miercuri, 28 mai 2014

,,MONUMENTUL CAMPANIA DE MITRALIERE A MAIORULUI GRIGORE IGNAT…IN ATAC“,



Conform www.luceafarul.net, dezvelirea monumentului a avut loc, cu fastul cuvenit unui asemenea eveniment, în vara anului 1929. De atunci, aici s-au desfăşurat cele mai importante ceremonii militare organizate în zilele importante ale istoriei naţionale, cinstirea eroilor care şi-au sacrificat viaţa pentru libertatea şi unitatea patriei, găsindu-şi, în faţa monumentului dedicat maiorului Grigore Ignat şi camarazilor săi de luptă, cel mai propice loc de exprimare.
La peste nouă decenii de la dezvelirea sa, grupul statuar din fosta Piaţă Carol, astăzi Piaţa 1 Decembrie 1918, continuă să fie cel mai reprezentativ monument al Botoşanilor.

      Un alt mare erou al meleagurilor noastre a fost maiorul Grigore Ignat. 
     Acesta, la 25 ianuarie 1917, infiinteaza si instruieste la Botosani ,,Scoala model pentru mitraliere”. Bravul maior Ignat si compania lui isi vor gasi sfarsitul in tragicele lupte de la Marasesti. Acesta primise ordinul clar si categoric sa bareze inaintarea inamicului cu orice pret. Ofiterul a inteles, ca atatia altii in acele zile de grea cumpana pentru tara, ca singurul pret cu care se poate opri inaintarea inamicului este pretul barbatiei si al datoriei. Si poate al sangelui. Dusmanul continua inaintarea, iar pentru a-l stopa, capitanul Ignat ia masura fulgeratoare si categorica de a se bate pana la ultimul om, astfel incat bravii eroi ,,vor fi gasiti morti cu mainile inclestate pe piese, sub un morman de cadavre inamice”, iar sergentul Ignat Iliescu din aceeasi compania care, ,,vaznd pe comandantul lui de pluton ranit, ia comanda plutonului si, cu un dor nebun de razbunare, s-arunca prin surprindere asupra unei companii inamice de metraliere si trece prin baioneta toti servantii, cu ofiter cu tot, si reuseste sa captureze cu plutonul sau noua mitraliere”.
Pentru pilduitoarea sa fapta, capitanul Ignat a fost citat printr-un ordin de zi: ,,Capitanul Ignat Grigore din <<Regimentul 51/52 Infanterie>>, a fost gasit mort cu mitraliera in brate, inconjurat de ostasii sai. A luptat ca un brav si tot astfel a murit. Si-a platit prea scump viata, inconjurat de dragostea si devotamentul subordonatilor sai, care facand cu piepturile lor zid de aparare in juru-i, i-au dat putinta sa traga cu mitraliera lui draga, pana la cel din urma cartus. Acest sfarsit eroic ii va cinsti pururi memoria si-l aduc la cunostinta ostasilor tarii drept pilda de sublim sacrificiu al vietii, pentru intregirea neamului”. Concomitent cu cinstirea prin inalt ordin de zi, bravul capitan, a fost decorat post-mortem, cu ordinul ,,Mihai Viteazul”.
Astfel efortul material si uman al acestor meleaguri la prima conflagratie mondiala a fost remarcabil, ca de altfel in toata tara. Desi nu se stie cu exactitate un numar, se estimeaza pentru judetele de atunci Botosani si Dorohoi, un numar de 7.269 de morti; 1.260 de invalizi de razboi si 2.297 disparuti in razboi.


Aceste jertfe nu au fost primite cu indiferenta la Botosani. Astfel, dupa terminarea Primului Razboi Mondial, botosanenii au dosit sa cinsteasca asa cum se cuvine memoria bravilor eroi care si-au dat viata pentru intregirea hotarelor tarii, demarand actiunile necesare pentru un maret monument al eroilor. Potrivit lui Eugen G. Neculau, unul din initiatorii si realizatorii actiunii, demersurile pentru ridicarea unui monument al eroilor a inceput in 1923, fiind format un comitet alcatuit din cetateni de vaza ai orasului si care era prezidat de Ramiro Savinescu, ajutat cu perseverenta si tragere de inima de prefectul de atunci, Demostene Vizanti. Sarcina de secretar al Comitetului a revenit lui Eugen G. Neculau. Principala menire a acestui Comitet era strangerea de fonduri, astfel incat acesta a lansat liste de subscriptie in fruntea carora a fost Prefectura, Primaria, Institutiile financiare, economice precum si numerosi cetateni botosaneni. S-a batut cu efigia probabila a viitorului monument, care se vindea cu 5 lei si care a constituit, printre altele, o
importanta sursa de venit. In acelasi scop s-au organizat festivaluri si serbari publice, realizandu-se astfel suma necesara, insa cuantumul acesteia nu apare din pacate in documente. Comitetul a incredintat executarea monumentului sculptorulu, de origine botosaneana, Horia Miclescu, caruia i s-a indicat ca tema ,,asaltul glorios al Companiei de Mitraliere din Regimentul 37 Infanterie, comandata de capitanul (maior post-mortem), Grigore Ignat”. De altfel, fac o paranteza si precizez ca memoria bravului erou de Marasesti a fost marcata si cu numele unei strazi din municipiul Botosani, care poarta numele ,,Maior Ignat”. Miclescu s-a achitat cu succes de indicatie, realizand sugestiv acest monument inaltator in cinstea eroilor. Cand sculptorul a terminat macheta a prezentat-o la Bucuresti unui alt comitet apreciator care era compus din doi sculptori cu reputatie capitala precum si marelui arhitect Paul Smarandescu, alaruri de care se mai aflau din partea Comitetului de la Botosani, Tiberiu Crudu si acelasi Eugen G. Neculau, care iata pare sa fi jucat un rol important in realizarea acestui monument.   
      Aceasta comisie avea sa examineze cu competenta macheta, fara a fi avut insa prea multe recomandari de facut. Dupa terminare, monumentu, care a fost turnat la Bucuresti, avea sa fie adus la Botosani si asezat in centrul orasului in Piata care atunci se numea Carol, loc unde este amplasat si astazi, doar Piata schimbandu-si de cateva ori denumirea in decursul timpului. Pentru dezvelirea monumentului era proiectata o ceremonie fastuoasa, care trebuia sa participe insasi Regina Maria, insa, fara a se mai cunoaste motivul, aceasta nu a mai ajuns la Botosani, astfel incat ,,Monumentul Eroilor din Primul Razboi Mondial” avea sa fie inaugurat la Botosani doar in prezenta autoritatilor locale, fara prea mare fast. 
       Acest monument, unul din putinele din Botosani de altfel, a devenit peste vreme un simbol al orasului, neexistand carte postala sau imagine despre targul nostru care sa nu-l includa. Opera sculptorului miclescu este destul de impunatoare : pe un soclu inalt aflandu-se trei soldati, unul prabusit, celalalt in genunchi cu mitraliera in brate, tocmai ranit, tragand ultimele cartuse, iar al treilea in picioare, descarca ultimele focuri din pistol, evocand cat se poate de maret eroismul luptelor de la Marasesti. Pe soclul monumentului se afla o placa din marmuracu inscriptia 
,,MONUMENTUL CAMPANIA DE MITRALIERE A MAIORULUI GRIGORE IGNAT…IN ATAC, pe cele doua parti laterale se afla doua faclii din bronz, iar pe cele patru colturi ale soclului se gasesc patru scuturi pe care sunt inscrise numele provinciilor romanesti pentru care s-a luptat in razboiul de intregire a neamului: Basarabia, Bucovina, Ardealul si Banatul. Interesant e faptul ca pe timpul comunismului, scutul cu Basarabia a fost scos, pentru a nu supara se pare ,,prietenul de la rasarit” in speta URSS, dar a fost restaurata dupa ’89. Momentan monumentul nu se gaseste intr-o stare prea buna, soclul fiind destul de murdar si deteriorat, iar bronzul bietilor soldati este supus si el degradarii. Sunt ceva sperante, intrucat intreaga zona a centrului vechi, in care se afla si monumentul, a intrat intr-un proces de restaurare care-l va cuprinde, speram, si pe acesta. Daca nu, ne vom multumi doar cu cosmetizarile facute in preziua depunerii de coroane, la 1 Decembrie sau de Ziua Eroilor.

 Prof. Radu Bogdan TANASA
Publicat  august 26, 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu