 victorii aeriene (43, conform sistemului prevăzut de Statul Major al Aerului Secţia a II-a).

Ca recunoaştere a calităţilor sale de pilot şi comandant, “pentru fapte de arme excepţionale săvârşite pe câmpul de luptă”, a primit înalte decoraţii şi distincţii, printre care:

• Ordinul “Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Crucea de Aur (11 octombrie 1941);
• Ordinul “Virtutea Aeronautică” Clasa Crucea de Aur cu spade, prima şi a doua baretă la Crucea de Aur (20 februarie 1942);
• Crucea de Fier, cl. II-a (1942);
• Ordinul “Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Cavaler (iunie 1942);
• Ordinul “Coroana României” cu spade, în gradul de ofiţer, cu panglica de “Virtute Militară” (29 iulie 1942);
• Ordinul militar “Mihai Viteazul”, cl. III-a (3 octombrie 1944);
• Ordinul “Virtutea Aeronautică” cu spade, clasa Ofiţer (15 apr. 1945) ;
• Ordinul “ Steaua României” cu spade şi panglică de Virtute Militară, clasa IV (15 apr.1945);
• Medalia sovietică “Victoria”, 1946;
• Medalia „Eliberarea de sub jugul fascist” (1954).

În legătură cu ordinul Mihai Viteazul, Clasa a III-a, acordat de Regele Mihai, cercetătorul Denes Bernád precizează: „A fost unul din cei trei piloţi supravieţuitori care au zburat pe avionul proiectat şi realizat în România, decoraţi cu această distincţie, şi singurul dintre ei care a participat la lupta împotriva americanilor. („He was one of only three surviving officers flying the Rumanian-designed aircraft to receive this award, and the only recipient to participate in the fighting against the Americans.”) (n.7)

După război, odată cu instaurarea regimului comunist este trecut în rezervă, împărtăşind soarta multor personalităţi remarcabile ale Aviaţiei Regale Române, profund afectate de represiunea comunistă, dar rămase repere morale de demnitate, devotament, verticalitate. Astfel, având o atitudine fermă şi refuzând orice compromisuri, suportă cu demnitate consecinţele noului regim, fiind condamnat la 5 ani închisoare, pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Efectuează aproape 2 ani, între 1961-1963, fiind pus în libertate printr-un decret de graţiere. Imediat ce iese din închisoare, ca o nouă dovadă de curaj, dă statul comunist în judecată revendicând repunerea sa în drepturile civile şi restituirea bunurilor confiscate. Câştigă procesul, înregistrând nu numai o victorie juridică ci, în primul rând, o nouă, strălucită victorie morală, demnă de un mare luptător.

Într-o vreme nefirească, în care scara valorilor se răsturnase, acest om trecuse şi el, brusc, de la gloria eroului învingător, la amărăciunile şi nedreptăţile provocate de noul regim. Păstrându-şi însă seninătatea, eleganţa şi demnitatea, iradiind un optimism tonic şi robust, practică tot felul de meserii impuse de vicisitudinile vremii şi care nu aveau nici o tangenţă cu pregătirea şi capacităţile sale (de la recuperator de epave rămase în urma războiului, cultivator de plante medicinale pentru Plafar, la tehnician, mecanic, macaragiu sau subinginer pe un şantier din Bărăgan).

Ca mulţi ofiţeri ai Armatei Regale Române, comandorul Dan Vizanty, ignorat şi marginalizat în ţara sa, este recunoscut pentru meritele sale în Franţa, unde, devine, la propunerea generalilor Hubert Loizillon (n.8) şi Ghe. Negrescu (n.9), membru pionier al Asociaţiei Aeronautice Internaţionale “Vieilles Tiges” (din octombrie 1976); iar în iunie 1977, imediat după stabilirea sa la Paris la invitaţia aceleiaşi asociaţii, este onorat cu “Medalia de argint a oraşului Paris”, aceasta fiindu-i înmânată de însuşi Jacques Chirac, în acea vreme primar al Parisului.

Generozitatea primirii pe care Franţa i-a rezervat-o la apusul vieţii l-a făcut s-o considere a doua sa patrie. Deşi departe de ţară, rămâne însă devotat până la capăt patriei sale dintâi. Astfel, amintirile şi mărturiile celui descris drept „capel-maistru în vânătoarea de americani” (cuvinte aparţinând marelui prieten al aviatorilor, artistul Ion Ţarălungă), precum şi alte episoade glorioase ale luptei aviaţiei române din timpul celui de-al II-lea război mondial au fost relatate cu un real talent de evocare de către Dan Vizanty în reviste de specialitate din Franţa şi Germania cum ar fi: -”Pionniers“- Revue Aéronautique Trimestrielle des “Vieilles Tiges” şi, respectiv, -”Jäger Blatt“- offizielles organ der Gemeinschaft der Jagdflieger e.v. De asemenea, aduce un elogiu Industriei Aeronautice Române şi simbolului aviaţiei militare româneşti, atrăgând atenţia asupra avionului IAR 80, pe nedrept, uitat de către mediile occidentale. Prin readucerea în conştiinţa publică a performanţelor acestui avion, cu care, practic, se identificase în timpul războiului, îşi regăsea, totodată, propria identitate, cea care îi fusese interzisă din 1947.

Moare la Paris la 12 noiembrie 1992, acolo unde “până la urmă a primit aprecierea şi respectul ce i-au fost refuzate în ţara sa“ (“he finally received the appreciation and respect denied him by his country.”) (n.10)

În ţară, după plecarea sa, urmează o tăcere pe deplin explicabilă, în vremurile acelea. Ar trebui, totuşi, menţionat exemplul singular al scriitorului arădean Cornel Marandiuc care, în 1985, în cartea sa Inimi cât să cuprindă cerul patriei (n.11), fără a-l numi, a evocat, sub abila sintagmă “comandantul grupului 6 vânătoare”, personalitatea de comandant şi luptător a lui Dan Vizanty, ilustrându-i calităţile prin relatarea episodului glorios de la 10 iunie 1944.

După 1989, indiferenţa faţă de valorile trecutului a continuat, inexplicabil. N-a făcut excepţie nici atitudinea faţă de tatăl meu, în afara unor articole omagiale, publicate de acelaşi C. Marandiuc şi de lt. col. D. Gîju. în câteva reviste de specialitate.

Abia în 2010, cu ocazia centenarului naşterii lui Dan Vizanty a apărut prima lucrare monografică dedicată acestuia, Dan Vizanty Destinul unui pilot de vânătoare, semnată de istoricul Daniel Focşa.

De asemenea, centenarul a fost marcat şi de expoziţia foto-documentară itinerantă Asul regăsit…, inaugurată în februarie 2010 la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti, cu sprijinul Asociaţiei Aripi Româneşti. Expoziţia a făcut deja câteva escale în oraşe importante din ţară, poposind în noiembrie 2012, la 20 de ani de la zborul său spre infinit, la Muzeul Militar Naţíonal din Bucureşti.

Toate aceste acţiuni sunt menite a-l reaşeza pe comandorul Dan Vizanty, pe locul ce i se cuvine, alături de marile nume ale aviaţiei române: Constantin Bîzu Cantacuzino, Alexandru Şerbănescu, precum şi de toţi acei piloţi care, precum tatăl meu, au trăit şi au luptat, nemenajându-şi forţele, riscându-şi permanent viaţa, slujindu-şi cu devotament patria, pe scurt, făcându-şi simplu şi firesc datoria.

Totodată, sper că, această evocare a personalităţii şi a meritelor valorosului aviator român, considerat asul incontestabil al avionului IAR 80, demn fiu al oraşului Botoşani, va contribui la readucerea sa simbolică, înapoi, la el acasă….

 Ana Maria Vizanti

 Note:

1)Daniel Focşa, Dan Vizanty Destinul unui pilot de vânătoare, Editura Institurul European, Iaşi, 2010

2)Dan Vizanty, Un oublié…. Le IAR 80 (Industrie Aéronautique Roumaine) in Pionniers, N^o 74, 1982

3)Lt. Herbert “Stub” Hatch, An Ace and his Angel– Memoirs of a World War II Fighter Pilot, Turner Publishing Company, 2000.

4)Eduard “Edu” Neumann, (5 iunie 1911 – 9 august 2004), nãscut in satul Molodia, Bucovina, în fostul Imperiu Austro-Ungar, a comandat Jagdgeschwader 27 Afrika ( 10 iunie 1942 – 22 aprilie 1943), apoi Jagdabschnittsführer Rumänien (februarie 1944 – august 1944), şi Jagdfliegerführer Oberitalien (decembrie 1944 – ianuarie 1945).

5)Neagu Djuvara, în prefaţa volumului Dan Vizanty Destinul unui pilot de vânătoare de Daniel Focşa

6)A se vedea şi Dan Vizanty, Un grand nom de l’Aviation: le Prince Cantacuène-Bizu Alea Jacta est, Pionniers, N^o 81, 1984.

7)Dénes Bernád, Rumanian Aces of World War 2, Osprey Publishing, U.K., 2003, p.84.

8)Hubert Loizillon (1910-1992), general de brigadă aeriană, creatorul transmisiunilor aeriene în Franţa.

9)Gheorghe Negrescu (1888-1976), general maior de aviaţie, inginer, pionier al aviaţiei române, brevet de pilot nr. 2.

10)Dénes Bernád, Rumanian Aces of World War 2, Osprey Publishing, U.K., 2003, p.84.

11)Cornel Marandiuc, Inimi cât să cuprindă cerul patriei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985

PASTELE EVREIESC SI PASTELE CRESTIN , CONVIETUIRE IN COMUN IN MOINESTIUL DE ALTA DATA

PASTELE EVREIESC SI PASTELE CRESTIN , CONVIETUIRE IN COMUN IN MOINESTIUL DE ALTA DATA  

 "Pentru multi, momentul prezentei poporului evreu in Egipt si personalitatea lui Moise a insemnat un  motiv de indoiala si puneri sub semnul intrebarii a multor dintre evenimentele care nu se puteau examina logic".

(sursa internet)

 Intradevar, daca ne gindim la momentul "Egipt", el a constituit pentru noi evrei un eveniment unic si a fost indentificarea etnica ca neam si mai tarziu ca popor. Imi amintesc, fiind copil, il intrebam pe  Zeida – asa apunean bunicului – si pe tata, ce semnificatie are aceasta ceremonie,  ce reprezinta Pastele pentru noi evrei  si de ce este sarbatoarea asta ? Raspunsul era primit in momentul citirii "HAGADALEI", nelipsita la masa din seara Sederului.  Eliberarea evreilor din robirea reprezinta aducerea aminte a mii de generatii, se considera prea plina de miracole si deci nu poate fii explicate rational, dar stiinta poate da explicatiile la toate miracolele. Daca pentru noi, evreii, Pastele este trecerea de la robie la libertate, pentru crestini, Pastele este trecerea de la moarte la viata.

Sarbatoarea Pastelui – Pesah – si la noi evrei din Moinesti, insemna revenirea la viata si innoire, iar elementul important constituia si pregatirile de Seder care trebuia sa cuprida si traditionalul miel , simbolul important in desfasurarea masei traditionale, nu se renunta la asta. De multe ori procurarea mielului de 8-12 kg. nu era simpla si trebuiau originalitate si multe " combinatii" …..

Pastele evreiesc s-a celebrat pentru prima oara chiar in seara ce a precedat iesirea din Egiptul in care evreii au fost robi timp de 430 de ani. Pentru aceasta sarbatoare care aminteste trecerea prin Marea Rosie si eliberarea de robia egipteana, evreii sacrifica un miel perfect sanatos, intre orele 15.00 si 17.00. Este fript in intregime si se consuma cu paine nedospita numita azima si cu verdeturi amare. Azima venea din Cluj. In Moinesti functiona inainte de razboi o fabrica care asigura necesarul comunitatii din oras. Ulterior a fost  transformata in depozit de mobila, complexul cuprindea deasemeni baia rituala – Mikve – un abator  si un Shil – sinagoga – cu etaj si peretii inca mai pastrau frumoasele culori  ale acestui frumos lacas de cult mozaic Sangele mielului simbolizeaza eliberarea de pacate, iar verdeturile amare - viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.

Azima, era deasemeni asteptata in casele prietenilor si vecinilor nostri crestini, cu care se schimbau de pasti pasca, deliciosul cozonac impreuna cu oule colorate. In fata ochilor se deruleaza filmul pregatirii pachetelor iar eu aveam rolul mesagerului. In secret, asteptatam trecerea Pesahului pentru a primii bunatatile de la vecini si prieteni, cozonacul cu umplutura de nuci si cacao. In curtea noastra din Moinesti, vecinii au construit un cuptor in care se coceau rumenii cozonaci, deasemeni si mielul nostru pentru masa de Seder. Exista o regula stiuta de toata lumea, Pastele nostru  evreiesc si cel crestin alternau in functie de calendarele religiose, iar toti cei din curte, vecinii nostrii participau la pregatirile necesare. In aer adia  vintul caldut de primavara, de reinnoire, de prihanire, impreuna cu miresmele bucatelor pregatite, vanilie, zahar  sau usturoi.

Era  bine, toti uitau de viata cotidiana, cu micile neintelegeri intre vecini, sau se produceau impacari,  viata isi relua cursul firesc si normal.Toate divergentele si nepotrivirilor de gindire in ajunul  sarbatorilor dispareau si toti eram egali, bucurindu-ne toti de ceremonialele fiecaruia.

Azi, in 2013, cand depan aceste segvente, in Moinesti doar Cimitirul de pe dealului Osoiul a ramas marturie din cea fost marea Comunitatea Evreiasca cu o vechime de sute de ani, conventuirea cu ceilanti cetateni de diferite religii si minoritati a ramas doar amintirile. Au fost vremuri......

ing.Rinel Enghelberg, Ashdod, Israel

 http://leolam-jewish-heritage-foundation.blogspot.ro/2013/03/pastele-evreiesc-si-pastele-crestin.html

http://leolam-jewish-heritage-foundation.blogspot.ro/

simpozionul "95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România" şi expoziţia "Vatra Românească Filiala Botoşani - de la Podul de Flori, la Chişinău"

   

           La Muzeul   Judeţean  Botoşani 

în Sala Mare, va avea loc simpozionul "95 de ani de la Unirea Basarabiei cu România" şi expoziţia "Vatra Românească Filiala Botoşani - de la Podul de Flori, la Chişinău", manifestări ce se vor desfăşura miercuri, 27 martie 2013, ora 13:00.

          Activităţile sunt organizate de Muzeul Judeţean Botoşani, în colaborare cu Cercul Militar Botoşani, Serviciul Judeţean Botoşani al Arhivelor Naţionale, Uniunea Naţională "Vatra Românească" - Filiala Botoşani şi Asociaţia Naţională "Cultul Eroilor" - Filiala Botoşani. 

Susţin intervenţii: dr. Ion Negrei - vicepreşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova, prof. dr. Vasile Adăscăliţei, prof. Ionel Bejenaru, ing. Paul Mircea Iordache, prof. dr. Dan Prodan, dr. Sergiu Balanovici. 

”Ora Pământului” 2013.

Membrii și voluntarii Vis de Artist au participat pentru al treilea an consecutiv la evenimentul ”Ora Pământului” 2013. Alături de ei au fost cursanți de la Școala Populară de Arte, secțiile canto-muzică ușoară, chitară și dans de societate, coordonați de prof. Cătălina Constantinovici, Florin Ciobanu și Constantin Dicu, și au prezentat un scurt moment muzical la... -8 grade Celsius. 16 copii, cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani, din Botoșani și Bucecea, au cântat și dansat pentru a sărbători ”Ora Pământului” la Botoșani.

  

REGINELE Romaniei

 http://www.youtube.com/watch?v=N0RS6521cos

http://www.youtube.com/watch?v=hKdi7l87FGI&feature=share

http://www.youtube.com/watch?v=LI9iRMpjwEc

http://www.youtube.com/watch?v=uwOPUFu7GEA

24 Iunie, Sanzienele - Ziua Universala a Iei De La Blouse Roumaine

    24 Iunie, Sanzienele -

 Ziua Universala a IeiDe La Blouse Roumaine

20 fotografii

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.320460091405665.77102.286810884770586&type=3

Ia, bluza românească, poate deveni un brand de tară recunoscut de toată planeta dacă vom reusi să promovăm impreună traditia noastră mostenită din timpuri immoriale. 

Asa ca ne-am gândit că pe 24 iunie 2013, odată cu sărbătoarea Sânzienelor, să inaugurăm Ziua Universala a Iei. am oscilat intre 24 iunie si 15 august, ziua de Sfanta Maria, insă prietena noastra Diana Năstase a descoperit o traditie veche din Maramures, care ne-a convins ca Sânzienele au purtat ii :)

Ce trebuie să facem este foarte simplu. In această zi fiecare ne vom imbrăca intr-o ie, ne vom fotografia si vom posta imaginea ca poza de profil pe Facebook sau in orice altă retea socială. Nu contează dacă ia pe care o purtam este mostenită de la bunici si străbunici sau este adaptată modern de un designer. Important este să fie albă. Nu contează dacă vă aflati in România, dacă sunteti românce in străinătate sau doar fane ale feminitatii românesti. Important e să o purtati cu drag. 

Astfel vom imbraca pentru o zi toată planeta in ie si, pentru a-i vedea efectul si răspandirea pe mapamond, ne-am gândit să realizam o aplicatie web si mobilă, unde vor fi colectate toate aceste fotografii cu fete si femei in ii. 

Pentru acest demers am deschis grupul 24 Iunie – Ziua Universala a Iei, unde asteptăm propuneri legate de initiativa noastră. Prioritatea numărul unu este de a distribui si comunica acest mesaj cat mai bine. Avem nevoie de propuneri creative pentru campania online si asteptăm idei de afise, grafica si mesaj. Le puteti posta pe grup sau trimite la adresa de mail lablouseroumaine10@gmail.com 

Va multumim si va dorim o zi frumoasa ca o ie :)
La Blouse Roumaine

http://www.youtube.com/watch?v=N0RS6521cos

8 Martie sărbătorit la Galeriile de Artă ,, Ştefan Luchian", Botoşani

Cu ocazia Zilei de 8 Martie, Muzeul Judeţean Botoşani, reprezentat de manager Lucica Pârvan şi Ana Florescu - muzeograf Secţia de Artă, împreună cu mine, am organizat o expoziţie cadou dedicată acestei zile. La această acţiune au participat Lucia Pârvan, manager al Muzeului Judeţean, muzeograf Gheorghe Median, scriitoarea Lucia Olaru Nenati, poeta Maria Moisoiu, scriitorul D.M. Gaftoneanu, prof. Ludvig Schibinschi de la Palatul Copiilor, prof. Ana Tănase şi elevii de la Colegiul Naţional ,,A. T. Laurian”, copii Cosmin Mariciuc şi Silviu Murariu de la Asociaţia Culturală ,,Vis de Artist”, coordonator Cătălina Constantinovici, prof. Minodora Topală, membră a UNIFERO, iubitori ai artelor vizuale, din partea colecţionarilor botoşăneni domnul Stelian Brânzei, jurnaliştii Gina Poenaru şi Radu Căjvăneanu, doamna Sanda Apetrei de la compartimentul de integrare europeană din cadrul C.J Botoşani, ş. a., care şi-au dat concursul la realizarea acestei minunate manifestări culturale.

În spaţiul expoziţional al Galeriei de Artă ,, Ştefan Luchian”, Botoşani au fost reliefate două moduri de exprimare :

1.      frumuseţea fizică a femeii reprezentată în pictură;

2.     frumuseţea calităţilor sufleteşti ale femeii exprimate prin timbre şi carte poştală ilustrată.

Referitor la primul mod, Muzeul Judeţean Botoşani şi Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni expun  la Galeriile de Artă „Stefan Luchian”, Botosani,  in perioada 7-13 martie 2013, lucrări de artă plastică reunite sub titlul ,,Eternul feminin - portrete intre ieri si maine”.

In cadru acestei manifestări sunt prezentate peste 40 de opere de artă - pictură si grafică, aflate in patrimoniul celor două institutii muzeale. Lucrările au fost realizate de-a lungul timpului de cunoscuti artisti plastici români, precum: Petre Achitenie, Cătălin Alupei, Emanoil Bardsare,  Aurel Băiesu, Lucia Dem. Balacescu, Octav Băncilă, Ilie Camarasan, Traian Cornescu, Constantin Doroftei, Sorin Ionescu, Petru Iorgulescu, Ion Irimescu, Silvia Jelescu Grosu, Dimitrie Loghin, Sultana Maitec, Marcel Mănăstireanu, Costin Neamtu, Gheorghe Petrascu, Alexandru Plesca,  Angela Popa Bradean, Nicolae Popa, Emilia Tauciuc-Sarateanu, Eustatiu Stoenescu, Rudolf Schweitzer-Cumpanam, Petru R.Troteanu, Teodor Valenciuc, Gheorghe Vanataru, Nicolae Vermont, ş.a. Multe dintre lucrările vernisate sunt expuse in premieră pentru publicul botosănean.

 

 La deschiderea vernisajului muzeografa Ana Florescu a prezentat scopul expoziţiei: 

“Expozitia de astăzi, un omagiu adus doamnelor, un preambul la ziua de 8 Martie, se numeste <Eternul feminin – portrete intre ieri si mâine>.
  . Am plecat cu acest titlu de la doua lucrări, una apartinând Muzeului Judetean Botosani si prezentând o doamnă mai in vârstă care crostează – lucrarea , realizată de Emilia Tauciuc-Sărăţeanu si o altă lucrare, care a fost adusă de la Muzeul de Arta ,,Ion Irimescu" de la Fălticeni, lucrarea se numeste <Portret de fată>, realizată de Dimitrie Loghin. Alături de aceste două lucrări care dau titlul expozitiei, puteti admira o serie de opere de artă care ilustrează frumusetea chipului femeii, sensibilitatea acesteia si iubirea pe care bărbaţii artisti au stiut să le-o poarte doamnelor”, a spus muzeograf Ana Florescu

pictor  Marcel Mănăstireanu

pictor N Popa

 
http://www.youtube.com/watch?v=uwOPUFu7GEA      film youtube  realizat de Radu Căjvăneanu

Muzeograf Gheorghe Median a menţionat: 
    “Exponatul pe care doamna Viorica Hrustovici il prezintă este un lucru cu totul si cu totul exceptional, un lucru iesit din comun, pe care nu cred că-l intâlnim in multe locuri din România si poate nici in multe locuri din lume. El este rodul uneia activităti de foarte multi ani. O activitate care inseamnă stiintă, care inseamnă sacrificii, care inseamnă muncă. A colectiona cărti postale ilustrate pe o anume temă din România sau din lume, este un lucru foarte greu.

    Expozitia doamnei Viorica Hrustovici ne prezintă, in timbre si ilustrate, femeia. Sigur că, dacă in tablouri, pictorii isi pot lua modele anonime, interesându-i mai mult fizionomia, in ceea ce inseamnă filatelie concentratia este pe personalităti. Personalităti din diverse timpuri, din diverse domenii de activitate si, de regulă, se aleg vârfurile. Este o întreprindere care costă, este o piaţă unde se vinde şi se cumpără şi nu poţi să realizezi o temă cu caracter istoric dacă nu ai aceste piese şi pentru aceasta, trebuie să dai şi cât nu costă, pentru ca tema să fie desăvârşită. Vă invit să vedeţi exponatul unde veţi descoperi femei emblematice care au ilustrat feminismul în România şi în lume. Veţi întâlni regine din diferite perioade.O veţi recunoaşte pe celebra aviatoare Smaranda Brăescu. Pe celebra medic Ana Aslan, care a inventat produsul ,,Gerovital”şi alte celebrităţ româneşti. Doamna Viorica Hrustovici a privit la feminismul la nivel mondial ca de exemplu: Indira Ghandi, Margaret Tharcher care a fost prim-ministru britanic, cu cel mai lung mandat din ultimii 150 de ani.

http://www.youtube.com/watch?v=5wSykKmOk8k
film youtube realizat de Radu Căjvăneanu
,,Mereu auzim, în diferite ocazii, despre proiecte, prin reprezentanţii mass-media, asociaţii culturale, oameni de cultură, cetăţeni ai oraşului Botoşani vorbind despre obţinerea titlului de capitală culturală europeană în 2020. E normal să se viseze, să se dorească, pentru că aici la Botoşani s-au născut multe personalităţi culturale printre care M. Eminescu, G. Enescu, N. Iorga. Dintre doamne, le amintim pe Zulnia Iorga, poetă şi traducătoare, Sofia Nădejde, militantă pentru drepturile femeii, prima jurnalistă, prozatoare, pictoriţa maica stareţă Veronica Constantinescu, Elisabeta Lipa. Deci, pe acest pământ s-au întâmplat multe lucruri şi există energii minunate. 
   Plecând de la această idee, ar trebui să avem şi astfel de expoziţii de filatelie şi carte poştală ilustrată în cadrul Muzeului Judeţean Botoşani. Pentru că aceste exponate exprimă, cu ajutorul imaginilor timbrelor şi a cărţilor poştale, aspectul unei zone urbane, pot face incursiuni în istorie, putem prezenta personalităţi culturale şi din domeniul tehnic, în cazul meu personalităţi feminine. 

foto prof Victor Foca

   Aceste materiale filatelice au fost emise cu ocazia unor evenimente cum ar fi: aniversări, comemorări ale unor personalităţi sau anumite evenimente care au avut loc de-a lungul timpului. Ca, de exemplu o emisiune de timbre ale tablourilor ,,împuşcate” la Revoluţia din 17 decembrie 1989, din Bucureşti, ca dovadă istorică. 
    Acest exponat pe care îl prezint, cu 450 de personalităţi feminine româneşti (inclusiv botoşănence), din toată lumea, din diferite perioade, sunt pioniere într-un domeniu sau altul şi au contribuit în educaţie, la dezvoltarea tehnicii, medicinei, sportului şi cercetării. 8 Martie, din punct de vedere istoric, este ziua care a adus împreună femeile, pentru demonstraţie şi acţiune politică globală, datorită cărora avem dreptul de vot, dreptul la educaţie, asistenţă medicală. 

   Este ziua celor care au luptat pentru ca noi să avem dreptul de proprietate, la  divorţ. Să spunem NU, atunci cănd decidem că aşa trebuie. 

foto prof Victor Foca

   Este acum momentul, în această zi de sărbătoare, să ne aducem aminte şi să le mulţumim înaintaşelor noastre,  care au luptat pentru noi ca să avem această zi minunată. 

  Este o zi când putem să mulţumim medicilor care au grijă de sănătatea noastră, profesorilor care au contribuit la educaţia noastră şi a copiilor noştri.  
   Este ziua când putem să transmitem un gând curat vecinilor, cunoştinţelor, rudelor, prietenilor noştri. Ne putem exprima recunoştinţa. 

  Spun aceasta pentru că în oraşul Botoşani sunt multe femei din diferite domenii care au făcut şi fac ceva deosebit. Mă refer la poete, scriitoare, poliţiste, femeia pompier, medici, profesori. 

   Scopul acestei expoziţii este cu totul altul. Nu doresc vreun beneficiu material, nici ierarhie… Dimpotrivă, am făcut economii din coşul zilnic, din pensia mea, am îmbinat cu multă dragoste, am depus muncă de SISIF pentru că jurizarea este riguroasă şi dacă am ajuns la faza Medalia de Argint la Internaţionale, înseamnă că mai am de muncit la perfecţionarea exponatului pentru a obţine Medalia de Aur. Toate acestea pentru a le vorbi de bine pe semenele noastre, să le mulţumim cât mai sunt în viaţă. Sunt soţii, iubite, mame, colege. Să le spunem din toată inima că le preţuim. 
       Este o expoziţie oferită cadou cu ocazia Zilei de 8 Martie. 

    Este momentul când putem vorbi într-o astfel de expoziţie cu tema ,, Femei celebre de-a lungul istoriei”, despre femeia de ieri şi femeia de azi, a secolului XXI. 

    Femeia secolului XXI nu are doar un singur rol, ci mai multe, iar barbatii au constientizat aceasta si au inceput sa se implice in activitătile domestice, ca si in cresterea si educarea copiilor. In acest mod femeile si barbatii au ajuns să fie nu numai egali in fata legii, ci sunt egali in activităti, ceea ce contribuie la dezvoltarea societatii. 

    Femeia de ieri s-a implicat si a contribuit la rezolvarea problemelor sociale si a luptat pentru recunoasterea drepturilor ei juridice, femeia de azi, a secolului XXI, are libertatea deplină : să aleagă partenerul pe care si-l doreste, meseria care ii place, să facă copii atunci când vrea si nu când se nimereste, să-si spună parerile, să-si exprime votul, să fie ea însăşi in fiecare clipa. 

  -Femeia de azi este femeia puternică, ce luptă pentru dorintele sale, adică DE 3 ORI FEMEIE, femeia care doreste să invete ceva nou si o ajută in carieră, femeia de succes in carieră, si femeia mama sau sotie. 

    Nu trebuie să fii nebun să faci un astfel de exponat, ci să vezi din alt unghi: comunicarea în comunitate prin recunoştiinţă. 

   La expoziţie au participat elevii de la Colegiul Naţional ,,A. T Laurian”, Botoşani, însoţiţi de prof. diriginte Ana Tănase. Mă bucur că există dascăli, care în programul şcolar includ o astfel de activitate culturală. 
    Elevii au nevoie de modele reprezentative, ori prin acest exponat ei găsesc valori, pentru că putem vorbi în acest caz de o temă ca Revoluţia din 1848, prin Maria Rossetti, despre ctitoriile Elenei Rareş, despre Sofia Nădejde, din Botoşani, prima jurnalistă din ţară şi lidera mişcării feministe, Marie Curie, prima femeie acceptată la Sorbona, prima prof. universitar, prima femeie imormântată la Pantheon Paris., Ella Negruzii, prima avocată, Eliza Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa şi exemplele continua, pentru că sunt 450. 

  Mai vreau să prezint o experienţă la Cracovia. Am întâlnit în spaţiul expoziţional al muzeului elevi, aşezaţi pe covor, în mijlocul camerei şi aici se desfăşura ora de istorie antică, având modele în faţă lor, făceau ore de geografie, i-am intalnit la Gradina Zoo, Gradina Botanică. 

   Da, erau disciplinaţi, am trecut pe lângă ei fără zgomot pentru a nu-i deranja. 

 Cu tot respectul pentru ei, dar şi pentru elevii clasei a IX-D de la Colegiul Naţional ,,A.T Laurian” Botoşani, participanţi care doresc să acumuleze informaţii cât mai multe. Deci se poate! 

 Doresc să mai menţionez o altă iniţiativă a unei doamne psiholog de la Penitenciarul Botoşani, care m-a invitat cu exponatul pentru ca cei lipsiţi de libertate să afle că prin acest exponat trebuie să conştientizeze că trebuie să respecte femeia. Şi nu cu agresiviate verbală şi fizică se rezolvă problemele. 
    Acest exponat nu are doar valoare materială ci şi rolul educativ.     Multumesc managerului Muzeului Judeţean Botoşani, prof. Lucica Pârvan, cu care am colaborat din 2007, de la prima mea expoziţie, atunci aveam tema ,,Femeia în viaţa de familie şi Vestimentaţia” , iar astăzi am venit cu altă temă, mai complexă, şi cu multe medalii obţinute, semn că doamna m-a binecuvântat atunci să perseverez, deci mi-a purtat noroc. 

    Mulţumesc mult, mult, şi mă aplec cu respect în faţa domniei sale, domnului profesor Gh. Median pentru prezentarea exponatului la nivel academic, şi pentru sfaturile primite de-a lungul anilor cu privire la multe date istorice, dat fiind că dumnealui este un expert în domeniul istoric. 

  Mulţumesc doamnei Lucia Olaru Nenati, pentru încurajările şi lecţiile de tehnoredactare, care mi le-a oferit atunci, la prima expoziţie din 2007, unde a participat şi pe care nu le uit, acum fiind puse în practică în acest exponat de filatelie.
   Mulţumesc poetei Maria Moisoiu pentru cuvintele  rostite care au transmis multă sensibilitate şi emotie,  urări pentru toate milioanele de femei. 

  Mulţumesc copiilor de la Vis de Artist, coordonaţi de prof. Cătălina Constantinovici şi prof. Ludvig Schibinschi pentru programul muzical oferit.       Mulţumirile mele sunt adresate şi doamnei Gina Poenaru de la Radio Iaşi (Radio România Actualităţi), domnului jurnalist Radu Căjvăneanu, care a şi filmat evenimentul în scopul de-a fi cunoscut peste graniţa judeţului, arătând că Botoşaniul este o resursă inepuizabilă de talente din domeniul literar, arte vizuale, muzică, şi nu în ultimul rând, mulţumiri din toată inima, scriitorului D.M. Gaftoneanu pentru dedicaţii.Mulţumiri pentru toţi participanţi iubitor ai artelor frumoase. Mulţumesc domnului prof Victor Foca pentru filmare si fotografii.

Foto prof.Victor Foca

                                               MIRARE...(umor) 

Un portret de domnişoară...

O bunică împletind... 

Văd mai mulţi bărbaţi în sală?, dând din coate şi glumind:

 "După ani de ciondaneală plini de replici cu venin, Cum? 

Doar două ipostaze din eternul feminin?"

( D.M. Gaftoneanu)

pictor Ion Musceleanu

pictor Dimitrie Loghin

http://www.youtube.com/watch?v=1DrAlVlScfQ film youtube   . . .        realizat de Radu Căjvăneanu

pictor Gh Petraşcu

pictor Emilia Tauciuc
Sărăţeanu

pictor Lucia Dem Bălăcescu

Tătăroaică

pictor Emilia Tauciuc
Sărăţeanu

http://www.youtube.com/watch?v=bfk8sYVIq3I