DIN ISTORIA FIZIOTERAPIEI
Din antichitate s-a observat ca "Sano per aqua" (SPA)-sănătate cu ajutorul apei- arată importanța apei in terapie, calitățile curative și igienice ale apei, proprietațile nămolurilor,algelor,esențelor vegetale, pietrelor vulcanice și sărurilor marine reprezinta o bogație care înca rămane s-o descoperim în complexitatea sa.
Epoca greco-romană
In imagine foto
Termele lui Diocletian
Baia era disponibilă doar bogaților, care dispuneau de cameră privata. Ulterior au aparut și băile publice. Homer povestește că baia era folosită pentru igiena personală si întreținere personală. În vremea lui Hipocrat, baia era folosită, pe lânga curățare și în scop terapeutic. Întrucât, în concepția vremii, bolile erau efectul unui dezechilibru al fluidelor se recomandau transudații, masajul, baia si mersul pe jos. Sportul era privit ca benefic pentru sănătate.
Termele erau complexe ansambluri arhitectonice, ample ca suprafata, acoperind mai mult de 11ha, cu bai publice, bai termale, piscine in aer liber, vestiare, sali si spatii rezervate sportului - palestre, biblioteci, curti interioare, locuri de plimbare, sali de conferinte.
Celebre ca frumusete bogatie si eleganta, termele erau centrul existentei citadine in care societatea romana isi consuma activitatea.
Statuile si decoratiile rafinate din marmura si mozaic impodobeau salile si coridoarele. Capacitatea celor mai spatioase ansambluri de terme atingeau intre 1600 si 3000 de persoane. Daca cele mai vechi si luxoase sunt Termele lui Agripa ( 27-25 i de Cr.), cele mai cunoscute la Roma sunt Termele lui Caracalla, construite in anul 212, Termele lui Diocletian si Termele lui Constantin
In imagine dreapta BAIA CARACALLTerma romana era compusa din vestiar (apodyterium) , cameră cu aer cald (tepidarium) , baie cu abur pentru sudație(laconicum) , bazin cu apă caldă (caldarium) , bazin cu apă rece (frigidarium) , subsoluri cu instalații de încălzire (hypocaustum)
Românii au preluat aceste obiceiuri. Dupa asigurarea siguranței trupelor, într-un ținut proaspăt cucerit, se trecea la construcția Instituțiilor fundamentale ale Imperiului, printre acestea numărându-se și baia publica (termala). Pe lângă rolul de a recupera soldații răniți, baia era și loc de socializare, relaxare si nu in ultimul rând de curățare. S-au găsit dovezi că baia era și un loc sacru, de venerare a zeilor. Metodele terapeutice aplicate suferinzilor nu difera de unele terapii din zilele noastre:consumarea de cantități mari de apa în timp ce corpul este supus unei încălziri (azi sauna sau hammam), aplicarea de apa caldă pe zonele în suferința (azi dușurile Vichy), scufundarea corpului în apa calda pentru a-l supune unei presiuni exterioare constante (azi imersiile).
Epoca Evului Mediu
In aceasta epoca igiena a regresat. La inceputul perioadei inbaierea nu mai reprezenta o terapie, iar baile termale se transformasera in locuri de placeri sexuale. Aceasta deviere de la scopul initial a indepartat marea masa de utilizatori a bailor, mai ales ca preturile devenisera exorbitante. Daca pana atunci fusesra vazute ca furnizoare de sanatate , baile au inceput sa fie vazute ca locuri de promiscuitate si lux indecent. Declararea crestinismului drept credinta oficiala de stat in Imperiul Roman sub Constantin a grabit inchiderea bailor.In Peninsula Iberica, sub influenta Maurilor, incepand cu secolul al XIII-lea baia a reinceput sa fie folosita.Influenta Maurilor a fost resimtita si in Imperiul Otoman.Astfel a luat nastere baia turceasca, sau hammam-ul. O baie turceasca presupune trecerea mai intai prin camera calda, unde este provocata transpiratia de un aer cald si uscat. Urmeaza un dus fin cu apa rece si trecerea intr-o camera si mai calda, unde transpiratia va si mai abundenta. Dupa un dus scurt urmeaza un masaj corporal iar apoi urmeaza relaxare intr-o camera special amenajata. Temperatura in hammam este umede si moderata spre deosebire de sauna unde caldura este uscata.
Epaca Moderna aduce cu sine si conceptul de reintoarcere la natura. Astfel are loc o redescoperire a statiunilor balneare. La inceputul sec. al XIX-lea are loc o abordare stiintifica a apelor minerale, a terapiilor complementare si o dezvoltare a statiunilor cu bai, mai ales in Germania (Baden). Cercetatorii doresc sa imbunatateasca folosirea apelor minerale in medicina. Baza terapiei era cura interna pentru tratarea aparatului digestiv,anemiilor,ficatului,colonului, afectiunilor genitale. Era folosita, din pacate foarte rar, si aplicarea externa.
In Epoca Contemporana ia nastere practic Fiziotarapia moderna. Redescoperirea efectelor terapeutice ale namolului, parafinei, algelor marine, miscarii, curentului electric, caldurii, luminii ,masajului au intensificat cercetarile, ducand la aparitia Ramurilor Clasice ale Fizioterapiei:hidroterapia,electroterapia, kineziterapia, climatoterapia, termoterapia, fototerapia, masajul, balneoterapia. Dupa anii 1990, odata cu schimbarea radicala a criteriilor estetice, fizioterapia a luat un avant extraordinar si in tratamentul tesutului adipos,al pielii si in general al esteticii corporale. Aparitia unor noi ramuri interdisciplinare, care se folosesc de toate mijloacele fizioterapiei, dar si ale nutritiei, pentru atingerea unor tinte (slabire, tonifiere mulculara, tonifierea pielii,celulita) a impulsionat investitiile in domeniu. Reshaping, Tratamentul Celulitei, Slabire, Wellness, Spa etc. sunt noile vedete ale momentului, care raspund cererilor pacientilor.
IN ROMANIA
Fizioterapeuti romani
-Șt. V. Episcopescu publică în 1857 sinteza „Apele metalice ale României Mari”
-In 1833 ia fiinta in Iasi prima societate științifică medicală din țară „Societățea de Medici și Naturaliști”, înființată din inițiativa lui Iacob Czihak și Mihail Zotta.
-Carol Davila are initiativa crearii, în 1868, la București, a „Societatii de Hidrologie”
-Anibal Theohari, creatorul școlii de terapie și balneologie in Romania infiinteaza in 1923 „Societatea de Hidrologie Medicală și Climatologie”.
-În 1931 se înființează, la Cluj, prima catedră de balneologie și fizioterapie, condusă de profesorul Marius Sturza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu