TARGUL MESTERILOR POPULARI- EDITIA a-VI-a BOTOSANI

Matricea stilistică a unei comunităţi 

Foto:Gancea Daniel si
Florin Ivan

                                  În perioada 20-22 aprilie 2012 a avut loc Târgul Meşterilor Populari, organizat de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani în colaborare cu Primăria Municipiului Botoşani, sub egida Consiliului Judeţean Botoşani şi în parteneriat cu Asociaţia Meşterilor Populari din Moldova. Ca întotdeauna, această manifestare s-a inclus în ampla sărbătoare dedicată „Zilelor Oraşului Botoşani” şi a prevalat şirul celorlalte activităţi care s-au derulat în perioada care a urmat.

Meşterii invitaţi din zone etnografice de prestigiu din ţară (Maramureş, Năsăud, Galaţi, Neamţ, Teleorman, Argeş, Iaşi, Suceava, Mureş, Covasna, Harghita, Botoşani) au fost dintre cei care păstrează meşteşugurile tradiţionale: olărit, ţesut, prelucrarea lemnului şi a pieilor, împletituri nuiele sau papură şi închistritul ouălor.

Pe lângă aceştia a fost acceptat şi un număr redus al celor care, pornind de la fundamentul unui meşteşug tradiţional şi folosindu-se de o altă materie primă, dar si de o tehnică apropiată, a reuşit să se impună cu lucrări de exceptie. Este cazul şi d-nei Roşca Mariana din Reghin care a oferit adevărate crâmpeie din natură prin împletiturile sale din sfoară: copacul sau câmpul cu flori.

Întrebuinţând pănuşi,dl. ing. Timofciuc Petrica a dovedit că acestei materii prime i se pot descoperi nuante nebanuite prin vopsire si ca , prin realizarea unor obiecte unicat, se poate asigura dezvoltarea la parametri înalţi şi artei decorative romanesti. Dacă ne-am referi la categoria meşterilor care se raportează la canoanele împământenite de cultura materială populară,dar unde se cer incluse si propiile interventii pe linia creativa ale acestora, bineînţeles ca inca de la inceput am aminti familiile de olari sau de creatori care au participat la această ediţie.

In acest sens, familia Mitroi Ion şi Nicoleta care şi-a ales ca principală sursă de inspiraţie ceramica cucuteniană, impresionează prin faptul că nu abandonează acea linie elegantă nici chiar atunci cand este vorba de propriile replici realizate in cazul acestui tip de ceramica,linie impusă,de altminteri,încă din perioada neolitică. Aşadar, aceşti creatori reuşesc cu succes să se sustragă din cultura materială îndoielnică a zilelor de astăzi şi să se teleporteze, surprinzător de bine, într-un timp demult apus unde anumite forme de vase înglobau, în primul rând, distinctia aparte a culturii materiale din care proveneau.

Familia Chira Vasile şi Florica care a reprezentat centrul de ceramică actual din Baia Mare (Maramureş), deşi nu mai produce ceramica nesmălţuită decorată cu acel corn, a făcut trecerea la o ceramică smălţuită, cu ornamente executate cu pensula. Calitatea arderilor frapează, smalţul acoperă perfect suprafaţa vaselor, neprezentând impurităţi şi cu un luciu aparte, ceea ce denotă dibăcia acestei familii de olari. Cromatica abordată este una bine aleasă şi variată: brun, cărămiziu, negru, albastru, iar alternarea nuanţelor denotă acea intuiţie artistică preluată din vechime, mai ales că Chira Florica provine din vestita familie de olari Sitari. De amintit este şi faptul că aceşti olari păstrează categoriile tradiţionale: oale, blide, vase de diferite mărimi, castroane, ulcioare şi intervenţiile lor apar doar să completeze formele iniţiale.

S-a încadrat perfect şi ceramica tip Kuty de origine bizantină din zona etnografică Botoşani, care, datorită meşterei Iacinschi Sonia, mai păstrează motivele geometrice, avimorfe, zoomorfe, antropomorfe şi skeomorfe care, odată cu trecerea timpului, s-au dezvoltat în reale compoziţii inspirate din ce în ce mai mult din eposul tradiţional românesc, primind şi titluri: („Trăsura cu oşteanul trompetist”, „Capra cu iedul”, „Capra şi floarea”, „Violonistul”).

Mai pot fi regăsite pe aceasta ceramica zgrafitate şi scene de vânătoare sau de chef unde încărcătura satirică nu poate lipsi. Deşi influenţa bizantină poate fi sesizată, totuşi meşterii care au asigurat continuitate acestui tip de ceramică – ca şi în cazul Soniei Iacinschi – au ştiut să nu o îngrădească şi să-i ofere libertatea adaptării la condiţiile socio-psihologice caracteristice comunităţii botoşănene ,structurate într-un spaţiu bine delimitat din punct de vedere geografic. Familia Pascaniuc din Marginea (Rădăuţi) şi familia Domokos din Cornud (Harghita) prin ceramica roşie smălţuită au optat mai ales pe latura utilitară care nu a înlăturat categoriile tradiţionale (oale de sarmale, oale de lapte, chiupuri, căni de apă sau de vin, forme de cozonac). Aşadar, nu ar fi o notă de falsitate dacă am afirma că prestanţa târgului a fost creionată de acele tipuri de ceramică amintite mai sus.

Un alt meşteşug bine reprezentat a fost cel al industriei casnice, unde au excelat ca aproape de fiecare dată ţesătoarele din judeţul Botoşani: Racu Aurelia, Târliman Ileana şi Aiacoboaie Mihaela din Ibăneşti, acestea au adus scoarţele, lăicerele şi păretarele pe care le mai lucreaza la stative; Coţovanu Florentina, Baciu Maria din Avrămeni au prezentat ştergarele cu alesături sau cu motive brodate pe pânza ţesută tot în gospodăriile lor. Despre complexitatea din vechime a ţesăturilor de interior a amintit Colecţia muzeală din satul Mihai Viteazu (Ungureni), colecţie care se mai păstrează in conditii bune datorită meşterelor populare: Cojocaru Aurica, Zoiţanu Maria, Zotic Maria şi Enacache Eugenia. Iile, catrineţele meşterei Hojbotă Veronica au definit piese importante de port popular din zona etnografică Suceava, iar Pavăl Emanuela, pornind de la croiul iniţial al cămăşilor din vechime ,a dezvoltat elemente decorative variate pe acestea (rijuleţe din dantelă sau volănaşe din pânză).Cercul micilor tesatoare de la Vorona si-a etalat lucrurile de mana sub atenta indrumare a Ralucai Andronache.

De această dată prelucrarea artistică a lemnului a reunit meşteri binecunoscuţi din judeţul Suceava care au răspuns invitaţiei vicepreşedintelui Asociaţiei Meşterilor din Moldova – domnul Apalaghiei Maricel. Astfel, lingurile, linguroaiele şi căuşele meşterului Roşca Avram din Bălăceanu (Suceava) au stat aşezate alături de blidarele şi piesele de mobilier tradiţionale ale meşterului Cramariuc Florin dinSuceava, iar troiţele în miniatură ale meşterului Apalaghiei Maricel din Dângeni ( Botoşani) – realizate cu migală şi iscusinţă au creionat cu succes acest meşteşug.

În schimb, meşterul Ignătescu Toader surprinde ascunsele laturi ale naturii umane prin măştile sale cioplite în lemn, deplasând investigaţiile sale in categoria hilarului,iar Benta Nucu din Fălticeni (Suceava), ca un dat parcă, ciopleşte aceeaşi materie primă, dar se opreşte asupra satiricului.

„Închistritul” ouălor a epuizat de această dată registrele care o încadrează într-o reală artă cu respectarea canoanelor tipice acesteia prin meşterul Bejinari Florin din Rădăuţi ( Suceava), care îmbracă ouăle delicat în foiţă de aur şi pictează cu o mare usurinta tematica religioasă, premiat la multe festivaluri din ţară şi de peste hotare. Fundiur Victoria şi Marocico Ana din Rădăuţi ( Suceava) la care s-a alăturat

Nistor Iuliana Celica din Mihăileni (Botoşani) au etalat prin ouăle lor „muncite” atât motivele „bătrâneşti”, cât şi cele geometrice cu o deosebită măiestrie. Piese ale recuzitei din alaiurile Anului Nou au aparţinut meşterei Niculina Andronache din Vorona (Botoşani) care nu se abate de la tradiţia microzonei din care provine şi au fost completate de măştile atent confecţionate de meşterul Bârzu Bogdan din Hârlău (Iaşi) şi de cele ale lui Iftime Iacob Adrian din Oglinzi – Rauceşti (Neamţ). Prelucrarea pieilor,un alt mestesug, a inclus o gama variata de produse: căciulile ţuguiate sau rotunde din pielicele de miel ale lui Badea Costică Ciubotăriţa din Joldeşti – Vorona (Botoşani), chimirele lui Pop Gavril din Bistriţa ( Bistriţa Năsăud), dar şi opincuţele meşterelor Cosmi Floarea şi Isac Maria tot din Bistriţa (Bistriţa Năsăud). Momentul sărbătoresc legat de „Zilele Oraşului Botoşani” a fost susţinut şi de expoziţia de icoane a membrilor Societăţii Culturale „Expo-Art” Botoşani al cărei preşedinte este artistul plastic Şoptelea Liviu. Atât maniera de abordare a tematicii religioase, cât şi complexitatea tehnicilor folosite de artiştii botoşăneni (Gafiţeanu Ionuţ, Alexa Marcel, Grosu Florin, Livadaru Constantin) au reuşit să atragă atenţia privitorilor. Au fost expuse tot la această expoziţie icoane pe sticlă de către doamna profesoară Turiceanu Cristina din Saveni (Botosani) si de catre mestera populara Costinas Elena din Reghin(Mures) alaturi de icoanele sculptate în lemn de către meşterul Moldovan Virgil din Gura Humorului (Suceava). Târgul Meşterilor Populari din această perioadă a reuşit să selecteze unii dintre cei mai reprezentativi meşteri din ţară care au deosebitul merit să mentina meşteşugurile tradiţionale şi care urmăresc să păstreze cu tenacitate dimensiunea autenticităţii fără de care arta populară nu ar mai exista. De altminteri, un simbol care omagiază arta populară autentică – TROIŢA – a fost poziţionat chiar în locul unde începea acest târg al meşterilor datorită preotului făuritor al acesteia: Vasile Ioniţă din Dumbrăveni (Suceava) care a facut un gest lăudabil şi de neuitat pentru noi toţi. Nu întâmplător şi-a reclamat această troiţă dreptul de a exista în spaţiul botoşănean, dorind parcă să sugereze tuturor că EA sălăşluieşte la răscruce de drumuri pentru a indica CALEA CEA DREAPTĂ. Aşadar, pe cei prezenţi la aceasta manifestare, dar şi pe simplii trecatori i-a invitat tacit să nu întineze statutul meşterilor populari care mai păzesc arta populară autentică fără de care matricea stilistică a unei comunităţi ar disparea fara nicio posibilitate de relansare mult timp de acum incolo.

 Referent etnograf, Prof. Margareta Mihalache