Cu ajutorul cărţii poştale , se poate prezenta o temă istorică referitoare la personalităţi ale culturii EDUCATIA FEMEII ROMANE.

Autor Viorica Hrustovici- Botosani

La cea de-a 5-a Conferinta Internatională si Congresul cu tema “Femeile, independente prin educatie –Tehnica artei de a educa pentru societatea secolulului XXI”. organizat de UNIFERO, la Bucureşti în perioada 22-26 iunie 2012, am prezentat un referat power point. Prin acest power point va voi prezenta Femei célèbre din Romania care au contribuit la emanciparea economică şi intelectuală a femeii. Cu ajutorul cărţii poştale , se poate prezenta o temă istorică referitoare la personalităţii ale culturii.

EDUCATIA FEMEII ROMÂNE 

•Generaţia de la 1848 a susţinut instruirea femeii, ca o primă necesitate pentru emanciparea sa viitoare; astfel în programul revoluţiei, printre primele măsuri se situa egalizarea învăţământului de ambele sexe. 

 •Proclamaţia de la Islaz 1848, prevedea, la art. 16,, instrucţie egală şi întreagă pentru românul de amândouă sexe”. 

 •În societatea românească a secolului XIX-lea, femeile nu aveau aceleaşi şanse la educaţie ca şi bărbaţii.    De asemenea, femeii îi era dificil să-şi găsească un loc de muncă pentru a se întreţină singură.
•         Departe de viaţa publică, femeia avea de îndeplinit rolul de soţie, mamă, fiind responsabilă de treburile gospodăreşti

DIN ISTORIA FEMININA- Educatia femeii-

• PRIMELE SCOLI •

 • Femeile care nu aveau dotă sau care rămâneau necăsătorite, nu aveau nicio şansă la educaţie. În acest context au fost personalităţi feminine care s-au implicat să ajute femeia, să se dezvolte ca fiinţă umană, au fost înfiinţate şcoli de meserii, de menaj pentru a pregăti fetele în vederea căsătoriei cât şi pentru a învăţa o meserie să devină apte să-şi găsească un loc de muncă 
 • Scoala de Menaj de la Sibiu.- 1903-
 • Constanţa Duncă, a fost una din persoanele care a făcut demersuri pentru a influenţa politica de stat. Astfel Reuniunea Femeilor din Braşov a deschis primele şcoli. Societăţile înfiinţate aveau în vedere activităţi de caritate pentru sprijinirea fetelor sărace, dar şi ajutorarea studenţilor şi orfanilor

Scoala de industrie Brasov -1903- unde fetele invăţau meserii ca tesutul, broderia

Multe fete nu se puteau mărita din lipsă de avere.  De aceea multe voci s-au pronunţat pentru înfiinţarea de şcoli profesionale şi deschiderea de opţiuni de carieră pentru aceste tinere. Cornelia Emilian a fost iniţiatoarea înfiinţării primei şcoli profesionale – considerând că aceste şcoli vor facilita dezvoltarea umană şi emanciparea acelor fete lipsite de avere, astfel încât să-şi poată croi singure un drum în viaţă şi o carieră. 

EMANCIPAREA INTELECTUALA A FEMEII

La 29 martie 1898 răsunau în Aula Universităţii din Iaşi cuvintele domnului C. V. Ficşinescu care susţinea că: ,,ori admitem că singurul rol legitim al femeii este de a fi soţie şi mamă şi atunci bărbaţii trebuie să-şi facă datoria de a le lua pe toate în căsătorie şi a le asigura mijloace de trai, ori recunoaştem că din cauza noastră mare parte din femei nu pot fi chemate la împlinirea acestei misiuni şi le deschidem căile prin care se pot întreţine singure. “Cauza acestor femei o apărăm noi feminiştii şi pentru ele reclamăm dreptul la instrucţie şi la muncă" spunea domnul Ficşinescu. El considera totuşi că cel mai firesc lucru este ca femeia să fie soţie, dar pentru că unele nu se pot mărita, neavând dotă, societatea are datoria de a lua măsuri pentru a soluţiona problema supravieţuirii femeilor care nu se pot mărita”

REGINA ELISABETA A ACORDAT BURSE TINERILOR TALENTATI : M. EMINESCU, G. ENESCU 

• Pentru a-si indeplini misiunea, femeia a primit o educatie mai intai de toate domestica, care depindea de starea financiara a familiei din care provenea.

 • In familiile mai putin instarite, bunicile sau guvernantele erau responsabile de educatia fetelor, prin care se dorea dobandirea unor abilitati practice. 

 • In cazul familiilor de boieri, se recurgea la guvernante, preceptori si profesori particulari, care pana in a doua jumatate a sec. XIX-lea au fost unicii responsabili de educatia copiilor de boieri.

 • Ulterior, fetele erau trimise fie in pensionate particulare infiintate in Principate de emigranti spre sfarsitul perioadei fanariote, fie erau trimise la scolile din strainatate. 

 • Infiintarea statului national aduce o serie de reforme ale invatamantului ce vor oferi noi alternative

Femei celebre 

• Graţie unor înaintaşe ca:Maria Rosetti, Constanţa Duncă, Alexandrina Cantacuzino, Calipso Botez, Sofia Nădejde , Eleonor Stratilescu, etc. femeile au câştigat drepturi civile şi politice care au fost recunoscute începând de la inceputul secolului XX în România. Primele mărturii şi documente privind evoluţia mişcării de emancipare a femeilor române datează din anii 1815, la Buda, cea dintâi ,, Societate a femeilor române” Prima mişcare feministă consemnată ( autor Ştefania Mihăilescu, ,,Emanciparea femeii române”)
 • În 1929, feministele românce au reuşit să obţină recunoaşterea drepturilor electorale la nivel local şi unele chiar au fost alese în consiliile locale.

Istoricul Constantin C. Giurascu - autorul amplei Istorii a românilor – spunea despre ea că a fost "una dintre femeile cele mai de seama ale neamului nostru"? Doamna Elena -  mai cunoscuta sub numele de Elina - era sotia lui Matei Basarab. Si, pe lângă diplomatia si vitejia de care a dat dovadă domnitorul, Ioan Cuza, aceasta inflorire se datoreaza, intr-o masura, si sotiei Elena Cuza pe care a avut-o alaturi timp de 40 de ani. Fara conflicte, fara scandaluri, fara ostentatie, ea si-a vazut de menirea ei, asa cum si-a inteles-o ea. Nicolae Iorga, in Istoria romanilor in chipuri si icoane, ii lauda evlavia, dragostea pentru cultura, calitatile de gospodina si de buna organizatoare, precum si curajul. Evlavioasa, doamna Elina ctitoreste biserici; iubitoare de invatatura, - ca si fratele sau, Udriste Nasturel, marele carturar al secolului al XVII-lea -, spriijina dezvoltarea tiparului; la nevoie, adauga preocuparilor feminine - de infrumusetare a casei si gradinii domnesti - pe acelea de carmuitoare a tarii: "Femeie indrazneata, ea purta de grija tarii in 1633, cand sotul ei, care-si luase scaunul cu armele, merse la Constantinopol sa-si capete intarirea […]" A avut nefericirea de a-si pierde fiul, dar a ramas vreme indelungata alaturi de sotul ei, imbatranind impreuna, pana cand moartea i-a despartit, ea murind in 1653, urmată de el dupa numai un an.

ELENA CUZA cunoscută ca ELENA DOAMNA Calităţile sufleteşti şi educaţia primită au îndemnat-o să şi dedice întreaga sa viaţă şi avere acţiunilor caritabile. Şi-a început opera de binefacere la Bucureşti patronând Azilul Elena Doamna de la Cotroceni. Azilul era destinat fetelor orfane. La Iaşi, Elena Cuza a lucrat benevol ca infirmieră la spitalul „Caritatea”.A creat un azil, a fost interesatã de educaţia tinerelor, de problemele vârstnicilor, de îmbunătăţirea conditiilor spitale si din închisori, a întemeiat muzee şi a ctitorit monumente publice. A luat sub patronajul său scolile din Moldova pentru a contribui la formarea noilor generaţii în asistenţă socială

Adela Xenopol critica modul în care erau educate fetele – care erau “protejate” spre a nu cunoaşte lucruri ce doar bărbaţilor le era permis să cunoască. Adela Xenopol, sora istoricului A.D.Xenopol, a fondat revista,,Dochia", unde şi-a propus să apere, să susţină să cerceteze drepturile femeii, să lupte pentru Emanciparea intelectuală, juridică şi politică a acesteia. Revista Dochia, a devenit oadevărată tribună de luptă pentru instruirea şi Promovarea femeii în cele mai diverse ramuri ale activităţii sociale, politice şi culturale. În 1914, Adela Xenopol, a înaintat Adunării Deputaţilor, o petiţie pentru revizuirea Constituţiei, prin care se cerea drept de vot pentru scriitoare, învăţătoare, şi profesoare. Adela Xenopol, scria:–“Revista Dochia este menită să apere,să sustie şi să cerceteze drepturile femeii.  

.

În conferinta sa sustinută la Ateneul Român în 10 februarie 1894 cu tema “Rolul economic al femeii române”, At. Popovici vorbeste despre importantul rol jucat de femeia de la ţară. “Fără preget si fără pretentiuni, femeia de la ţară este stâlpul casei, stîlpii statului român”. În lipsa unei diviziuni sociale a muncii, ea este o masina universala care produce tot. În acel timp, societatea românească era predominant rurală iar economia gospodariei ţărănesti reprezenta sursa principală de venit national.

Deşi rolul femeii în politică era redus, regina Maria a fost sfetnicul regelui Ferdinand. A contribuit la Marea Unire din 1918. Înzestrată cu calităţi multiple, cu o îndrazneală şi energie proape necunoscute la capete încoronate, Regina Maria, o dată cu intrarea României în război, s-a incorporat în colectivul surorilor de caritate. Gata de ajutor oricând şi oriunde, cu riscul sănătăţii sau al vieţii, vizitează răniţii şi bolnavii de pe front în războiul din 1913. A urmat dificila misiune de a convinge pe conducătorii politici englezi de justeţea cauzei româneşti. Scrisorile trimise în timpul războiului, arătau guvernului Britanic necesitatea aşezării României în hotarele ei fireşti.

Regina Maria, numită şi regina soldat, pentru atitudinea ei de bravură în timpul Primului Război Mondial, a lucrat direct pe front, în spitale de companie sau a coordonat activitatea unei fundaţii de caritate. La Conferinţa de Pace de la Paris în 1919, cea care a suportat suferinţele războiului, a fost apreciată de străinii care au văzut în ea simbolul resurecţiei naţionale. A desfăşurat în permanenţă o activitate de recunoaştere internaţională a României

Regina Maria - prima femeie numită membră a Academiei Române

La 11-12-1936, în şedinţa Academiei Române, academicianul Grigore Antipa a prezentat-o pe regina Maria ca „o mare scriitoare pentru memoriile pe care le-a publicat şi a caracterizat-o drept o fiinţă fermecătoare ca stil, înălţătoare ca gândire şi simţire, aducând o contribuţie preţioasă la istoriografia noastră

FEMEI CELEBRE - SCRIITOARE

La sfârşitul secolului al XIX-lea, Ana de Noailles, Elena Văcărescu, Iulia Haşdeu, Marta Bibescu, dovedeau, dincolo de graniţele tării, capacitatea creatoare a femeii în literatură. O dovadă în plus a acestei realităţi este faptul că, pentru romanele sale, Hortensia Papadat Bengescu este considerată întemeietoarea romanului de analiză în literatura română. Elena Văcărescu, poetă, prozatoare, autoare de piese de teatru. Laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. Debutează în 1886, cu volumul ,, ( Cântecele zorilor) În 1925, a fost primită ca membră a Academiei Române. În 1916, a reprezentat femeile la ,,Senatul Francez” , militând pentru pentru drepturile acestora. Marta Bibescu a fost prinţesa care a fermecat saloanele mondene franceze, germane,britanice, spaniole. A fost romancieră, poetă, om politic.

Aşa cum au fost femei deschizătoare de drumuri în diferite domenii de activitate,în medicină, arte plastice, învăţământ aviaţie sau silvicultură, şi în domeniul telegrafo-poştal au existat temerare care au depăşit prejudecăţile şi barierele din acea vreme. Intrarea femeilor în acest domeniul a avut loc la începutul secolului X I X. Admiterea femeilor în acest domeniu a constituit o decizie revoluţionară pentru acele vremuri, fiind angajate absolvente al cursurilor,,Azilul Elena Doamna” cu vârsta între 20 şi 25 de ani. Pentru pregătirea fetelor care doreau să lucreze în acest domeniu au fost înfiinţate şcoli la Bucureşti şi Iaşi. În anul 1892, a fost înfiinţată reţeaua de exploatare telefonică. Astfel în 1899 numărul personalului feminin a ajuns la 299. Prima emisiune radio, oficială, a debutat prin cuvântul unui mare fizician român, profesorul Dragomir Hurmuzescu. 
PRIMELE CRAINICE VOCILE fără chip, pe care ascultătorul învăţa să le cunoască şi să le recunoască. Cine erau cei care se ascundeau în spatele acestor voci? Cine erau aceia care, încă de la începuturi, se gândeau la gusturile şi preferinţele celor care işi aplecau urechea la aparatele de radio? PUIA VASILESCU REBREANU (1928), AURORA BĂLĂCEANU, NADIA ŞTEFĂNESCU 

 MIHAELA MIROIU - ,,DESPRE FEMEIA ROMĂNĂ 

Cunoscuta doamnă Mihaela Miroiu, profesor univesitar, a editat cărţi de filozofie feministă, de teorie politică feministă, de etică, studii de gen, cultură civică, filozofie, politologie. 
 ,, CE INSEAMNĂ SĂ FII FEMEIE IN ROMÂNIA DE AZI?” ( …) 
înseamnă să trăieşti în medie cu şapte ani mai mult decât un bărbat. să traversezi tranziţia fără crize atât de grave de nonsens, dacă eşti în şomaj, fiindcă mai sunt destui cei care au nevoie de tine, să ai de lucru, să nu câştigi în medie mai puţin decât un bărbat, să nu faci parte din topul oamenilor de afaceri, să ai o atitudine contemplativă faţă de politică, să monopolizezi aproape în totalitate statutul de părinte singur. înseamnă să înveţi la fel de performant ca un bărbat, dar să nu ajungi în top academic, managerial, financiar, pentru că aceste topuri sunt bine conservate pentru bărbaţi. Să fii mai bătută de către cei ,, dragi”, de ai tăi. 
Înseamnă să munceşti două treimi din munca totală . 
Înseamnă să te refugiezi în ONG-uri, acolo unde ai influenţă şi să laşi bărbaţii la finanţe şi în politică, acolo unde este puterea. (,, Nepreţuitele femei”). 
Astfel, de peste 60 de ani, femeile au acces generalizat, la toate formele de studii.
 La fel de peste 30 ani, au acces la performanţă intelectuală şi cercetare. 
 De peste 15 ani, legile le protejează de bătaia şi violul aplicate se soţi, de prostituţia forţată. De peste 10 ani, violul colectiv în timp de război este socotit crimă de război. Prima dată, când româncele au votat în mod democratic, a fost în 20 mai 1990.