Casa Eminovici |
Ion Creangă, Mihai Eminescu, pictură O, Băncilă |
Nota asupra zilei si locului nasterii lui Eminescu - de Titu Maiorescu
Intr-un registru (păstrat de d. Iacob Negruzzi), in care membrii societătii literare "Junimea" si-au insemnat data si locul nasterii lor, sta scris pe pagina a doua de propria mână a lui Eminescu in dreptul numelui sau:
"20 decembrie 1849, Botosani", si deasupra este chiar intercalat sfântul "Ignat", pe care biserica ortodoxă il serbează in adevăr la 20 decembrie.
Insă, din corespondenta ce am avut-o in anul 1889 relativ la biografia lui Eminescu, am si o scrisoare de la sora mai mare a poetului, doamna A. Drogli, din Cernăuti, 3 iulie 1889, in care se zice:
"Biografia fratelui Mihail (publicată in Familia, no.2, anul 1885) este exactă, cu deosebire că s-a născut in satul Ipotesti lângă orasul Botosani, departare de 1 1/2 ora, proprietatea tatălui nostru".
S-a ivit astfel indoiala asupra locului nasterii, dar s-a ivit indoiala si asupra timpului; in matricula gimnaziului din Cernăuti, unde a studiat Eminescu, se vede trecută ziua nasterii lui ca fiind 14 decembrie 1849.
"După o
zadarnică excursiune ce am facut in Ipotesti, satul copilăriei lui Eminescu, D.
G. Cerchez (pe atunci prefectul judetului Botosani) a primit următorul răspuns
la o scrisoare ce adresase maicei Agapia Gherghel, stariţa schitului Agafton,
unde trăieste o mătusa a poetului: Toată nedumerirea a incetat astăzi in urma
cercetărilor d-lui N. D. Giurescu, al căror rezultat l-a publicat printr-o
scrisoare in Convorbiri literare de la 1 iunie 1912, de unde extragem
urmatoarele:
1891, martie 29, Agafton
,,Domnule prefect, poetul Eminescu este născut in Botosani; aceasta este foarte sigur, căci am intrebat pe maica Fevronia Iorascu, care au fost de fata când s-a născut. Este cunoscut incă că botezul i s-au cetit de către preotul Dimitrie, de la Ospenia Agapia Gherghel"
Credem si noi ca această concluziune a d-lui Giurescu trebuie primită si ca, prin urmare, poetul nostru este născut la 15 ianuarie 1850 in Botosani.
,,Domnule prefect, poetul Eminescu este născut in Botosani; aceasta este foarte sigur, căci am intrebat pe maica Fevronia Iorascu, care au fost de fata când s-a născut. Este cunoscut incă că botezul i s-au cetit de către preotul Dimitrie, de la Ospenia Agapia Gherghel"
Am pornit spre biserica Uspenia ce-i mai zice si biserica Domnească - catedrala
din Botosani. Am căutat pe preotul Dimitrie si după răscolirea câtorva groase
volume prăfuite de vreme in care erau trecute numele tuturor botezatilor de
"Dumnealui preotul iconom Ion
Stamati", acuma raposat, incepând cu anul 1832 am găsit in urmatoarele rânduri
pe cari le dau in exacta transcriere:
"Născut la 15 ghenarie 1850, din
părintii: Gheorghe Eminovici, proprietar, si sotia sa Ralu, născută Vasile
Iurascu, care primi botezul in 21 ghenarie; s-a numit Mihail, având nas pe
dumnealui stolnicul Vasile Iurascu".
Acest volum se află in buna păstrare a preotului Dimitrie, de la mai sus
pomenită biserica Rămâne (asadar) cu totul sigur ca Mihail Eminescu s-a născut
in Botosani in ziua de 15 ianuarie 1850." Credem si noi ca această concluziune a d-lui Giurescu trebuie primită si ca, prin urmare, poetul nostru este născut la 15 ianuarie 1850 in Botosani.
sursa I..D . Marin în ,, Eminisciana scrie: ..
,,S-a spus că Eminescu s-a născut la Ipoteşti, greşeala
a fost făcută de Aglae Drogli, prin scrisoarea trimisă lui Maiorescu, la 3
iulie 1889, iar Maiorescu a acceptat-o. Ceva mai târziu 1898, prin ,, Memoarul
familiei mele, tot ea şi-a repetat afirmaţia, mai pe larg: ,, Mama, mi-a spus odată cînd era mai veselă- căci de obicei era mereu
mohorâtă- că pe Mihai l-a născut într-o iarnă grea, din 1849, cu o zi mai
devreme de Crăciun, botezându-l în legea străbună, în luna ghenarie, la
Botoşani, căci sătucul nostru nu avea preot şi că tata a vrut aşa.”
I.D. Marin -
,, Şi dacă, întâmplător, de la
Ipoteşti, va fi lipsit preotul Vasile Hudeşteanu, la mai puţin de 2 kilometri
era biserica din Cătămărăşti unde slujea preotul Toader Andronic. Principala
confuzie, din ,, Memoarul “, Aglaei, a fost aceea asupra locului de naştere.
Copilul a fost botezat la Uspenia din
Botoşani pe data de 21- 01-1850, într-o iarnă grea, pentru că ,, tata a vrut
aşa”, ci pentru că Eminovici cu toată familia sa, locuia la Botoşani.
Teodor V. Ştefanelli, a menţionat în ,, Amintirile sale :
,, mi-a mărturisit poetul atât în Cernăuţi cît şi în Viena, că s-a
născut în 1849, fără să-mi numească ziua şi locul naşterii. La data de 2
octombrie 1869, când s-a înscris la Universitatea din Viena, poetul şi-a
declarat locul naşterii la Botoşani, iar vîrsta -20 ani, de unde rezultă că tot
în 1849 fusese născut.
În Albumul din 1878 al Societăţii Junimea, la
nr 49, se află scris chiar cu mâna poetului, că s-a născut ,,în anul 1849, luna
decembr, ziua 20 ( Sf. Ignat) în Botoşani".
Ce-i drept, în calendarul ortodox,
la 20 decembrie, este trecut Sf. mucenic Ignaţie Teoforul. Această ultimă
însemnare coincide, în mare parte, cu autograful lui GH. Eminovici de pe o
Psaltire din familie ( ,, jos, pe pagina a 5-a”), după declaraţia mult mai
tîrzie a fratelui său, Matei, care luase în proprietate această carte. Ce scrie
pe Psaltire? : ,, Astăzi 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri şi cinci
spre zece minute evropioeneşti s-a născut fiul nostrum Mihai". Numai că nu s-a
menţionat şi locul naşterii.
George
Călinescu a pretins că Gh. Eminovici nu putea fi acasă în
diminiaţa zilei de 20 decembrie, ca să noteze pe Psaltire naşterea lui Mihai (astăzi 20 decembrie), fiindcă la data de 21 decembrie Gh. Eminovici era la Iaşi, pentru un proces.
Bunul simţ cere să păstrăm ca data naşterii ziua de 15 ianuarie 1850”.
După dânsul vina este a ursitoarelor, că ,, n-au avut grijă să însemne cum trebuie ziua şi locul, unde micul Mihai a văzut lumina zilei.
George Munteanu, după ce pune un semn de întrebare, pe data de 15 ianuarie 1850- şi bine face! crede că problema aceasta se va lămuri, când între disciplinele pentru istoria literaturii va fi inclus şi data pe zodii.
Despre Mihai Eminescu...şi nu numai, am solicitat doamnei Ana Florescu-muzeograf , să ne spună despre perioada când a lucrat la Ipoteşti-Botoşani
,,Am lucrat timp de 12 ani la Memorialul Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii ,,Mihai Eminescu”, în perioada 23 august 1999 – 6 iulie 2011, în calitate de muzeograf, deţinând o perioadă funcţia de şef birou muzeografie, apoi pe cea de şef secţie muzeografie.
Am studii – cu licenţă - in domeniul muzeografiei şi al istoriei şi un masterat privind viaţa lui Mihai Eminescu. Atât şi nu ştiu cât de mult contează. Ştiu doar că mă înclin în faţa valorilor, indifrent de zona din care provin acestea. Şi am o imensă preţuire pentru opera eminesciană, pentru personalitatea sa.
Am şi un mare regret. Că nu am reuşit ,,să-l cunosc” decât prea puţin şi îmi duc existenţa păstrând o mare mirare: când a reuşit acest om să gândească şi să scrie, într-o viaţă atât de scurtă, ceea ce noua ne trebuie câteva vieţi să citim şi o eternitate să înţelegem. La Ipoteşti, în 12 ani, am cunoscut oameni şi fapte, am văzut pesonalităţi reale ale culturii române şi ale celei universale, pot spune fără a greşi, dar şi personaje cu pretenţii de valori... ,
Am cunoscut multe chipuri şi ceva suflete şi am înţeles profundul sens al aparent simplelor versuri eminesciene: ,,Toate-s vechi şi nouă-s toate”.
George Munteanu, după ce pune un semn de întrebare, pe data de 15 ianuarie 1850- şi bine face! crede că problema aceasta se va lămuri, când între disciplinele pentru istoria literaturii va fi inclus şi data pe zodii.
Despre Mihai Eminescu...şi nu numai, am solicitat doamnei Ana Florescu-muzeograf , să ne spună despre perioada când a lucrat la Ipoteşti-Botoşani
,,Am lucrat timp de 12 ani la Memorialul Ipoteşti - Centrul Naţional de Studii ,,Mihai Eminescu”, în perioada 23 august 1999 – 6 iulie 2011, în calitate de muzeograf, deţinând o perioadă funcţia de şef birou muzeografie, apoi pe cea de şef secţie muzeografie.
Am studii – cu licenţă - in domeniul muzeografiei şi al istoriei şi un masterat privind viaţa lui Mihai Eminescu. Atât şi nu ştiu cât de mult contează. Ştiu doar că mă înclin în faţa valorilor, indifrent de zona din care provin acestea. Şi am o imensă preţuire pentru opera eminesciană, pentru personalitatea sa.
Am şi un mare regret. Că nu am reuşit ,,să-l cunosc” decât prea puţin şi îmi duc existenţa păstrând o mare mirare: când a reuşit acest om să gândească şi să scrie, într-o viaţă atât de scurtă, ceea ce noua ne trebuie câteva vieţi să citim şi o eternitate să înţelegem. La Ipoteşti, în 12 ani, am cunoscut oameni şi fapte, am văzut pesonalităţi reale ale culturii române şi ale celei universale, pot spune fără a greşi, dar şi personaje cu pretenţii de valori... ,
Am cunoscut multe chipuri şi ceva suflete şi am înţeles profundul sens al aparent simplelor versuri eminesciene: ,,Toate-s vechi şi nouă-s toate”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu