MUNICIPIUL BOTOŞANI
,,Nicolae Iorga s-a născut aici unde nu departe s-a născut şi Mihai Eminescu şi George Enescu., Ştefan Luchian. Aici, la Botoşani, este un fel de triunghi al genialităţii" (citat din discursul laureatului, dl prof.Valeriu Râpeanu). Adăpostind un patrimoniu cultural de valoare inestimabilă, casele memoriale şi muzeele aparţinând acestor personalităţi reprezintă pentru zona Botoşanilor un potenţial cultural insuficient cunoscut şi valorificat. După decembrie 1989, fiecare din aceste instituţii muzeale şi-a găsit un drum propriu de afirmare, căutând să se folosească de avantajele instaurării unui regim democratic, în vederea realizării misiunii pentru care au fost create. Casa Memorială,, N. Iorga” este în subordinea Muzeului Judeţean.
Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoşani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, ziarist, editor, de documente şi director de publicaţii cu profil ştiinţific, literar şi politic, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu "UN veac de poezie aromână"). După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Nicolae Iorga, reprezintă una dintre cele mai mari personalităţi pe care Botoşanii le-a dat culturii şi civilizaţii româneşti şi universale. Părinţii lui Iorga au fost Nicu Iorga, avocat, şi Zulnia Iorga (născută Arghiropol). Numele de botez este Niculae, acesta fiind şi motivul pentru care, în marea majoritate a cazurilor, în timpul vieţii s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu şi rar din mâna sa, fiind covârşitor folosit ulterior, la reeditarea (cenzurată şi parţială) a scrierilor sale. Soţia lui Nicolae Iorga a fost Ecaterina Bogdan, alintată Catinca . După studii elementare şi gimnaziale în Botoşani, termină Liceul Naţional din Iaşi în 1888. Prin calităţile excepţionale cu care era înzestrat, graţie cărora la vârsta de 18 ani şi jumătate era licenţiat în litere şi ştiinţă, la 22 ani(1893), obţine doctoratul în istorie, la Leipzig, în Gemania, iar la 23 de ani devenea în urma unui concurs susţinut la Iaşi, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, specialitatea istorie medie universală. Absolvă Universitatea din Iaşi într-un singur an cu diploma "magna cum laude". Devine in 9 aprilie 1897, la numai 26 de ani, membru corespondent al Academiei Române. Din anul 1907 intră în Parlamentul României ca deputat. În anul 1908, fondează cursurile de vară, devenite ulterior Universitatea Populară ce-i va purta numele , la Vălenii de Munte.Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Înfiinţează în anul 1914, Institutul de Studii Sud-Est Europene.
Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătoriilor sale în străinătate, şi o istorie a călătorilor străini (,,Istoria Românilor prin călători")Opera sa cuprinde 1003 volume, majoritatea lucrări istorice, 12755, articole de presă şi 4963 recenzii. Este fondatorul publicaţiei de mare prestigiu ,, Neamul Românesc"-1906.Câteva din publicaţiile mai importante: Studii şi documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), Istoria românilor în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ştefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi şi altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viaţă de om, aşa cum a fost). În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul.
Ca istoric literar, a publicat:,, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea" (vol. I-II, 1901); ,,Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688 "(1904); ,,Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte". ,,În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului "(vol. I, 1907, vol. II, 1908, vol. III, 1909); ,,Istoria literaturii româneşti" (vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. III, 1933)); ,,Istoria literaturii româneşti contemporane" (1934); ,,Istoria literaturii româneşti". ,,Introducere sintetică" (1929). Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naţionalist- Democrat (1910), în anii 1931-1932 Prim-ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici,consilier regal, preşedinte al camerei deputaţilor, senator.
ContribuţiiNicolae Iorga a fost fondatorul (1920) şi director al Şcolii Române din Franţa de la "Fontenay-aux-Roses". A editat şi condus numeroase ziare şi reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du Sud-Est-Européen", "Floarea darurilor" etc.); unul dintre doctrinarii sămănătorismului (a condus revista "Sămănătorul" în perioada 1903-1906).
A întocmit numeroase volume de izvoare, documente (Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siècle, 6 vol., Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 31 vol. ş.a.). Deşi structural refractar subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogăţit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de factorul spiritual şi întemeiată pe unele "permanenţe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei naţionale, a elaborat monografii şi sinteze de mare valoare (,,Istoria lui Mihai Viteazul", ,,Istoria lui Ştefan cel Mare Istoria", ,,Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor", ,,Istoria armatei româneşti", 2 vol., ,,Istoria comerţului românesc", 2 vol., Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, 2 vol., ,,Istoria românilor", 10 vol. ş.a.) şi a integrat istoria României în istoria universală (La place des Roumains dans l'histoire universelle, 3 vol.), relevând originalitatea culturii româneşti şi interdependenţa istoriei poporului român cu istoria altor popoare. A contribuitla cercetarea istoriei universale (Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol. A scris cărţi reprezentative în istoria omenirii, ,,Histoire de la vie Byzantine", 3 vol.), I s-a acordat titlu de ,, Doctor Honoris Causa" . A scris mai multe lucrări despre Botoşani şi a întreţinut o continuă legătură cu oraşul copilăriei sale, pe care , în decursul vieţii, l-a vizitat de mai multe ori. Nicolae Iorga a avut un sfârşit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia şi asasinat de legionari în noaptea 27 spre 28 noiembrie 1940.
,,Aşa, biserică de biserică, se depăna oraşul, bogat în livezi cum nu mai e altul, pe o rază nemărginită. Şi nu biserici mărunte, prinoase de negustori, ridicându-şi abia sfioase turnuleţe de lemn, cum le vezi în luxosul Bucureşti, ci pe cinstite biserici trainice, începând cu o puternică turlă bine înfiptă în pământ şi încheiate cu un elegant bulb acoperit de tinichea, peste care păzia aurie crucea; mari biserici din veacul al XVII-lea, vrednice să stea alături cu acelea din Polonia învăţătoare, clădiri ale Domnilor şi marilor boieri: Sfântul Gheorghe, al Doamnei lui Petru Rareş, văduva care-şi pierdu domneştii copii, Ospenia, cu turnul de pază a focului, Vovidenia şi câte altele ce se întreceau în putere trainică şi frumuseţă, ridicându-şi în deal şi în vale cupolele argintii deasupra arborilor şi coperemintelor de şindrilă". (Nicolae Iorga- ,,Drumuri şi oraşe din România", ediţia a II-a, Edit. Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1915, p.148)
Nicolae Iorga (n. 5 iunie 1871, Botoşani - d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, ziarist, editor, de documente şi director de publicaţii cu profil ştiinţific, literar şi politic, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu "UN veac de poezie aromână"). După cum a afirmat George Călinescu, Iorga a jucat în cultura românească, în primele decenii ale secolului XX, „rolul lui Voltaire”. Nicolae Iorga, reprezintă una dintre cele mai mari personalităţi pe care Botoşanii le-a dat culturii şi civilizaţii româneşti şi universale. Părinţii lui Iorga au fost Nicu Iorga, avocat, şi Zulnia Iorga (născută Arghiropol). Numele de botez este Niculae, acesta fiind şi motivul pentru care, în marea majoritate a cazurilor, în timpul vieţii s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare târziu şi rar din mâna sa, fiind covârşitor folosit ulterior, la reeditarea (cenzurată şi parţială) a scrierilor sale. Soţia lui Nicolae Iorga a fost Ecaterina Bogdan, alintată Catinca . După studii elementare şi gimnaziale în Botoşani, termină Liceul Naţional din Iaşi în 1888. Prin calităţile excepţionale cu care era înzestrat, graţie cărora la vârsta de 18 ani şi jumătate era licenţiat în litere şi ştiinţă, la 22 ani(1893), obţine doctoratul în istorie, la Leipzig, în Gemania, iar la 23 de ani devenea în urma unui concurs susţinut la Iaşi, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti, specialitatea istorie medie universală. Absolvă Universitatea din Iaşi într-un singur an cu diploma "magna cum laude". Devine in 9 aprilie 1897, la numai 26 de ani, membru corespondent al Academiei Române. Din anul 1907 intră în Parlamentul României ca deputat. În anul 1908, fondează cursurile de vară, devenite ulterior Universitatea Populară ce-i va purta numele , la Vălenii de Munte.Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Înfiinţează în anul 1914, Institutul de Studii Sud-Est Europene.
Opera sa istorică cuprinde diverse domenii: monografii de oraşe, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, comerţului, literaturii, tipăriturilor, a călătoriilor sale în străinătate, şi o istorie a călătorilor străini (,,Istoria Românilor prin călători")Opera sa cuprinde 1003 volume, majoritatea lucrări istorice, 12755, articole de presă şi 4963 recenzii. Este fondatorul publicaţiei de mare prestigiu ,, Neamul Românesc"-1906.Câteva din publicaţiile mai importante: Studii şi documente cu privire la istoria românilor, în 25 volume (1901-1913), Istoria imperiului otoman în 5 volume (apărută în limba germană: Geschichte des osmanischen Reiches, 1908-1913), Istoria românilor în 10 volume (1936-1939). Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (Învierea lui Ştefan cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfântul Francisc din Asisi şi altele), volume memorialistice (Oameni cari au fost, O viaţă de om, aşa cum a fost). În 1903 a preluat conducerea revistei Sămănătorul.
