„Tradiţia populară va dispărea treptat" Interviu - realizat de
Virginia CONSTANTINIU
(Articol publicat in Monitorul de Botoşani 4-01-2010),,Anii când urătorii vesteau belşug şi erau răsplătiţi cu fructe şi colaci au trecut. Etnograful Steliana Băltuţă spune că multe tradiţii vor rămâne menţionate doar în documente.
Rep.: - Ce obiceiuri erau specifice acestei perioade în gospodăria tradiţională?
Steliana Băltuţă.: - ,,La Crăciun aveau loc o serie de ritualuri. Şi pentru a marca mai bine momentul de sărbătoare în viaţa satului erau folosite elemente simbolice. S-au păstrat colindele cu steaua, cu luceafărul, cu globul. În biserici Dumnezeu ţine globul în mână şi această colindă se referă la naşterea pruncului Iisus care va stăpâni lumea. Altădată, colindele apăreau ca o scenetă, pentru că veneau şi cei trei magi şi îmbrăcămintea lor simboliza momentul venirii pe lume a Mântuitorului.
De la Crăciun ne îndreptăm către Anul Nou, momentul de trecere fiind marcat de jocul caprei, considerat joc păgân, jocul cerbului şi jocul ursului. Jocul ursului era specific chiar geto-dacilor. Aceste obiceiuri au fost completate în timp de jocul căiuţilor. Obiceiurile sunt agrare şi pastorale. Chiar şi Pluguşorul este un ritual agrar, în timp ce jocul măştilor are ca simbol alungarea duhurilor rele. După uratul cu plugul urma semănatul cu boabele de grâu. Ambele erau trimiterea către fertilitatea agrară, pentru că se ara cu plugul, se trăgea brazdă în curtea fiecărui gospodar şi apoi veneau copiii cu semănatul. Se celebra anul bogat care a trecut şi se făcea trimitere la recoltele bogate de anul viitor. Altădată, adulţii practicau şi uratul fântânii, pentru belşug în apă. Fântâna era un element simbolic pentru viaţa satului.
-Rep: Toate aceste ritualuri se suprapun peste sărbători religioase.
- Steliana Băltuţă: Da. În timp, aceste manifestări s-au îmbogăţit, dar şi-au pierdut semnificaţia iniţială. Nu mai este trimiterea către simbolistica magică şi nici costumele nu mai sunt cele iniţiale. În fiecare civilizaţie există manifestări ritualice cu trimitere la anumite momente de peste an, de apărare, de belşug, de fecunditate. Se merge pe o anumită simbolistică care s-a pierdut în timp, este firesc pentru că vorbim de o evoluţie a unei comunităţi rurale chiar şi urbane.
- Obiceiurile specifice Sărbătorilor de iarnă au un farmec aparte în poveştile bătrânilor.
- De-a lungul anilor memoria colectivă a reţinut doar esenţa, simbolul. Dacă ne gândim la costum, penele au fost înlocuite cu panglici sau alte materiale. Dacă la jocul ursului se folosea blana de urs, la noi a fost înlocuită cu blana de oaie sau capră. Toate aceste costume, toate textele de urare au fost modificate în timp. Etnografii au cules şi din fericire unele din ele s-au păstrat în timp, dar au fost multe completări sau multe pierderi ale manifestării respective. Pentru că viaţa satului merge către o modernizare, iar aceste ritualuri nu se mai păstrează în forma lor originală. A fost o perioadă când aceste ritualuri au fost interzise, dar unele persoane au înţeles că aceste manifestări sunt tezaurul spiritualităţii româneşti. Acesta a fost momentul fericit când ele au fost păstrate. Norocul civilizaţiei româneşti a fost acela că au existat persoane care au realizat că aceste manifestări trebuie duse peste timp.
-Rep: Dar sunt puţine localităţile unde aceste obiceiuri sunt păstrate. Din păcate, tradiţiile sunt umbrite de latura financiară.
- Steliana Băltuţă:Aşa este.
- Când eram copil, mama îmi pregătea o traistă aleasă în casă, punea busuioc la clopoţel şi era o bucurie să merg cu uratul. Acum parcă s-a pierdut acea bucurie.
- Da, comunitatea a evoluat către latura financiară şi nu cea spirituală, cu bucuria de a colinda pe la case. Toate acestea intrau în latura spirituală, pe când acum totul intră în latura financiară. Nu mai e aceeaşi bucurie, acelaşi farmec al Sărbătorilor de altădată.
- În urmă cu ani, urătorii şi colindătorii primeau bani?
- Nu, se dădeau doar fructe şi colaci. Totul era cu trimitere către belşugul agrar şi pastoral. Adulţii primeau colaci mari cât roata carului şi vin
- Rep: Cum trebuie procedat ca adevăratele obiceiuri să fie perpetuate, să nu mai primeze latura financiară?- Steliana Băltuţă: Am intrat deja într-o perioadă de dominaţie financiară şi este foarte greu. Important este ca şi în aceste condiţii să fie stimulaţi tinerii să conştientizeze că ce au învăţat face parte spiritualitatea românească. Nu se mai ţese ca altădată în casă, nu se mai ţes trăistuţele în care copiii puneau colaci şi nu mai putem vorbi de frumuseţea iernilor de altădată. Pânza de bumbac din care erau făcute costumele o ţeseau femeile în casă şi apoi era pusă pe zăpadă să se albească. Aproape în fiecare curte erau metri întregi de pânză din care se făceau costume tradiţionale.
-Rep: Grupurile care merg pe la casele oamenilor mai poartă costume tradiţionale?
-Steliana Băltuţă: Da, la Vorona, Tudora, Vârfu Câmpului. Mai sunt şi în alte comune pentru că instructorii de formaţii au grijă şi comandă costume la meşteri din alte judeţe. La noi nu mai sunt meşterii care cunoşteau specificul locului.
-Rep: Costumele cumpărate se folosesc la sărbători sau la diferite spectacole, dar mai există vreun botoşănean care să meargă la biserică în costum tradiţional?
- Steliana Băltuţă:Nu. În urmă cu câţiva ani mai erau femei care îmbrăcau doar cămaşa tradiţională. În zona Botoşaniului a pătruns mai repede costumul purtat în oraş şi atunci femeile şi-au luat materiale pentru fuste şi au renunţat la catrinţe. În unele comune s-a păstrat obiceiul înmormântării în costumele tradiţionale de mire şi mireasă.
- Rep: Ca etnograf nu aveţi o strângere de inimă că pierdem din ceea ce ne reprezintă ca naţie?
-Steliana Băltuţă: Aceste ritualuri fac parte din spiritualitatea românească şi atunci am o durere în suflet. Etnografii şi alţi cercetători au continuat să culeagă, să păstreze imagini. Însă tradiţia populară românească treptat o să dispară şi o să apară influenţe care vor lăsa să fie ascunse sau să fie pierdute în timp toate manifestările care ţin de viaţa populară tradiţională.
Rep:Cu toate că acestea ne individualizează în marea familie europeană?
Carte poştală privatăRegina Maria îmbrăcată în costum naţional la Alba Iulia
.- Steliana Băltuţă: Sigur. Se depun eforturi foarte mari cu ceea ce înseamnă civilizaţie românească, nu numai obiceiuri, ci şi meşteşuguri. Nu mai sunt meşteri cojocari şi mai sunt foarte puţini care prelucrează ceramica. Numai în municipiul Botoşani erau 32 de vetre de meşteri olari, dar şi la Frumuşica, Hudeşti, Fundu Herţii, Vorona. Tot ce a însemnat frumuseţea civilizaţiei româneşti, treptat se pierde sau se transformă. Rămân doar documentele referitoare la ce a fost viaţa rurală şi nu numai.
- Rep:Dar sunt documentele suficiente?
- Steliana Băltuţă: Dacă sunt persoane iubitoare de cultură populară, atunci încă nu e totul pierdut. A luat avânt în cadrul proiectelor realizarea unor colecţii muzeale săteşti. Este încă o bucurie a salvării a ceea ce a însemnat patrimoniul civilizaţiei populare
- Rep: Cu prilejul cercetărilor dumneavoastră, mai întâlniţi botoşăneni care să poarte opinci?
- Steliana Băltuţă: Mai rar. Am văzut la Ibăneşti. Acolo se păstrează şi arhitectura populară. Casele cu tindă şi cu două camere acoperite cu stuf care păstrează farmecul începutului, al originii. Sunt construite din nuiele cu pământ, lipite cu lut şi au temelie de piatră. Acolo se păstrează farmecul satului de altădată şi atunci când zăpezile sunt mari, este chiar o atmosferă de poveste.
-Rep: Toate aceste ritualuri se suprapun peste sărbători religioase.
- Steliana Băltuţă: Da. În timp, aceste manifestări s-au îmbogăţit, dar şi-au pierdut semnificaţia iniţială. Nu mai este trimiterea către simbolistica magică şi nici costumele nu mai sunt cele iniţiale. În fiecare civilizaţie există manifestări ritualice cu trimitere la anumite momente de peste an, de apărare, de belşug, de fecunditate. Se merge pe o anumită simbolistică care s-a pierdut în timp, este firesc pentru că vorbim de o evoluţie a unei comunităţi rurale chiar şi urbane.
- Obiceiurile specifice Sărbătorilor de iarnă au un farmec aparte în poveştile bătrânilor.
- De-a lungul anilor memoria colectivă a reţinut doar esenţa, simbolul. Dacă ne gândim la costum, penele au fost înlocuite cu panglici sau alte materiale. Dacă la jocul ursului se folosea blana de urs, la noi a fost înlocuită cu blana de oaie sau capră. Toate aceste costume, toate textele de urare au fost modificate în timp. Etnografii au cules şi din fericire unele din ele s-au păstrat în timp, dar au fost multe completări sau multe pierderi ale manifestării respective. Pentru că viaţa satului merge către o modernizare, iar aceste ritualuri nu se mai păstrează în forma lor originală. A fost o perioadă când aceste ritualuri au fost interzise, dar unele persoane au înţeles că aceste manifestări sunt tezaurul spiritualităţii româneşti. Acesta a fost momentul fericit când ele au fost păstrate. Norocul civilizaţiei româneşti a fost acela că au existat persoane care au realizat că aceste manifestări trebuie duse peste timp.
-Rep: Dar sunt puţine localităţile unde aceste obiceiuri sunt păstrate. Din păcate, tradiţiile sunt umbrite de latura financiară.
- Steliana Băltuţă:Aşa este.
- Când eram copil, mama îmi pregătea o traistă aleasă în casă, punea busuioc la clopoţel şi era o bucurie să merg cu uratul. Acum parcă s-a pierdut acea bucurie.
- Da, comunitatea a evoluat către latura financiară şi nu cea spirituală, cu bucuria de a colinda pe la case. Toate acestea intrau în latura spirituală, pe când acum totul intră în latura financiară. Nu mai e aceeaşi bucurie, acelaşi farmec al Sărbătorilor de altădată.
- În urmă cu ani, urătorii şi colindătorii primeau bani?
- Nu, se dădeau doar fructe şi colaci. Totul era cu trimitere către belşugul agrar şi pastoral. Adulţii primeau colaci mari cât roata carului şi vin
- Rep: Cum trebuie procedat ca adevăratele obiceiuri să fie perpetuate, să nu mai primeze latura financiară?- Steliana Băltuţă: Am intrat deja într-o perioadă de dominaţie financiară şi este foarte greu. Important este ca şi în aceste condiţii să fie stimulaţi tinerii să conştientizeze că ce au învăţat face parte spiritualitatea românească. Nu se mai ţese ca altădată în casă, nu se mai ţes trăistuţele în care copiii puneau colaci şi nu mai putem vorbi de frumuseţea iernilor de altădată. Pânza de bumbac din care erau făcute costumele o ţeseau femeile în casă şi apoi era pusă pe zăpadă să se albească. Aproape în fiecare curte erau metri întregi de pânză din care se făceau costume tradiţionale.
-Rep: Grupurile care merg pe la casele oamenilor mai poartă costume tradiţionale?
-Steliana Băltuţă: Da, la Vorona, Tudora, Vârfu Câmpului. Mai sunt şi în alte comune pentru că instructorii de formaţii au grijă şi comandă costume la meşteri din alte judeţe. La noi nu mai sunt meşterii care cunoşteau specificul locului.
-Rep: Costumele cumpărate se folosesc la sărbători sau la diferite spectacole, dar mai există vreun botoşănean care să meargă la biserică în costum tradiţional?
