Lansarea volumului ,,Valea Dorului", Autor Maria Panciuc Bucătaru Editura Quadrat, Botoşani 2013, la Biblioteca Botosani

 La Sala de lectură al  Bibliotecii Judeţene Botoşani, pe data de 29-iunie-2013, a avut loc lansarea volumului de poezie ,, VALEA DORULUI, autor  Maria Panciuc Bucătaru. La acest eveniment important în viaţa culturală Botoşăneană, au participat Traian Apetrei, directorul Teatrului ,, Mihai Eminescu”, Botoşani, actorii Cezar Amitroaie, Narcisa Vornicu de la Teatrul ,, Mihai Eminescu”, Botoşani, prof. Gh. Median, muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani, scriitorii Constantin Adam, DMG Gaftoneanu, prieteni şi nu în ultimul rând familia.

Valea  Dorului

Autor Maria Panciuc Bucătaru

Editura Quadrat, Botoşani 2013, Tipografia Ria Botoşani

   

MOTTO:

Eu am o dragoste a mea

De Ţară, de Sat şi de Părinţi

Eu ştiu că viaţa este un mare dar

Când o trăieşti frumos şi nu te minţi.

Autoarea.

      Din prefaţa cărţii ,, Valea Dorului”, domnul Dumitru Ivan, directorul Editurii Quadrat, Botoşani, ne spune: ,, Apariţia volumului de poezie ,, Valea Dorului” este o surpriză plăcută pentru cititorii Doamnei Maria Panciuc Bucătaru, cu care ne-am obişnuit deja. Poezia este sensibilă, plină de sentimente umane, profunde, ancorată puternic în social, cultural şi, de multe ori, cu amprente politice şi economice.

    Cartea a fost elaborată la scurt timp după cele două volume ,, Lacrimi de Cristal” şi ,, Însingurare”, care de data asta aduce, în primul rând, o împăcare a poetei cu sine, dar nu şi cu tot ce se întâmplă în jurul ei.

     În poeziile scrise putem observa în primul rând, că poeta îşi adoră satul în care s-a născut Slobozia-Broscăuţi situat la 7-8 Km de Dorohoi, unde a fost eleva Liceului Teoretic de fete Nr. 2 cu ani în urmă.

Poeta asociază imaginea satului cu poveşti legendare, nemuritoare, sporind valoarea locului ce-l crede divin.Imaginea de atunci

Îmi pare o icoană

La care mă închin

Alăturea de mamă

Şi lacrimile vin

Să-mi spele amintirea

Iar eu evlavioasă

Să-mi opresc privirea. (....)

Pentru Domnia –sa aerul din satul ei este cel mai curat, pentru că aşa a vrut Dumnezeu Edificatoare sunt versurile din poezia ,, Să nu uiţi, Maria”.

Dragostea pentru părinţii ţărani ce se speteau muncind la boieri pentru a-şi creşte copiii, avea să-i construiască în suflet monumentul ţăranului român. În multe poezii autoarea dezvăluie liber şi convingător ce gândeşte despre ţăran, ,, stâlpul ţării” , în accepţiunea sa.

Poezia ca ,, Sărutul ţăranului”, ,, Însultă dureroasă”, ,,Colindul”, şi multe altele, redau iubirea veşnică şi constantă pentru strămoşii ei ţărani.

Tăranul nu din umilinţă se dă deoparte,

Ci din respect şi multă demnitate. (...)

     Spune poeta în frumoasa poezie ,, insultă dureroasă”, unde încriminează folosirea cuvântului ,, Ţăran” drept insultă.

      În alte versuri poeta deplânge starea în care au ajuns satele în vremea noastră. Tinerii plecaţi, bătrânii bolnavi în casele lor dărâmate de vreme, cu porţile încuiate şi prispele năpâdite de buruieni. Versul poetei nu este încorsetat în rime şi măsuri. El curge lin ca o apă de munte, ca o apă din izvorul la care mereu face referire că se aude,, cântecul poeziei” în el. Atentă la toaste evenimentele ce se petrec în viaţa politică, culturală, economică, îşi manifestă protestul pentru multe lucruri ce nu sunt conforme cu viaţa ţării.

    Nu-i este indiferentă condiţia femeii în societatea noastră bulversată de atâtea nedreptăţi, în care viaţa devine tot mai grea şi mai greu de suportat. Femeile îi par doamnei Maria Panciuc Bucătaru tot mai împovărate în locurile ce le deţin în viaţa socială şi cu răspunderile pe care le au în familie. Poeziile ,, Odă femeii”, ,, Femeia lumii”, 

,, Sărmana femeie” şi multe altele aduc omagiul şi respectul poetei pentru această categorie importantă a vieţii ce o reprezintă sexul frumos.

Odă femeii

Aceeaşi eşti, cu acelaşi simţământ,

Mereu, mereu eternul feminin,

Din tine curge viaţa pe pământ

Cu tine soarta-şi face legământ.

Aceeaşi eşti, durere şi putere,

Puterea şi durerea, suprema ta fiinţă,

Şi fără tine n-ar fi nimic pe lume

Nici viaţa n-ar fi cu putinţă

(....)

     Stările autoarei nu sunt niciodată gratuite, goale şi fără acoperire. Fie că este în codru, la izvor, la munte, în străinătate, la Bucureşti sau în oraşul ei Botoşani, toate gândirile, trăirile acestei doamne dau naştere unor scrieri ( descrieri) deosebit de plăcute şi ademenitoare.

Descrierile sunt ample, nu sunt făcute în cuvinte rigide şi cu subînţelesuri, să trebuiască traduse. Ele sunt expuse cu multă dragoste şi dăruire, pe înţelesul tuturor. 

     Vizita în Polonia, la Cracovia, avea să-i zdruncine fiinţa poetei. Trecând munţii Tatra întoarce vremea cu multe decenii înapoi, gândind la părintele ei care a fost în al II-lea Război Mondial. Obiectivele vizitate : Mina de sare Wieliczka, Castelul Wawel, Universitatea Jagiellone unde este muzeul Nicolai Copernic,  Muzeul Czartoryski şi alte locuri ca Auschwitz avea sa actioneze puternic asupra sufletului poetei.

     În poezia ,, Excursia dureroasă” simţim protestul împotriva a tot ce s-a întâmplat în cea mai neagră pagină din istoria omenirii.

                  Din exponatul meu de filatelie. Lidere care au luptat impotriva Nazismului, au murit in lagare.

Profesor Ghe.Median, muzeograf Muzeul Judetean Botosani a recitat din volumul ,, Valea Dorului", Excursie Dureroasa"
  Excursie Dureroasa

Am trecut prin munţii TATRA 

Am plecat prin lumea largă, 

 Să văd unde a fost şi tata 

 Fără să-i fie lumea dragă... 

 Vara ca o împărăteasă, 

Se despletea cu mare fală, 

Eu mă gândeam numai la drum 

Păream un copilaş de şcoală. 

 Spre Cracovia paşii mă duceau, 

Spre Polonia gânduri mă chemau, 

Voiam o lecţie de istorie 

Doream să vizitez-Birkenau. 

(........) 

 Aveam senzaţia că merg 

În acelaşi pas cu tata- 

 Numai că el fusese în război, 

Eu eram la plimbare, 

Dar cunoscând ce-a fost acolo 

Am simţit că locul doare.

 Venea un aer de Auschwitz, 

Cu cât înaintam prin munţi 

În faţa mea se profila 

Oroare ce-a trăit –o lumea. 

(........)

Am adunat puteri sporite

Să pot să merg şi spre Auschwitz,

La mărturia omenirii

A faptelor de şefi smintiţi.

Nu sunt cuvinte pe pământ

Să poţi reda durerea grea,

A milioanelor de oameni

Din care viaţa se scurgea.  

                                                                        (....)                                                                

Şi multe alte mărturii

Pe care nici nu le poţi rosti

Au şocat pentru vecie

Faptele nemerniciei.

                                                (......) Vizită în Polonia 2012.                                     

;Cu

Cu gândul la pădure

A recitat Costantin Adam

Hai, hai să umblăm hai-hui

Prin pădurea nu ştiu cui,

Dar eu ştiu a cui a fost

Când era de copaci plină

Verde, mândră şi senină

Azi copacii s-au rărit,

Au tăiat fără de milă

Oamenii ce-şi fac palate

Şi se m-buibă cu de toate.

Se văd cioatele la rând,

Parcă sunt nişte morminte,

Cruce faci de le priveşti,

Lumânări eu le-aş aprinde.

(....)

Ce ve-ţi mai conduce voi

Dacă totul se destramă?

Vom rămâne ai nimănui

Chiar de-avem tată şi mamă.

Unde-om merge la pădure

Că sunt tăiate peste tot?

Unde-om merge la plimbare,

Că nu toţi avem cu ce

Să plecăm peste hotare.

(la Adâncata, Suceava 2012)

Cu gândul la pădure

Vine valul

A recitat actorul Cezar Amitroaie, 

de la Teatrul ,, Mihai Eminescu " , Botosani.

 Când te crezi fericit 

Şi simţi că sufletul 

E liniştit 

Înseamnă că iarna 

Din sufletul tău 

Începe să se ducă 

Vine valul, te coboară 

Sau poate te ridică. 

 Când primăvara 

Te inundă 

Şi florile te înconjoară 

Vine valul 

Vine valul şi peste iubirea ta 

De multe ori 

Vine şi ţi-o ia. 

 Vine valul 

Şi peste anii tăi, 

Îi goleşte de frumuseţi, 

Îţi aduce înţelepciune, 

Dar ce să faci cu ea? 

Doar să vezi mai bine 

Când valul vine.

 Botoşani, 1-08-2012-

FEMEIA LUMII

Dacă priveşti bine-n cărare

Spre piaţă sau pe alte drumuri,

Numai femei bătrâne

Sunt cu sacoşele mai pline.

O fi văduve toate oare?

Sau au acasă soţi departe,

Dar nu vor şi nu mai cer

Să fie ajutate.

Nu cred că Dumnezeu a vrut

Femeia să o facă slugă,

Iar pe bărbat un răsfăţat

Trăind mereu pe ,, fugă”.

Iar dacă-i vezi pe amândoi

Ea are faţa creponată,

Iar el frumos şi aranjat

Cu fruntea pomădată.

Femeia lumii, femeia vieţii

De soarta ei mereu bătută

De trudă, de copii şi avorturi

Mereu singură se luptă.

 Bucureşti 2012

EPILOG

Dragă cititorule,

    ,,Cu prilejul apariţiei volumului de versuri ,, VALEA DORULUI” am simţit nevoia să fac căteva mărturisiri, care sper eu, să justifice această carte. 

    Pădurea, apa, Soarele, Luna, noaptea, răsăritul, ploaia, vântul, toate pentru mine au fost decorul minţii mele. Indiferent de intensitatea cu care le-am receptat, toate acestea au fost înlocuitorii suferinţelor mele.

  Anotimpurile, cu predilecţie Toamna, au turnat în inima mea licoarea puterii şi am devenit răsfăţata lor.

  Am descoperit tainica frumuseţe a acestora şi apoi aveam să mă simt protejată şi iubită de timpul existenţei lor.

  Acestea aveau să-mi aducă inspiraţie şi astfel să le pot imortaliza în cărţile mele de versuri. 

   Am lucrat împreună; anotimpurile mi-au dat frumuseţea, mi-au pavat sufletul plăcut, eu le-am cântat, să le poată iubi şi cei ce nu le bagă în seamă uneori, sau nu la intensitatea cu care eu le privesc şi le simt.

    Dragă cititorule, doresc să găseşti calea spre alinarea durerii din tine, dorul de locurile natale, de prima iubire, de copilăria nevinovată în care începe construcţia sufletului tău şi modelarea lui interioară.

    Sper să aibă timpul răbdare cu mine şi să-mi fie îngăduit să pot continua şirul meu de cărţi cu şi despre iubire" autoarea Maria Panciuc Bucataru