Judeţul Botoşani, Monografie Turistică”, autori Ioan Prăjinaru şi Valeria Bobu, Editura GEEA, Botoşani

Stema municipiului Botoșani se compune dintr-un scut triunghiular francez antic, cu marginile rotunjite, în vârful scutului pe un câmp roșu, se află un păun de aur, conturnat, cu coada desfacută. În partea superioară a scutului pe un câmp argintiu, se afla Crucea Sfântului Gheorghe, de culoare roșie. Scutul este trimbrat de o coroana murală de argint cu șapte turnuri crenelate.

Păunul din parte inferioară semnifica statutul unic al târgului medieval Botoșani, acela de apanaj al Doamnei Moldovei, fiind prezent încă din Evul Mediu pe sigiliul orașului, acest fapt este atestat încă din 1661. Crucea Sfântului Gheorghe face referire la sfântul patron al orașului Botoșani, fiind hramul bisericii ridicate dePetru Rareș în centrul târgului medieval.

Prima pecete a orașului a fost descoperită pe documente ce datează din 1603 și avea următorul înscris: „SIA PECEATI ESTI MIASTA BOTTISANISCAGO”. Measta este un termen slav folosit rar în secolele XIV-XV, în documentele din Țările Române, cu sensul de târg. Folosirea acestui termen dovedește că Botoșaniul avea statutul de oraș încă din acele secole, altfel nu s-ar fi folosit acest termen pe sigiliul orașului.

Pe un document publicat de Alexandru Papadopol Calimachi din 5 august 1670 apare tot un păun cu coada răsfirată, o lucrare primitivă a unui gravor nepriceput.^[2] Faptul că păunul a continuat să fie folosit ca simbol al târgului pentru următoarele două secole este demonstrat de un act din 20 martie 1774. Pe toate aceste documente în care apare păunul se poate vedea inscripția: „Pecetea târgului Botaș”.

În 1780, Sfântul Gheorghe apare pentru întâia oară pe stema târgului moldav într-o jalbă, iar în motto-ul încadrată în exergă lămurește noua situație: „PECETEA TÂRGULUI BOTOȘAN[AFIEROSIT LA S[FÂN]T[UL] GHEO[R]GHIE 1780”. Această schimbare a apărut datorită desființări instituției șoltuzului și a faptului că pecetea târgului va fi aplicată de epitropul Bisericii Sfântul Gheorghe, stolnicul Manolache Dimache, vornicul de Botoșani, este primul ce îl rânduiește pe Constantin sin Apostol ca epitrop al bisericii Sf. Gheorghe și i-a încredințat și sigiliul târgului pentru întărirea zapiselor, din care se asigura și venitul bisericii (câte o oca de ceară pentru fiecare act întărit).

Regulamentul Organic a fost promulgat în 1832, iar odată cu acesta s-a schimbat și stema orașului. Noua stemă este diferită de cele anterioare, simbolul târgului fiind o coasă așezată oblic în câmp, cu lama orientată spre dreapta. Scutul modern francez era timbrat de o coroană ce semăna cu o coadă răsfirată de păun, iar în partea de jos este trecut 1832. Acesta era susținut de doi delfini afrontați și este înconjurată de o exergă în care este trecută legenda: „PECETE SFATULUI MUNIȚIPAL DE BOTOȘENI”. Din acest moment coasa devine, pe lângă simbol al orașului, simbol al întregului județ Botoșani.

        La Botoşani, în acest an 2013, a apărut o nouă carte editată de Editura GEEA Botoşani,  şi anume ,, Judeţul Botoşani, Monografie Turistică”, autori Ioan Prăjinaru şi Valeria Bobu, care invită călătorul spre Ţara de Sus pentru a descoperi ,,extraordinarul absolut”, iar noi în calitate  de gazdă te vom primi cu tot ce este necesar pentru a cunoaşte realitatea acestui ţinut”.

        Despre doamna Valeria Bobu, poetă şi prozatoare amintim faptul s-a născut  pe data de 26 mai 1943, sat Miorcani, com. Rădăuţi-Prut, jud. Botoşani.

A absolvit şcoala primară şi gimnaziul în satul natal, Liceul Teoretic Darabani, jud. Botoşani şi Institutul Pedagogic de Învăţători din Suceava.                                                                                            A funcţionat ca învăţătoare la Şcoala Generală Săveni (1961-1974), Şcoala Generală Darabani (1974-1982; grad didactic I şi titlul de Învăţător Emerit), Şcoala Generală nr. 13 Botoşani (1982-1986), Şcoala Generală nr. 8 Botoşani (1986-2000).                                      

OPERA: Viaţa într-o lacrimă (poezii; Botoşani: Geea, 2008), Simfonia anotimpurilor (poezii; Botoşani: Geea, 2008), În umbra destinului (roman autobiografic; Botoşani: Geea, 2010), Omul, bunul-simţ şi dreapta creştere (Botoşani: Geea, 2010),Speranţă frântă (poezii; Botoşani: Geea, 2011), Stele căzătoare (roman; Botoşani: Geea, 2011) ; în colab.: Probleme de geografie fizică, umană şi cultural-socială (cu Ioan V. Prăjinaru; Botoşani: Quadrat, 2008), Zodiac. Vise şi simboluri (cu Veronica G. Oniciuc; Botoşani: Quadrat, 2008). (Text preluat integral din cartea ,,Scriitori şi publicişti botoşăneni.Dicţionar biobibliografic”, autor – Silvia Lazarovici, Ed. Agata, 2013)

Judeţul Botoşani

Monografie turistică

Autori Ioan Prăjinariu şi Valeria Bobu

,,Desfă-ţi aripile, suflet al naţiunii mele, loveşte cu ele puternic şi larg aerul lumii de jos şi ia-ţi ca un vultur zborul în zările senine şi curate”                            (Vasile Pârvan (1882-1927) istoric, arheolog, filozof, membru al Academiei Române)

În această carte autorii invită cititorii, călătorii să părăsească preocupările cotidiene şi să poposească la Botoşani ,, ţinutul absolutului românesc” , cum a fost denumit de academinician Răzvan Teodorescu. Pentru că în acest spaţiu binecuvântat de Dumnezeu au văzut lumina zilei, şi au petrecut copilăria şi o parte a tinereţii personalităţi : M.Eminescu, G.Enescu, N. Iorga. St Luchian, O Băncilă, Păstorel Teodoreanu, I. Pilat, Octavian Cotescu, Grigore Antipa.

Este o invitaţie pentru a se vizita bisericile şi mănăstirile din Judeţ construite din lemn şi cu o arhitectură specifică Moldovei. Cum sunt: mănăstirea Coşula, Zosin, Agafton, Vorona, biserica de lemn din Corjăuţi, Hilişeu Horia, Aurel Vlaicu.

Cartea este o monografie regională care prezintă turiştilor obiective ce pot fi vizitate.

Autorii au publicat într-un singur volum în 315 pagini despre revoluţia turismului, descrierea obiectivelor turistice din Judeţul Botoşani, făcând recomandări de câteva itinerarii.

Monografia judeţului Botoşani, este structurată în opt capitole:

 Capitolul 1.Turism-Caractere Generale, semnificaţia noţiunii de turist, care conform comitetului de experţi statisticieni al Ligii Noţiunilor din 22 ianuarie 1936, defineşte turistul ca fiind ,, orice persoană călătorind timp de 24 ore sau mai mult, într-o ţară, care nu este ţara domiciliului său stabil”. Dicţionarul Larousse (1968) spune că termenul de turist provine din latinescul ,, turnus” care înseamnă voiaj în circuit. În franceză se traduce ,, tour”, plimbare, drumeţie.

În 1880, E. Gauzer Freuler afirma că turismul este ,,un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creşterea necesităţilor de refacere a sănătăţii şi de schimbare a mediului înconjurător desfăşurat în scopul de a trezi şi a cultiva sentimentul pentru frumuseţile naturii, de a le îndrăgi şi îndeosebi de a contribui la creşterea bunăstării oamenilor, ca urmare a dezvoltării comerţului, industriei, precum şi a perfecţionării mijloacelor de transport”

Capitolul 2. Evoluţia Turismului în Europa, autorii prezintă evoluţia turismului european începând din antichitate care se practicau în aria civilizaţiei greceşti şi romane.

În perioada invaziilor popoarelor migratoare, deplasările în scop turistic au fost puţine din cauza hoardelor cotropitoare care jefuiau şi ardeau satele.. După încetarea invaziilor, şi întemeierea statelor feudale, iau naştere drumuri comerciale si ca urmare se dezvoltă turismul. Un nume foarte cunoscut este Marco Polo care a plecat din Veneţia împreună cu tatăl şi un unchi la Costantinopol apoi spre China. Aici a stat mulţi ani străbătând Persia, Tibetul. A plecat din China în 1292 ajungând în Veneţia în anul 1295.

Turismul modern, se dezvoltă la jumătatea secolului XIX- datorită dezvoltării industriei, învăţământului, mijloacelor de transport.

Capitolul 3.Sistemul de organizare a turismului internaţional

Capitolul 4. Evoluţia Turismului în România, care a parcurs 3 etape: etapa turismului incipient care s-a desfăşurat din timpul dacilor şi până în secolul XIX-lea, etapa turismului modern, care începe din primele decenii ale secolului XIX-lea până la naţionalizarea de la 11 iunie 1948 şi etapa turismului contemporan.

Capitolul 5. Geneza şi Evoluţia Turismului în Judeţul Botoşani, 

Capitolul 6. Resursele Turistice ale judeţului Botoşani, 7. Itinerarii Turistice

Capitol, care prezintă aşezarea geografică şi resursele turistice naturale.

 Judetul Botosani, se afla in partea de nord-est a Romaniei. Raul Siret la vest, este limita cu judetul Suceava. In partea de nord si nord-est se invecineaza cu Ucraina, granita fiind conventionala pana la intrarea in tara a raului Prut, in dreptul localitatii Oroftiana. Vecinii sunt raioanele Novoselita, Herta din regiunea Cernauti (Ucraina), raioane care pana in anul 1940, faceau parte din judetul Dorohoi. Trecerea prin punctul vamal de la Racovat - Dorohoi este pietonal si auto.

 De la Orofteana, care este la granita judetului Iasi, pe Prut, pana in dreptul localitatii Ivancauti (com. Paltinis), dupa care vecin este Republica Moldova, prin raioanele Briceni, Glodeni si Rascani. Prin punctul vamal Radauti Prut - Lipcani, un pod nou (2001), deschis din luna februarie 2010, si punctul vamal Stanca-Costesti, se inlesnesc legaturile cu Republica Moldova (pietonal si auto).