Ca nişte vulturi hămesiţi,
Excavatoare din Canada,
Se-aruncă-n munţii obosiţi
Şi vor să-şi muşte prada.
Noi dobitoace cum suntem,
Uităm de consecinţa gravă,
De vindem şi ce mai avem,
O să mâncăm cu toţi otravă.
Dar mă gândesc,nu e frumos,
Să văd cum alţii mă tot fură
Şi iau comisioanele prin dos,
Cu-un gust amar de cianură.
Deşteaptă-te,- imul ţi-o cere,
În ţara ta să fii din nou stăpân,
Nu alerga prin lumile himere,
Dacă mai ai un suflet de român.
Când ţi-ai ales parlamentari,
Pe un covig ai dat câte un vot,
Da-i doare zău pe aştia mari,
De voi, - pe undeva prin cot .
Voi nu vedeţi că mint şi fură,
De-atâta timp şi mă tot mir,
Cum Dumnezeu îi mai îndură
Şi nu le spune : –Hai Sictir....
Constantin Cristescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu