De oraşul Botoşani este strâns legată viaţa şi destinul familiei Gh. Eminovici cât şi a poetului nostru naţional Mihai Eminescu. Familia Eminovici a locuit la Botoşani, cu intermitenţe, în perioada 1842-1855, în casele cumpărate de Raluca Eminovici în Calea Naţională nr. 192, lângă biserica Uspenia.
În 1816 s-a născut la Joldesti mama poetului, Raluca Iurascu, a treia fiică a stolnicului Vasile Iurascu si a Paraschivei Iurascu. S-a cãsãtorit în 1840 cu Gheorghe Eminovici, aducând o zestre destul de frumoasã, care pãrea sã fie de bun augur pentru tânãra familie. A avut unsprezece copii; pe sase dintre ei îi va pierde încã din timpul vietii sale. Moare în 1876, la Ipotesti.
La 2 iunie 1842, Raluca Eminovici cumpără pe numele ei, de la Soltana Cheşcu, casele scoase la mezat, cu suma de 450 de galbeni. Această sumă, reprezentând o parte din banii de zestre ce i se cuveneauRalucăi, este achitată de stolnicul Vasile Iuraşcu, care se ocupă şi de definitivarea actelor. Construite pe loc domnesc, casele erau situate pe Calea Naţională nr. 192, lângă biserica Uspenia, în plin centrul comercial al oraşului Botoşani. Din acest motiv, la fel ca şi cele mai multe dintre casele din zonă şi cea cumpărată de Raluca avea în partea dinspre stradă o dugheană, iar în spate, locuinţa proprietarului. Vasile Iuraşcu intuieşte valoarea caselor, datorat amplasamentului lor bun şi posibilităţii creşterii, în viitor, a preţului lor. Iarna anului 1850, o iarnă geroasă, găseşte familia Eminovici la Botoşani, Raluca fiind însărcinată cu al 7-lea copil, Mihai. Aici, pe 15 ianuarie 1850, se naşte Mihai Eminescu, fiind botezat pe 21 ianuarie, având de naş pe stolnicul Vasile Iuraşcu, tatăl Ralucăi. Este înregistrat în „Mitrica pentru naşteri şi botez” pe anul 1850 la numărul 3, de către preotul Ioan Iconomu.
Biserica Uspenia unde a fost botezat Mihai Eminescu-CPI 1913 (
carte poştală din colecţie Nicolae Iosub)
Pe 3 iunie 1887, focul cel mare care a cuprins o mare parte din centrul Botoşanilor, mistuind 310 case şi 200 de prăvălii, a cuprins şi casa în care s-a născut poetul Mihai Eminescu, biserica Uspenia scăpând doar cu distrugerea acoperişului şi clopotniţei, aşa cum se vede şi în fotografia făcută de Jean Bielig.. Pe locul acestei case s-a construit o alta dar care nu mai are nimic în comun cu casa veche. Astăzi, pe peretele casei , unde înainte fusese casele familiei Eminovici, se găseşte un bust din bronz realizat de Nora Dorian, dezvelit la data de 15 ianuarie 2000 şi o placă de marmură pe care scrie: ,,Pe locul acestei clădiri a fost casa lui Gheorghe Eminovici în care s-a născut şi copilărit până la vârsta de patru ani Mihai Eminescu.
Statuia din bronz de Oscar Han
de la Biserica Uspenia
Biserica Uspenia, unde a fost botezat poetul pe 21 ianuarie 1850, a devenit catedrala oraşului, unde pe 15 ianuarie şi 15 iunie este pomenit poetul. În curtea bisericii s-a instalat, în anul 1989, statuia lui Mihai Eminescu, realizată în 1967 de sculptorul Oscar Han şi care iniţial a fost amplasată la Sediul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti ”. Pe o placă memorială este inscripţia: ,,
În această biserică a fost botezat poetul Mihai Eminescu, în ziua de 21 ianuarie 1850”.