Ca istoric literar, a publicat:,, Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea" (vol. I-II, 1901); ,,Istoria literaturii religioase a românilor până la 1688 "(1904); ,,Istoria literaturii româneşti în veacul al XIX-lea, de la 1821 înainte". ,,În legătură cu dezvoltarea culturală a neamului "(vol. I, 1907, vol. II, 1908, vol. III, 1909); ,,Istoria literaturii româneşti" (vol. I, 1925, vol. II, 1926, vol. III, 1933)); ,,Istoria literaturii româneşti contemporane" (1934); ,,Istoria literaturii româneşti". ,,Introducere sintetică" (1929). Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naţionalist- Democrat (1910), în anii 1931-1932 Prim-ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale. Membru al parlamentului în mai multe legislaturi, Iorga era un reputat orator, temut de adversarii săi politici,consilier regal, preşedinte al camerei deputaţilor, senator.
ContribuţiiNicolae Iorga a fost fondatorul (1920) şi director al Şcolii Române din Franţa de la "Fontenay-aux-Roses". A editat şi condus numeroase ziare şi reviste ("Neamul românesc", "Revista istorică", "Revue Historique du Sud-Est-Européen", "Floarea darurilor" etc.); unul dintre doctrinarii sămănătorismului (a condus revista "Sămănătorul" în perioada 1903-1906).
A întocmit numeroase volume de izvoare, documente (Notes et extraits pour servir à l'histoire des Croisades au XV-e siècle, 6 vol., Studii şi documente cu privire la istoria românilor, 31 vol. ş.a.). Deşi structural refractar subordonării faptului istoric unui sistem filosofic, a îmbogăţit gândirea istorică cu o nouă viziune, dominată de factorul spiritual şi întemeiată pe unele "permanenţe", coordonate ale dezvoltării istorice. În domeniul istoriei naţionale, a elaborat monografii şi sinteze de mare valoare (,,Istoria lui Mihai Viteazul", ,,Istoria lui Ştefan cel Mare Istoria", ,,Istoria bisericii româneşti şi a vieţii religioase a românilor", ,,Istoria armatei româneşti", 2 vol., ,,Istoria comerţului românesc", 2 vol., Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen, 2 vol., ,,Istoria românilor", 10 vol. ş.a.) şi a integrat istoria României în istoria universală (La place des Roumains dans l'histoire universelle, 3 vol.), relevând originalitatea culturii româneşti şi interdependenţa istoriei poporului român cu istoria altor popoare. A contribuitla cercetarea istoriei universale (Geschichte des Osmanischen Reiches, 5 vol. A scris cărţi reprezentative în istoria omenirii, ,,Histoire de la vie Byzantine", 3 vol.), I s-a acordat titlu de ,, Doctor Honoris Causa" . A scris mai multe lucrări despre Botoşani şi a întreţinut o continuă legătură cu oraşul copilăriei sale, pe care , în decursul vieţii, l-a vizitat de mai multe ori. Nicolae Iorga a avut un sfârşit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia şi asasinat de legionari în noaptea 27 spre 28 noiembrie 1940.
,,Aşa, biserică de biserică, se depăna oraşul, bogat în livezi cum nu mai e altul, pe o rază nemărginită. Şi nu biserici mărunte, prinoase de negustori, ridicându-şi abia sfioase turnuleţe de lemn, cum le vezi în luxosul Bucureşti, ci pe cinstite biserici trainice, începând cu o puternică turlă bine înfiptă în pământ şi încheiate cu un elegant bulb acoperit de tinichea, peste care păzia aurie crucea; mari biserici din veacul al XVII-lea, vrednice să stea alături cu acelea din Polonia învăţătoare, clădiri ale Domnilor şi marilor boieri: Sfântul Gheorghe, al Doamnei lui Petru Rareş, văduva care-şi pierdu domneştii copii, Ospenia, cu turnul de pază a focului, Vovidenia şi câte altele ce se întreceau în putere trainică şi frumuseţă, ridicându-şi în deal şi în vale cupolele argintii deasupra arborilor şi coperemintelor de şindrilă". (Nicolae Iorga- ,,Drumuri şi oraşe din România", ediţia a II-a, Edit. Librăriei Pavel Suru, Bucureşti, 1915, p.148)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu