MEDALION COMEMORATIV EMILIA PAVEL – ETNOLOG

MEDALION COMEMORATIV

EMILIA PAVEL – ETNOLOG

Pe 16 octombrie 2014, lumea etnografică a pierdut un etnolog de excepţie, EMILIA PAVEL, un profesionist desăvârşit, care s-a identificat peste 60 de ani cu cercetarea ştiinţifică, a civilizaţiei populare.

Acum, când conturez acest medalion, încă nu s-au împlinit 40 de zile, de la MAREA TRECERE fizică spre un alt tărâm.

Aşa cum precizam şi în Omagiul pe care i l-am adus şi care se află în ultima carte a domniei sale, „Memoriile unui muzeograf”, apărută în 2013, EMILIA PAVEL, personalitate marcantă a etnografiei româneşti, pasionat cercetător al vieţii satului tradiţional, primul şi principalul muzeograf şi şef secţie (alături de reputatul etnograf Ion Chelcea), din 1951 a contribuit substanţial la alcătuirea unui valoros patrimoniu, şi la deschiderea în 16 februarie 1958 a Muzeului Etnografic al Moldovei Iaşi.

Cercetarea de teren şi valorificarea expoziţională, valorificarea prin scris şi prin comunicări, a cuprins o arie foarte largă a multor aşezări săteşti din Moldova, conturând foarte clar şi individualizând fiecare zonă etnografică. O hartă apărută în volumul „PORTUL POPULAR MOLDOVENESC” în 1976 de sub tiparul Editurii Junimea Iaşi, precizează în legendă anii când a făcut cercetări şi achiziţii etnografice în diferite localităţi ale zonelor Moldovei. Zona Botoşani, după simbolurile de pe hartă, apare cercetată între anii 1956 – 1975 (deci într-o perioadă de 19 ani, cu 2 ani înainte de inaugurarea Muzeului de Etnografie al Moldovei şi continuând cercetarea şi achiziţiile de piese încă 17 ani după deschidere).

Localităţile înregistrate pe hartă sunt următoarele: Hudeşti, Ibăneşti, Pomârla, Hilişeu – Horia, Dersca, Broscăuţi, Corlăteni, Ripiceni, Mihălăşeni, Dobârceni, Truşeşti, Albeşti, Suliţa, Coşula, Şupitca, Vorona, Tudora, Flămânzi, Frumuşica, Todireni.

În ce mă priveşte personal, pe Emilia Pavel am cunoscut-o între anii 1996 – 1997. De atunci, până în 2014, am comunicat, am pus întrebări cu greutate ştiinţifică pentru clarificarea unor probleme etnografice, pentru rezolvarea lor cu profesionalism. Colaborarea cu Emilia Pavel, n-a fost numai a mea ca muzeograf şi şef secţie Etnografie, pe teme de specialitate, ci şi a Muzeului Judeţean Botoşani, pentru că domnia sa şi-a pus ştampila de expert pe 117 dosare cuprinzând piese etnografice, pentru clasare, din patrimoniul etnografic botoşănean, finalizându-se această operaţiune, prin clasarea multora din ele, în categoria TEZAUR, dar şi în categoria FOND.

Regretul meu a fost (şi a ştiut acest lucru), că n-am cunoscut-o personal din 1986, când eram încă la început de drum etnografic, şi când am lucrat fără prea multă experienţă, la tematica Muzeului de la Mihăileni, cuprinzând piese din Donaţia Maria şi Nicolae Zahacinschi. Atunci aş fi dorit sfaturi, aş fi acceptat observaţii critice şi corecturi.

Profesionistul Emilia Pavel a contribuit la formarea persoanelor pasionate de domeniul etnografic. În CAPITOLUL V al Memoriilor Emiliei Pavel, regretata artistă, în tapiserie cu un renume în Franţa, Gabriela Moga Lazăr, scria: „… am fost profesoară la Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi. Pentru formarea viitorilor învăţători, acest lucru prevedea în programa analitică şi activităţi practice, activitate de care mă ocupam şi eu şi printre care am considerat că este de o mare importanţă cunoaşterea de către elevi a adevăratei arte tradiţionale a strămoşilor noştri. În acest scop m-am îndreptat spre Muzeul Etnografic al Moldovei şi am avut marea şansă de a o cunoaşte pe etnografa Emilia PAVEL, care a ştiut să mă îndrume spre o cunoaştere ştiinţifică şi documentară a artei noastre populare. Am descoperit în domnia sa nu numai un specialist ci un OM adevărat, care şi-a dedicat întreaga sa viaţă valorilor strămoşeşti”.

Astăzi Gabriela Moga – Lazăr şi Emilia Pavel s-au reîntâlnit, dar în sferele înalte ale neantului.

În acelaşi context al recunoaşterii personalităţii sale şi a contribuţiei la formarea celor tineri ca etnografi, se înscrie referent etnograf din Botoşani, Margareta Mihalache, care apreciază: „Aşadar posibilitatea de a o cunoaşte pe marea etnologă Emilia Pavel s-a transformat pentru mine personal, într-o şansă dar nu în orice şansă, deoarece domnia sa a avut mărinimia de a încuraja chiar de la început, demersurile mele etnografice”.

Muzeograf şef – secţie Etnografie Bacău, Feodosia Rotaru, scria în 20.IX.2012: „Emilia Pavel este cu siguranţă una din acele persoane care se nasc şi trăiesc mai puţin pentru ele şi mai mult pentru a da şi a lăsa semenilor. Înainte de a cunoaşte omul Emilia Pavel, am cunoscut prin scrierile sale, etnograful. Încă de la începuturile mele ca etnograf la Muzeul din Bacău, am citit câteva din lucrările sale, fără de care nu puteam porni la drum în noua profesie”.

Uriaşa cercetare din etnografia românească, rămâne şi prin volumele pe care le-a publicat: „PORTUL POPULAR DIN ZONA IAŞULUI” – 1969; „JOCURI CU MĂŞTI” – 1971; „MĂŞTI POPULARE MOLDOVENEŞTI” – 1972; „PORTUL POPULAR DIN ZONA IAŞI” (completat cu noi cercetări) – 1975; „PORTUL POPULAR MOLDOVENESC” – 1976; „SCOARŢE ŞI ŢESĂTURI POPULARE” – 1989; „STUDII DE ETNOLOGIE ROMÂNEASCĂ” (227 pagini şi imagini alb – negru) – 1990; „JEUX A MASQUES EN MOLDAVIE” – 1998; „STUDII DE ETNOLOGIE ROMÂNEASCĂ” (498 pagini, text şi imagini) – 2007; „MASCA UNIVERS ANTROPOLOGIC” – 2011; „MEMORIILE UNUI MUZEOGRAF” – 2013.

Astfel rămâne EMILIA PAVEL în memoria noastră, în documente de arhivă, prin scrierile sale, prin patrimoniul etnografic alcătuit, prin acest medalion comemorativ, UN OM ADEVĂRAT, O MARE PERSONALITATE, UN PROFESIONIST DESĂVÂRŞIT, UN ETNOLOG DE MARE VALOARE AL ROMÂNIEI.

  ETNOGRAF 
STELIANA BĂLTUŢĂ. Botosani