Bust din bronz de Nora Dorian-2001
Eminescu elev la Gimnaziul din Botoşani În perioada ianuarie-martie 1864, îl găsim pe Mihai Eminescu la Botoşani, încercând să obţină o bursă pentru continuarea studiilor la gimnaziul din Botoşani. Fratele său Şerban, face la 8 februarie 1864 un memoriu ministrului Instrucţiunilor Publice, Dimitrie Bolintineanu, pentru obţinerea unei burse de studiu. La 13 februarie ministerul cere informaţii directorului gimnaziului Botoşani, despre Mihai Eminescu, la care acesta răspunde:
„...între elevii acestui Gimnasiu nu se găseşte nici un elev cu asemenea cu nume, şi apoi în cataloagele de la înfiinţarea istui Gimnasiu nu se vede figurând”. Ca urmare a acestui fapt, Mihai trimite „
Testimoniul” său personal şi un memoriu în care spune:
„mă grăbesc de a Vă înainta cu onoare, Domnule Ministre, pe lângă aceasta precum în original aşa şi în copie notele, care mi s-au eliberat de către Onor Direcţie al Gimnasiului cezaro-regesc superior din Cernăuţi”.
16 martie 1864
Rezoluţia ministerului este nefavorabilă, neavând locuri vacante de bursieri, cu toate că Mihai frecventase şase săptămâni cursurile gimnaziului, adică de la 10 ianuarie la 21 februarie 1864. În cele şase săptămâni de studiu în clasa a III-a, Mihai a audiat cursurile de română, latină, ştiinţe naturale, istorie şi geografie, matematică, franceză, caligrafie, germană şi religie. Din cele prezentate mai sus reiese că directorul Gimnaziului din Botoşani nu-l sprijină în nici un fel pe Mihai pentru a continua studiile, deşi situaţia lui materială era destul de grea, fiind şi în conflict cu tatăl său. În perioada celor celor trei luni cât Eminescu a fost elevul Gimnaziului din Botoşani şi 5 luni cât Mihai Eminescu a fost copist la Tribunalul din Botoşani şi secretar la Consiliul Judeţean, a locuit împreună cu sora sa, Aglaia, la mătuşa lor Maria Mavrodin. Mihai o ajuta pe sora sa, Aglaia, elevă la Pensionul Zielinski, la pregătirea lecţiilor. Gimnaziul unde a învăţat şi Mihai Eminescu timp de trei luni, în clasa III-a a fost înfiinţat la 22 august 1859 având ca director şi profesor de latină pe V. Paulini, de matematică pe Gh. Pădure, de şt. naturale pe C. Savinescu, de franceză pe P. Metey şi de istorie pe Gh. Titulescu. În anul 1863 deja erau înfiinţate cele patru clase cu 67 de elevi. În anul 1868 gimnaziul s-a transformat în liceu. Şcoala a funcţionat în anul 1860 în casa Bolfosu, casă ce există şi astăzi pe Calea Naţională la nr. 234 iar din 1863 în casa lui Meier Şmil de pe şoseaua Dorohoiului. În aceast local a învăţat şi Mihai Eminescu în lunile ianuarie- martie 1864.
Casa Bolfosu unde a învăţat şi
Mihai Eminescu în 1863În anul 1885, liceul primeşte numele de ,,A.T. Laurian” şi se mută în localul nou, care există şi astăzi, pe strada N. Iorga. Şcoala Primară de Băieţi Nr.1 a funcţionat într-o clădire a bisericii Sf. Dumitru până în 1869 când se mută în clădirea nouă construită cu fondurile arhiereului Marchian, pe loc cumpărat cu 400 de galbeni de la această biserică.
Bustul poetului M. Eminescu inaugurat la septembrie 1890. CPI- 1910, din colecţia N- IosubŞcoala va primi numele ctitorului, Marchian şi va funcţiona până la 8 aprilie 1944 când este distrusă de bombardament. În faţa şcolii a fost inaugurat în 1890 bustul poetului Mihai Eminescu.
Mihai Eminescu ,,practicant” la Tribunalul din Botoşani În anul 1864, Mihai Eminescu nereuşind să continuie gimnaziul la Botoşani, este nevoit să se angajeze, pe 5 octombrie 1864, ca „practicant” în cancelaria tribunalului din Botoşani, cu un salariu de 250 lei pe lună, în urma unei cereri perfect caligrafiate. Este ajutat să se angajeze de către preşedintele tribunalului, Emanoil Vasilievici, care-l cunoştea bine pe Gh. Eminovici şi la insistenţele căruia, Mihai este angajat. Aici, Mihai Eminescu este avansat destul de repede ca „scriitor al cancelariei”, datorită scrisului său caligrafic şi a vastelor sale cunoştinţe, fiind coleg cu liricul Grigore Lazu cu care lucra la aceeaşi masă, şi cu care discuta aprins despre literatură şi se întreceau în compunerea de versuri. Cele mai vechi manuscrise literare ale lui Mihai Eminescu sunt datate şi din această perioadă. Pe 7 noiembrie 1864, Eminescu trece de la tribunal, ca secretar la Comitetul Permanent al Consiliului Judeţean Botoşani, redactând şi transcriind corespondenţa sau scriind procesele-verbale de la şedinţele consiliului. Totuşi la data de 5 martie 1865, Mihai Eminescu demisionează din funcţia de secretar al consiliului judeţean şi pleacă la Cernăuţi motivând:
„Avend dorinţa de a urma studiile colegiale la gymnasiul plenariu din Bucovina, mă văd constrâns de a abdica îndatorirelor cerute de la personalul postului de scriitoriu”. Locul unde Mihai Eminescu a fost copist la tribunal este fostul şi actualul sediu al Primăriei Botoşani. Casa în care se află sediul primăriei a fost construită de Enache Codrescu în jurul anului 1800 în mahalaua Vrăbierilor: „... casă de piatră cu două rânduri şi 12 despărţituri sus şi gios cu pivniţă de piatră, deosebit alte odăi de piatră cu patru despărţituri lângă poartă i un hambar i o şură şi un grajdiu, toate acoperite cu şindrilă şi îngrădit împrejur cu zaplaz şi cu despărţitură prin ogradă cu parmalâc şi cu stâlpi de piatră (documentul comisiei de măsurare). Casa este cumpărată la 5 decembrie 1842 de hatmanul Anastasie Başotă pentru suma de 40.000 de lei. În anul 1850, domnitorul Grigore Ghica vizitând Botoşanii, şi văzând că: „…în acest oraş se află lipsă de o casă pentru încăperea instituţiilor administrative şi alte autorităţi”, cumpără casa cu suma de 2.000 de galbeni şi o dăruieşte oraşului Botoşani (Hrisovul de danie din 3 decembrie 1851). În luna octombrie 1864, când Mihai Eminescu se angajează în funcţia de copist la tribunal, în această clădire îşi aveau sediul mai multe instituţii ale oraşului Botoşani: Prefectura, Tribunalul judeţean, municipalitatea, Poliţia şi Comanda de pompieri (Arh. Stat Botoşani - Ds. 252/1864). Localul era la fel ca în 1851, când este donat de domnitor, deoarece nu se mai făcuseră reparaţii, ci numai unele amenajări interioare. Forma clădirii este desenată de inginerul Ştefan Emilian ( prieten apropiat al poetului din perioada ieşeană) de la Universitatea din Iaşi, care a ridicat planul topografic al oraşului Botoşani şi al clădirilor mai importante din oraş. La sfârşitul sec. XIX-lea, clădirea a fost restaurată, s-au înălţat pereţii, s-au modificat uşile şi ferestrele, s-a schimbat acoperişul, dându-i-se o formă mai modernă, care s-a păstrat neschimbată până în zilele noastre. Clădirea adăposteşte astăzi sediul Primăriei Botoşani.
Clădirea Primăriei Botoşani unde a lucrat Eminescu ca practicant-1910 CPI-1945
Astăzi pe faţada clădirii Primăriei Botoşani se află o placă de marmură care aminteşte de trecerea poetului, placă pe care scrie:
„Casa dăruită de Grigore Ghica Vodă autorităţilor ţinutale şi orăşeneşti în care a lucrat ca practicant MIHAI EMINESCU - octombrie 1864 - martie 1865”.Vis-a vis de clădirea primăriei se află teatrul ,,Mihai Eminescu” în faţa căruia se află bustul în bronz al poetului, sculptură de Ovidiu Maitec, din anul 1968. Bustul este amplasat pe un soclu de 1,10 m înălţime pe care este inscripţionat:
,,Mihai Eminescu-1850-1889- Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată- Odă în metru antic”.
