Prezenţa feminină la microfonul Societăţii Române de Radiodifuziune 1928

Numele lor există în arhiva radioului. Uneori le găsim şi în fotografii, alteori, însă nu! Atunci, ei rămân doar nişte voci... Prezenţa feminină la microfonul Societăţii Române de Radiodifuziune reprezinta o dovadă a mentalităţii care se manifesta la nivelul întregii societăţi. Dacă accesul la cultură nu mai era obstrucţionat, efectele restricţiilor din trecut se resimt. Majoritatea conferenţiarilor sunt bărbaţi, personalităţi de prima mână; în primii ani ai radiofoniei romăneşti sunt foarte puţine reprezentante ale sexului frumos care ajung la microfon. Este vorba despre doamnele care au ajuns la un anumit statut social, nu sunt dependente financiar de soţi şi sunt cunoscute prin activitatea literară. Situaţia se schimbă în cazul crainicelor şi funcţionarelor de la Radio a căror prezenţa în administraţia Radioului nu a fost conditionată.

      Prima crainică a postului nostru a fost Margareta Marinescu, care în acelaşi timp juca şi rolul de secretară de programe.                                                                                                                                               Între cele mai cunoscute crainice vom aminti pe Magda Creţoiu-Popa, la vremea aceea considerată cea mai buna. 

     Din echipa de speakerite mai făcea parte Puia Vasilescu Rebreanu, Eliza Porusnic şi Nadia Stefănescu. 

Alexandrina Cantacuzino

      Prima femeie militantă la microfonul Radioului a fost publicista Alexandrina Cantacuzino la 8 decembrie 1928, care a conferenţiat despre ,,Rolul femeii in societatea modernă”. Programul vorbit prezentat de H. Blazian în 1929 a fost completat cu rubrici de utilitate generală precum sfaturi diverse informaţii culturale şi emisiuni dedicate. Pentru femei au fost introduse rubrici distincte săptămânale ,,Femeia în căminul ei”-(sfaturi gospodăreşti) şi una lunară ,,Femeile între ele” unde se vorbea despre căsnicie, societate, mondenitate sau femei celebre. Emisiunile pentru femei se difuzeau cu regularitate şi în perioada participării României la cel de-al Doilea Război Mondial, atunci femeile trebuiau să susţină prin munca lor familiă şi economia ţării.
Alexandrina Cantacuzino a avut o contribuţie semnificativă in infiintarea Consiliului Naţional al Femeilor din România  în anul 1921, Din comitetul fondator au facut parte alături de aceasta, Calypso Botez, Zoe Romniceanu, Alexandrina Floru, Elena Odobescu, Ella Negruzzi, Paximede Ghelmeceanu, Alexandrina Fălcoianu etc. Conform statutelor, scopul consiliului era acela de a stabili legături de solidaritate între diferite societăţi sau opere feministe, indiferent de confesiune, servind statul, familia şi cauza feminină ((2)     A.N.I.C., fond Cantacuzino, dosar nr. 132, f. 10)
În ceea ce priveşte activitatea în plan politic, Alexandrina Cantacuzino a fost promotoarea unei viziuni pe care celelalte militante pentru emanciparea politică a femeii nu au împătăşit-o. 
Aceasta a considerat oportună crearea unui partid independent al femeilor, pentru ca astfel să se evite intrarea femeilor în clientelele partidelor politice. Astfel, în anul 1929 a luat fiinţă Gruparea Naţională a Femeilor Române care îşi propunea să educe femeile, pentru a le pregăti pentru exerciţiul vieţii politice(  http://www.scritube.com/stiinta/stiinte-politice/Feminism-politic31445.php )
Alexandrina Cantacuzino a desfăşurat o activitate impresionantă şi în plan internaţional. În anul 1925, ca urmare a afilierii Consiliului Naţional al Femeilor din România la Consiliul Internaţional al Femeilor, delegatele României au participat la Congresul de la Washington. În cadrul acestui congres, Alexandrina Cantacuzino a fost aleasă vicepreşedintă a Consiliului Internaţional, Elena Romnicianu fiind desemnată secretară generală.