Din
istoria oraşului Botoşani
ISTORICUL ORAŞULUI MEDIEVAL
,,Botoşanii
îşi trage numele de la un Botăş, care din timpurile cele mai vechi va fi avut
vreun rost prin meleagurile acestea. ,, Botăş
după N. Iorga, este pomenit în documente vechi. În 1487, Ştefan cel Mare cumpără câteva moşii de
la fiica lui Băila, nepoata lui Botăş ,terenuri pe care le-a
dăruit Mitropoliei Românul,
Familia Botăş este menţionată şi în alte documente că :Doamna Ieremia
Movilă era fiica unui Botăşan. La 11 iunie 1856, un Botăş iscăleşte actul de
adeziune a judeţului Dorohoi la programa Unirii.(Arhiva istorică) (Acte şi
documente la istoria Renaşterii României vol III p. 547)
Cea mai veche
pecete, cunoscută, a târgului Botoşani, care avea drept marcă un păun cu coadă
răsfirată, poartă inscripţia : ,, Pecetea târgu Botăş”, dintr-o carte a târgoveţilor, din 5 august 1670”.(1.)
Printre personalităţi istorice care au trecut prin
Botoşani amintim:
Ştefan cel Mare în drumurile sale de la Suceava spre
Hârlău şi Iaşi, a făcut popas la Botoşani. Aici a ridicat ,, în 1496, biserica
Popăuţi, iar alături de aceasta se pare că a fost şi ,, curtea domnească”
Petru Rareş, care venea cu afaceri personale. ( Din
cetatea noastră Botoşani, la 24 noiembrie 1552, el expediază spre vânzare
porci)
La 29 iulie 1557, Alexandru Lăpuşneanu, scrie din
Botoşani, că el clădeşte la Câmpulung un adăpost pentru călători
Informatiile despre rolul de ctitor jucat de doamnele si
domnitele moldovene aruncă o lumină
nouă asupra locului femeii in
societatea noastra medievala. Fara a fi
deloc un apanaj .masculin ctitoria
putea fi indeplinita,
cu aceleasi drepturi si aceleasi
obligatii si de femei- semn ca in Evul Mediu romanesc femeia ocupa, din punct
de vedere juridic, o pozitie aproape egala cu cea a barbatului.
Legislaţia lui Iustinian suprimase multe din limitările
pe care vechiul drept roman le impunea condiţiei juridice a femeii. S-a
eliminat dreptul de tutelă asupra femeii. În secolul al XVII-lea, femeia putea
avea proprietăţi funciare, putea face testament, încheia un contract sau putea
dona cum era –CTITORIA- exemplu:
Din vremea lui Petru Rareş, oraşul se dezvoltă. Botoşanii
cu ,, ocolul” său format din mai multe sate devine apanaj al Doamnelor
Moldovei, ceea ce înseamnă că veniturile sale intrau direct în caseta personală
a soţiilor voievozilor. Pentru buna administrare şi strângere a acestor
venituri, oraşul era condus de doi vornici dinspre ,, Doamna” ,,Doamna Elena, a
avut interesul ca Botoşanii, care se numea şi Târgul Doamnei”, să progreseze,
din toate punctele de vedere.. Era o femeie învăţată, cunoştea limba slavonă,
care era limba diplomatică în Orient şi scria scrisorile către Sultanul
Suleiman”(Magazin Istoric pentru Dacia I pag 173) A dăruit târgului
Botoşani, două biserici de piatră, făcute după biserica lui Ştefan cel mare din
Popăuţi. După N. Iorga., acesta crede că Doamna ar mai fi construit o biserică
la Mănăstirea Doamnei, lângă Botoşani. Ea a fost considerată printre
întemeietorii târgului Botoşani. Elena Rareş a ctitorit bisericile ,, Sf. Gheorghe” (1551), ,,Uspenia” (1552) in Botoşani
 |
| Pictor Alexa |
Despre Botoşani cităm:,, Capitala Botoşani, este al
treilea oraş, din Principat cu peste 20000 locuitori intre care sunt 647 supuşi
străini, 150 de boieri, 3145 evrei, 2000 armeni, care aveau 14 biserici creştine
iar evreii 10 sinagogi. Erau 3847 de case, pe strade neregulate şi murdare ceea
ce nu se poate înţelege, deoarece avea un venit de 114000 lei Piaster.” (
Beschreibung der Moldau und Walachei” ed. Breslau, 1854, F. Neigebaur)
N. Iorga în volumul VII din ,, Studii şi Documente cu privire la Istoria Românilor” scrie: ,,că începând cu anul 1757, în oraşui Botoşani
erau mai multe măhălăli
Mahalau
Vrăbienilor, Armenilor, Târgului Nou, , Boilor, etc.”
În ceea ce priveşte activitatea Casei Obşteşti, carte Monografia
Oraşului Botoşani, ne prezintă că în târgul Botoşani casele erau construite din
lemn, cele mărginaşe acoperite cu paie. De multe ori cădeau jertfă focului,
care mistuia oraşul. Corpul de pompieri, pe atunci de ,, tulumbagii” , care
aveau pompe de incendiu ,, tulumbe”. (1.)
ILUMINATUL PUBLIC
Despre iluminatul oraşului, din monografie, ne indică că
înainte de 1832, erau un număr de 9 fănaragii care aprindeau lumânări de său ,
înfipte în vârful unor pari. Lumânările şi fănaragii erau plătiţi de dughengiii
de pe uliţă.
În 1845, oraşul Botoşani face un mare progres în
iluminatul stradelor: trece de la lumânările de sâu la lămpile cu oloiu.(1.)
,,În
interiorul locuinţelor ardea o flacără plăpândă a unei lumânări din ceară de
albine sau din seu de animale, fixată în sfeşnice de argint, bronz, alamă,
lemn, sau lut . În unele4 case lumina era produsă de opaiţe sau candele cu
uleiuri”. În cazul unor
evenimente, sărbători, ceremonii oficiale, se obişnuia să se facă ,, mare
iluminarisire” , cu ajutorul unor butoiaşe cu păcură.
Următoarea
etapă a iluminatului public a fost folosirea lămpilor cu gaz. Timp de 30 de ani
iluminatul public a fost cu ajutorul lămpilor de petrol. Iluminatul electric a
început în oraşul Botoşani în anul 1904.Uzina electrică de pe strada Calea
Naţională nr. 28 A fost construită
după planul inginerului Anghel Saligny, iar montarea celor trei grupuri Diesel
a avut loc în 1912 de inginerul Dimitrie Leonida. (2.)
Prima farmacie , primii medici.
Cel dintâi medic, în Botoşani se pare că a venit în 1793,
la cererea Domnitorului Mihail Şuţu, în urma solicitărilor care venea din
partea târgoveţilor că nu au ,, doftor”
ACTIVITATI
CULTURALE
CALEA NATIONALĂ
Strada
principală, Calea Naţională, ea a purtat câteva denumiri: Drumul Dorohoiului,
Drumul Hotinului, Uliţa Veche, Uliţa cea Mare sau Strada Mare. A fost atestată
din 1884, cu denumirea de Şoseaua Naţională, alternativ cu Calea Naţională.
Dintr-o corespondenţă a Primăriei cu serviciul Drumurilor din Iaşi, reiesă că
lungimea ei era de 3830 m.Există un document care ne spune că o porţiune de 25
m în anul 1833 a fost podit cu scândură.
Calea Naţională
începea din bariera Dorohoi, străbătea oraşul pe dinaintea pieţei Carol şi
mergea până la capătul străzilor Vânătorilor, trecea prin faţa Teatrului ----- până la Hală, apoi prin faţa bisericii
Sf. Gheorghe şi continua la vale, spre podul de piatră, până la capătul străzii
Liceului.... şi se termina la bariera Iaşului.
Pe Calea
Naţională a fost Piaţa centrală a oraşului, care a funcţionat pe locul unde
este Monumentul Eroilor şi purta denumirea de Piaţa Carol. În această piaţă au
fost construite mese pentru produse agricole, iar pe o parte şi alta au fost construite bărăci unde meşteşugari
îşi desfăceau marfa.. Această piaţă, după primul război mondial, a fost mutată mai spre vest unde este acum.
În locul ei se găseşte acum Monumentul Eroilor, avându-l ca subiect pe
legendarul căpitan Ignat din Botoşani, care a plecat pe front.
Arcul de Trimf
PRIMUL OROLOGIU
IN BOTOSANI
,,În anul 1850,
la data de 21 ianuarie, orologiu a privit spre pruncul M. Eminescu adus la
biserica Uspenia pentru botez. Mai târziu, după 1850, orologiu a vegheat
pompierii care se luptau cu incendiu care a devastat piaţa.
În 1864, Eforia a
dorit ca în oraş să fie instalat un mare ornic public, ca să arate ora în patru
părţi şi să bată orele şi jumătăţile.
În luna octombrie
1872, locuitorii au putut vedea şi auzii ornicul arătând ora ce era bătută de
clopotul cel mare al bisericii Uspenia.
În 1878, orologiu
a fost martorul incendiului care a mistuit tot în jur, inclusiv biserica
Uspenia care nu a scăpat flăcări. Cu toate acestea ornicul a scăpat prin
minune. În 1906 la Botoşani au avut laoc manevre militare, la care a participat
şi regele Carol I. Spre a se cinsti evenimentul s-a bătut o medalie
comemorativă şi s-a înălţat pe Calea Naţională, nu departe de Uspenia un mare
arc de triumf. Pe sub el au defilat unităţi militare participante la manevre.
Bătrânul ornic a luat parte la primul război mondial când ostaşii români plecau
pe front sau veneau în oraş pentru odihnă şi refacere. Mai târziu s-a instalat în faţa Prefecturii,
azi Muzeul Judeţean, altul pe frontispiciul Liceului ,, Laurian” si al treilea
la Şcoala Primară de Fete nr 2”. .
BIBLIOGRAFIE
1. Monografia
Oraşului Botoşani, Artur Gorove,1926.
2. Ansamblul
urban medieval, Eugenia Greceanu, 1981,
3. Monografia
oraşului Botoşani, Şt. Ciubotaru, ed. Axa,1997.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu