miercuri, 27 noiembrie 2013

Teatrul ,, Mihai Eminescu" - Primele reprezentatii- Botosani

Teatrul ,, Mihai Eminescu"-1924



La Botoşani prima reprezentaţie în limba strămoşească a avut loc în 1838, când directorul Şcolii Domneşti, Nicolini, asociat cu Costache Caragiale a început o serie de reprezentaţii.

La 27 noiembrie 1838 se juca în al patrulea abonament ,, Uniforma lui Velington” comedie într-un act de Otto von Kotzetbue. 
   Afişul a fost scris de mână şi în el se anunţă că ,, priveliştea” se va sfârşi într-o pantomie în două acte ,, Troa Diup” şi începutul va fi punct la 6 jumătate ceasuri evropeneşti
    În aceeaşi iarnă trupa lui Nicolini a mai jucat piesa ,, Ştefan cel Mare” de Gh. Asaki şi ,, Plumper” sau ,, Amestecătorul în toate” de I.F. junger. 
     Sala de 4 spectacole era la Şcoala Domnească, unde încăpeau 40 de scaune. După zece ani, în iarna 1848-1849 mai mulţi boieri şi cucoane din Botoşani au jucat teatru pentru scopuri filantropice, adunându-se suma de 1045 lei în folosul săracilor. În 1857-1858- s-a înfiinţat o trupă teatrală moldovenească în Botoşani, sub direcţia lui Costachi Bălăceanu şi a pitarului Costachi Vasiliu aşa cum rezultă din următoarea petiţie adresată la 10 mai 1858 ,, Onorabilului Ministru din Năuntru” de către 70 de boieri şi negustori din localitate : prin care cereau înfiinţarea şi statornicicirea unui teatru la Botoşani ,,Subiscăliţii considerînd silinţa cu care D-lor Costache Bălăceanu şi Pitarul Costache Vasiliu angajînd o trupă de tineri nobili şi dame au întreprins în acest oraş Teatru Naţional vreme de şase luni de zile, aducînd o îndestulă mulţămire publicului care mai ales au avut plăcerea a vizita acest teatru deşi începător, dar a fost unul privitorilor, găsesc de toată cuviinţa a ruga pe Onoratul Minister, că precum prin înfiinţarea unui asemenea teatru se aduce chiar oraşului înfrumuseţare, apoi să binevoiască înfiinţarea şi statornicirea lui în viitor tot sub a dumilor sale direcţie, avînd noi toată încrederea că în viitor va aduce mai mare mulţămire publicului ce chiar acum ca începători au dat destulă dovadă"

În anul 1862 au loc reprezentaţii teatrale ale trupei actorului Ioan Lupaşcu.

În 1864 au loc reprezentaţii teatrale ale trupei Vlădiceanu- Tardini. În 1869 au loc reprezentaţii ale trupei Pascaly (Sufleur- Mihai Eminescu). În 1876 au loc reprezentaţii ale unei trupe evreieşti venită din Rusia. La cest spectacol participă Mihai Eminescu care apoi va publica cuvinte de apreciere la adresa acestei trupe în ,, Curierul de Iaşi” august 1876. În 1879 au loc 20 de reprezentaţii ale trupei Pascaly. În 1885 au loc reprezentaţii ale trupei Matei Millo. Şi a trupei Aristiţia Romanescu.




Matei Millo, Matilda Pascaly, Mihai Pascaly, Fanny Tardini, Lucia Sturdza si Tony Bulandra, Constantin Nottara, dar si Margareta Pogonat, Ion Dichiseanu. Câteva nume din galeria de aur a României, actori care au jucat pe scena Teatrului botosănean. 
     Despre Teatrul ,,Mihai Eminescu" din Botoşani, a fost editat ,Istoria teatrului la Botosani", de profesorul Stefan Cervatiuc.
        Primul volum se refera la perioada 1838 - 1900, care aduce la cunostinta publicului toate aspectele importante privind viata teatrală, importanta in evolutia vietii culturale din Botosani, evidentând mari actori si regizori si aspecte ale repertoriului teatral. La sfârşitul volumului se poate vedea fotografia care reprezintă o casa de pe strada Cuza Vodă, in care, mentionează textul de sub fotografie: "in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in curtea Bisericii Sf. Dumitru, casa a servit ca local pentru Scoala Publică de Băieti. Aici directorul scolii, Nicolini, cu trupa ce o infiintase, apoi ajutat de Costache Caragiale, a dat primele spectacole de teatru românesc la Botosani, in toamna si iarna 1838-1839".
      Alte fotografii ne ofera imaginile actorilor celebri care au aparut pe scenele din Botosani in secolul trecut: Matei Millo, Matilda Pascaly, Mihai Pascaly, Maria si Petre Velcescu, Fanny Tardini, Ion si Alexandru Vladicescu, Grigore Manolescu. Dar teatrul din Botosani s-a bucurat si de prezenta altor idoli ai scenei romanesti: Petre Liciu, Aglae Pruteanu, Aristizza Romanescu, Agatha Barsescu, Marioara Voiculescu, Lucia Sturdza si Tony Bulandra, Constantin Nottara.
Dimitrie Ursian
preşedintele,, Societăţii
pe acţiuni
Teatrul ,,Mihai Eminescu"
Botoşani"
Casa Sommer constructie datând de la  începutul
 secolului al XIX-lea, în care în anul 1868 a dat mai multe
reprezentatii teatrale trupa Pascaly cu
Mihai Eminescu-sufleur.
În 1893 au loc reprezentaţii ale actriţei celebre Aghatha Bârsescu venită cu o trupă germană. Va reveni în anii 1899, 1900, 1902) Actriţa Agatha Bârsescu (n.9-sept-1857-d. 22-noi- 1939) A strălucit pe cele mai importante scene a lumii. A debutat pe scena teatrului vienez- teatrul curţii imperiale. Succesul avut, a determinat conducerea teatrului să-i ofere un contract pe viaţă. I s-a oferit prin decret imperial titlu de ,, Actriţă a Curţii Imperiale” În 1925, a venit în ţară, la Iaşi, unde 15 ani a predat la Conservatorul de artă dramatică. Pe data de 21 decembrie 1914, a avul loc inaugurarea oficială a teatrului cu piesa ,, Lorica noastră” a Naţionalului bucureştian. Iar elevii liceelor din localitate au prezentat un tablou alegoric pe tema,, Sărmanul Dionis"

În 1891 cântă la Botoşani celebra Hariclea Darclee Hariclea Darclee,( n.10-06-1860-d.12-01-1939), Brăila. A debutat pe 14 decembrie 1888, cu. Prima sa apariţie pe scenă i-a adus numai aprecieri, iar din vara lui 1889 începe turneele prin toata lumea. La Scala din Milano, scena consacrării mondiale, Hariclea a debutat pe 26-12-1890, cu rolul rolul Margueritei din Faust.

Aristiţia Romanescu (n. 24-dec-1854-d. 4-iunie-1918)
    A fost una din cele mai mari actriţe din istoria teatrului românesc. A fost remarcată de primul director al Teatrului Naţional, scriitorul Ion Ghica. 
   A studiat arta dramatică la Paris. Cu o voce cristalină şi dicţiune impecabilă, artista a înterpretat peste 400 de roluri, toate genurile dramatice. 
   A fost profesoara unor actriţe ca: Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti. Iată ce scrie Veronica Micle despre piesa „Fântâna Blanduziei” de V.Alecsandri, prezentată de Naţionalul bucureştean în 1885 cu Aristiţa Romanescu şi Constantin Nottara: „..., în Botoşani entuziasmul şi ovaţiile n-au lipsit” 
    În anul 1888 Aristiţia Romanescu vine împreună cu o trupă compusă din actori de la Teatrul Naţional din Iaşi sub conducerea lui Grigore Manolescu- prezintă pe scena teatrului timp de o lună spectacole care s-au bucurat de un mare succes
,,Teatrul Petrache Cristea” Botoşani fiind astfel printre primele oraşe din ţară care aveau o sală de reprezentaţii teatrale după modelul celor din Occident, cu scenă, decoruri, două rânduri de loji, parter, galerie, orchestră şi celelalte accesorii. În mijlocul plafonului atârna un candelabru uriaş, în care erau înfipte vreo două sute de lumânări de parafină, ce trebuia coborât până jos pentru a putea fi aprinse lumânarile. Stalurile un fel de laviţe cu spătar erau rezervate numai bărbaţilor. Pentru orice femeie ar fi fost o lipsă de respect să apară la teatru în stal. Trei lovituri de butuc în duşameaua scenei anunţau publicul că reprezentaţia avea să înceapă. În 1864, este angajat ca sufleur al trupei Vlădicescu-Tardini, marele nostru poet Mihai Eminescu. El este angajat ca şi scriitor de roluri. Atunci pe scena acestui teatru au apărut actorii străini: Adelina Patti-celebra stea de la Opera din Paris în 1865.
Adelina Patti (n.10.februarie.1843-d.27.septembrie.1919) a fost una dintre cântăreţele de opera cea mai apreciată din secolul al 19-lea, care a obţinut câştiguri, onorarii imense, la înălţimea carierei. Adelina Patti rămâne una din cele mai renumite soprane din istorie, datorită frumuseţii vocii ei şi a calităţii exceptionale ale tehnicii interpretative ,,Bel Canto". Compozitorul Giuseppe Verdi a apreciat că este una din voci deosebite care a auzit vreodată. În 1866 la Botoşani se fac eforturi pentru înfiinţarea unui teatru stabil. Ca rezultat, în bugetul pentru acel an votat de către Adunarea Legiuitoare s-a prevăzut o subvenţie de 10.000 lei ,, pentru Teatrul din Botoşani”În anul 1901 se dă în folosinţă sala Teatrului ,, Mihalache Popovici” (fostul cinematograf ,,Luceafărul”) care va găzdui numeroasele turnee ale trupelor vremii.