Carte postala 1932 din colecţie privată.În fiecare an , pe 15 ianuarie şi 15 iunie se depun coroane de flori la bustul poetului iar teatrul găzduieşte manifestările culturale dedicate poetului. Aici se atribuie premiile anuale pentru cei mai talentaţi poeţi şi pentru cele mai bune poezii. Teatrul a fost construit în anul 1912 de către Societatea pe acţiuni Teatrul ,,Mihai Eminescu” şi a fost opera arhitectului Gr. Cerchez. Inaugurarea oficială s-a făcut în ziua de 21 decembrie 1914 cu spectacolul festiv prezentat de Teatrul Naţional din Bucureşti cu piesa ,,Lorica noastră” şi tabloul alegoric cu tema ,,Sărmanul Dionis”, prezentat de un ansamblu şcolar instruit de Gr. Goilav. Sediul Consiliului Judeţean, unde a lucrat Mihai Eminescu în calitate de „secretariu”, pe 7 noiembrie 1864, se afla în casa lui Petrache Cristea, casă care avea trei nivele şi care era cea mai importantă clădire din oraş. Acelaşi Ştefan Emilian a desenat şi acestă clădire care la primul etaj avea amenajată şi o sală de spectacole, numită „Teatrul Petrache Cristea”, înzestrată cu scenă, două rânduri de loji, parter, galerii şi alte anexe. În această sală au avut loc spectacole de teatru începând din anul 1860. Aici, în această sală au fost date mai multe spectacole de către diverse trupe de teatru conduse de Fany Tardini, Vlădicescu, Popescu etc. Pe această scenă a cântat renumita artistă pariziană Adelina Patti, de la Opera din Paris, în anul 1865. Tot aici este posibil ca şi poetul să fi vizionat multe dintre reprezentaţiile trupelor de teatru. În stagiunea din 1869-1870, antrepriza teatrului a fost acordată actriţei Fanny Tardini. Tot în această sală, la 15 decembrie 1887, trupa de teatru Fany Tardini- Vlădicescu dă o reprezentaţie în folosul poetului bolnav, care nu poate participa la spectacol. Spectacolul a avut loc la iniţiativa Sofiei Frank, soţia primarului, la 19 decembrie 1887. Spectacolul a fost prezentat de către artistul I.D. Ionescu, în urma căruia s-a încasat suma de 646 de lei pentru ajutorarea lui Eminescu. Această clădire, construită la 1860, a suferit multe modificări şi reparaţii şi a găzduit mai multe instituţii de cultură: prima tipografie din Botoşani, una din primele librării, sediul Societăţii „Armonia” şi atelierul primului artist fotograf Jean Belig, cel care l-a imortalizat pe poet, în ultima sa fotografie, precum şi casa copilăriei sale de la Ipoteşti. În ultima perioadă clădirea a adăpostit cinematograful „Melodia” până la regretabila ei demolare, în anul 1983. Ca o ironie a soartei, în anul 1887, Consiliul Judeţean Botoşani, la care lucrase poetul cu 22 ani în urmă, va ezita mult până să-i aprobe o subvenţie de 120 de lei pe lună pentru a avea cu ce să-şi ducă zilele şi să-şi caute de sănătate. Motivul principal, spunem noi, este că fondurile de care dispunea consiliul era foarte mic pentru reconstruirea oraşului mistuit de focul din 3 iunie şi au fost necesare intervenţii la guvern pentru repararea bisericii Uspenia şi a altor instituţii.
Clădirea ,,Petrache Cristea" din BotoşaniAstăzi, clădirea care a adăpostit teatrul
,,Petrache Cristea” şi sediul Consiliului Judeţean, unde a lucrat şi Mihai Eminescu nu mai există. Se cuvine, măcar montarea unei plăci cu o inscripţie care să amintească de legătura locului cu poetul.
Un alt local unde s-au dat spectacole de teatru a fost şi casa
,,Sommer” situată pe calea Naţională, vis-a- vis de Biblioteca Judeţeană ,,Mihai Eminescu”. Aici, în anul 1869, a dat reprezentaţii trupa de teatru condusă de M. Pascaly, în care Mihai Eminescu era sufleor. După aceste reprezentaţii M. Eminescu rămâne acasă, urmând să plece la studii la Viena. Această clădire a fost reconstruită aşa cum arăta iniţial şi găzduieşte astăzi cinematograful ,,Clasic”. Pe o plăcuţă de alamă este inscripţionat textul: ,,Octombrie 1998/ 160 de ani de teatru în limba română la Botoşani/ În această clădire şi-a încheiat, în anul 1869, cariera teatrală/ Mihai Eminescu,/ sufleur în trupa lui Mihail Pascaly”.
Ştergarul popular- 