Fotografie din 1914. 

    Scena era prevăzută cu o dublă deschidere, una către sală, cealaltă spre grădina teatrului situată în spatele teatrului care a servit drept grădină de vară. Această clădire se compara prin proporţii şi bogăţie a ornamentaţiei cu Teatrul Naţional din Iaşi. Aici a răsunat vioara lui ,, George Enescu". Aici pentru ultima oară în oraşul natal a răsunat vocea marelui savant ,, Nicolae Iorga” care a ţinut o conferinţă despre cum ,, Cum trebuie înţeles Eminescu” în care l-a cam combătut pe George Călinescu
În 1944 clădirea teatrului este distrusă în urma bombardamentului aviaţiei germane.
În 1956 încep lucrările de reconstrucţie a teatrului ,, Mihai Eminescu” care avea să şi inaugureze activitatea cu o trupă proprie în octombrie 1958. În comitetul de reorganizare al teatrului a fost membru şi George Călinescu, deputat în M-A.N. din partea Botoşanilor.

Reuniunea Femeilor Române
,,Existentă încă din 1886, a fost de tip filantropic şi din ea a făcut parte, bineînţeles, numai femei din intelectualitatea şi aristocraţia oraşului. Pentru a aduna fondurile necesare, se organizau chete, baluri, serate culturale şi concerte ce aveau loc în locuinţele membrelor sau în săli publice. Amintim concertul dat în ziua de 3 aprilie 1886 de către Elena Ciolac, Ecaterina Stroici, Aneta Botez, Maria Musteaţă şi Elena Holban care au prezentat un program muzical compus din piese vocale ( Cavatina de Verdi, Habanera de Bizet) Încasările au fost destinate săracilor.
Manifestările culturale ale acestei societăţi se bucurau de atenţia lui S. Bădescu, care le acorda o largă popularitate şi preţuire în Curierul român.
Şi cum filantropia era pe atunci la modă, la sfârşitul fiecărui an şcolar, multe femei acordau cărţi gratuite pentru elevii merituoşi proveniţi din pătura săracă a oraşului”
.
Societatea de Domnişoare ,, Şezătoarea
,,A fost fondată de un buchet de domnişoare la 11 noiembrie 1891, societatea ce a avut o vie activitate, timp de peste zece ani. Funcţionând ca statut de la înfiinţare, urmărea să ajute cu cărţi didactice şi haine de două ori pe an, un număr de 24 elevi săraci (12 băieţi şi 12 fete) până la terminarea studiilor secundare. Se preferau acei copii care ,, se destinau studiului practic”. Membrele societăţii se adunau în locuinţelor, unde lucrau împreună ( de unde şi denumirea inspirată), timp în care se organizau şi spectacole culturale de amploare, cu care ocazie se comercializau şi lucrurile de mână executate. Cele trei iniţiatoare şi membre fondatoare au fost : Camelia Greceanu, Ali Greceanu şi Maria Timuş. Printre activiste, nume cunoscute ca Enascovici, Onicescu etc
 Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române

,,Societatea a avut caracter cultural, religios şi social şi a fost înfiinţată în 1914. În cadrul ei au activat cadre didactice, preoţi şi medici. Scopul urmărit era dezvoltarea culturii şi educaţiei în rândul copiilor români, prin conferinţe cu conţinut istoric, literar, relgios şi igienic. S-au înfiinţat grădiniţe, se ţineau cursuri de alfabetizare, se acordau ajutoare internatelor din veniturile provenite din cotizaţii, donaţii şi taxe la manifestările culturale şi distractive".
Bibliografie: Monografia oraşului Botoşani- Stefan Ciubotaru


Actriţe care au urcat pe scena teatrului ,, Mihai Eminescu” Botoşani:
    ,,În toamna anului 1959, absolvenţii Institutului de teatru de la clasele profesorilor Ion Sahighian şi Alex Finţi, începeau să urce treptele carierei la Teatrul ,, Mihai Eminescu” din Botoşani. 
    Ei erau foarte tineri iar teatrul fusese de curând înfiinţat; nu aveau decât un singur an în urmă, dar abia acum aşteptau cu toţii-critici, profesori, spectatori-să arate, cu adevărat, ce poate. 
    Printre aceştia erau: Margareta Pogonat, Monica Postolache, Adela Mărculescu, Ion Dichiseanu, Smaranda Manoliu . ,,Ne obliga la seriozitate şi competenţă mai ales că veniserăm aici la cererea noastră. Aveam romantismul vocaţiei de a începe şi entuziasmul de a continua ceea ce era, de fapt, fundamentat prin vreme pe aceste meleaguri. Ne-am dus mai întîi la Ipoteşti, unde Sfinţenia locului ne-a copleşit şi ne-a dat aripi. (..) La Botoşani, teatrul a însemnat o lungă şi bună bucată de vreme- noutate, spirit competitiv, indentificare culturală cu marile comandamente spirituale ale epocii". Declaraţia domnului Stelian Preda publicată în ,,Caietele Teatrului M. Eminescu Botoşani 1987)

Margareta Pogonat (n. 6 martie 1933, Iaşi) Este o actriţă română de teatru şi film. Tatăl, Petru Pogonat, a fost un jurist şi om politic român numit la începutul anilor '20, Prefect al Judeţului Iaşi, apoi Primar al Iaşului , în timp ce mama sa a fost o actriţă renumită.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959. A desfăşurat o bogată activitate teatrală (Teatrul de stat din Botoşani, Teatrul Naţional din Iaşi, Teatrul de stat din Ploieşti, Teatrul Nottara [2]) şi cinematografică (A debut în 1957 în „Pasărea furtunii”, Dinu Negreanu). A primit Premiul ACIN de interpretare în 1972 („Drum în penumbră” , Lucian Bratu) şi 1973 („Zestrea”, Letiţia Pop a şi „Dragostea începe vineri”,Virgil Calotescu).





Adela Mărculescu (n. 21 decembrie 1938, Aiud)

A debutat la Teatrul de stat Botoşani în 1959. Este o actriţă de teatru şi film din România. În prezent este actriţă la Teatrul Naţional din Bucureşti. Din 2001 este cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti

SILVIA BRĂDESCU (Sau tinereţe fără bătrâneţe).
În 1947 a intrat la Institutul de teatru din Iaşi. Pentru alegerea acestei meserii au fost conflicte de familie deoarece în perioada aceea dăinuiau prejudecăţi în legătură cu profesia de actor. În 1951, a absolvit Institutul de teatru. A debutat la Petroşani în rolul Didina Mazu din ,,D-ale Carnavalului” în regia Val Mugur. În anul 1958 a venit cu familia la Botoşani. A înterpretat peste 100 de roluri dintre care: D-ra Cucu din ,, Steaua fără nume", Fraulein din ,, Gaiţele”, Eftimiţia din ,, Conu Leonida... ” , Vrăjitoarea din ,, Înşiră-te mărgărite” , Elena Doamnişor din ,, Să nu-ţi faci prăvălie cu scară”, Adela din ,, Sfântul Mitică Blajinul” etc.
Silvia Brădescu prezentată de artistul emerit Ion Olteanu în (,, caietele teatrului ,, Mihai Eminescu”, 1987)
,,Cu mine Silvia Brădescu a jucat numai roluri mici, n-am avut niciodată ceva important pentru ea, dar repetiţiile erau o adevărată bucurie, după truda cu care încerca să facă tot ce i se cerea. Rar actriţa am întâlnit ca ea să repete liniştită, să nu invidieze pe nimeni. Curată în inimă, slujea teatrul. Am văzut-o în rolul bătrânei din ,,Micul Infern", şi mi-am dat seama că realizarea ei o urca pe treapta marilor actriţe ale generaţiei sale".


Un comentariu:

  1. Buna ziua,

    Va rog sa faceti corectura: În 1864 au loc reprezentaţii teatrale ale trupei Vlădicescu- Tardini.Nu Vlădiceanu .
    Cu multumiri,
    Florin Popentiu Vlădicescu

    RăspundețiȘtergere