- Steliana Băltuţă:Nu. În urmă cu câţiva ani mai erau femei care îmbrăcau doar cămaşa tradiţională. În zona Botoşaniului a pătruns mai repede costumul purtat în oraş şi atunci femeile şi-au luat materiale pentru fuste şi au renunţat la catrinţe. În unele comune s-a păstrat obiceiul înmormântării în costumele tradiţionale de mire şi mireasă.
- Rep: Ca etnograf nu aveţi o strângere de inimă că pierdem din ceea ce ne reprezintă ca naţie?
-Steliana Băltuţă: Aceste ritualuri fac parte din spiritualitatea românească şi atunci am o durere în suflet. Etnografii şi alţi cercetători au continuat să culeagă, să păstreze imagini. Însă tradiţia populară românească treptat o să dispară şi o să apară influenţe care vor lăsa să fie ascunse sau să fie pierdute în timp toate manifestările care ţin de viaţa populară tradiţională.
Rep:Cu toate că acestea ne individualizează în marea familie europeană?
Carte poştală privatăRegina Maria îmbrăcată în costum naţional la Alba Iulia
.- Steliana Băltuţă: Sigur. Se depun eforturi foarte mari cu ceea ce înseamnă civilizaţie românească, nu numai obiceiuri, ci şi meşteşuguri. Nu mai sunt meşteri cojocari şi mai sunt foarte puţini care prelucrează ceramica. Numai în municipiul Botoşani erau 32 de vetre de meşteri olari, dar şi la Frumuşica, Hudeşti, Fundu Herţii, Vorona. Tot ce a însemnat frumuseţea civilizaţiei româneşti, treptat se pierde sau se transformă. Rămân doar documentele referitoare la ce a fost viaţa rurală şi nu numai.
- Rep:Dar sunt documentele suficiente?
- Steliana Băltuţă: Dacă sunt persoane iubitoare de cultură populară, atunci încă nu e totul pierdut. A luat avânt în cadrul proiectelor realizarea unor colecţii muzeale săteşti. Este încă o bucurie a salvării a ceea ce a însemnat patrimoniul civilizaţiei populare
- Rep: Cu prilejul cercetărilor dumneavoastră, mai întâlniţi botoşăneni care să poarte opinci?
- Steliana Băltuţă: Mai rar. Am văzut la Ibăneşti. Acolo se păstrează şi arhitectura populară. Casele cu tindă şi cu două camere acoperite cu stuf care păstrează farmecul începutului, al originii. Sunt construite din nuiele cu pământ, lipite cu lut şi au temelie de piatră. Acolo se păstrează farmecul satului de altădată şi atunci când zăpezile sunt mari, este chiar o atmosferă de poveste.
- Rep: Aveţi speranţa că aceste obiceiuri se vor păstra?
- Steliana Băltuţă: Nu în forma lor originală. Chiar dacă peste timp vor mai apărea cei care au iniţiativa creaţiei şi vor mai completa spiritul tradiţiei populare româneşti. De când cu deschiderea europeană sunt aprobate finanţări pentru proiecte unde apare şi civilizaţia populară şi în felul acesta sunt păstrate costume, ceramică şi ţesături în colecţiile muzeale săteşti. Sunt colecţii la Ştefăneşti, Cucorăni, Dumbrăviţa, Vorona.
cărţi poştale private din colecţia Viorica Hrustovici.
Trebuie să nu uităm că şi în perioada regalităţii a fost apreciată civilizaţia românească. În imaginile care apar în documente reginele erau îmbrăcate în costumele populare româneşti. Şi doamnele de la curte, la anumite momente de protocol regal, purtau costume populare româneşti
- Poate soţia preşedintelui ţării şi doamnele parlamentar ar trebui să ia exemplul reginelor.
- Da, ar fi un semnal pentru că în felul acesta ar aduce o notă în plus de apreciere pentru civilizaţia românească. Parcă nu le-aş vedea îmbrăcate aşa, dar ar fi binevenită iniţiativa. Ar fi bine ca doamnele parlamentar să se ducă la şedinţe, măcar o dată, cu costume populare. Ar fi o idee şi pentru doamnele europarlamentar. Astfel ne-ar reprezenta şi în ce priveşte cultura tradiţională. Am încă speranţa că peste timp civilizaţia populară o să reziste, nu în forma originală, dar cu completări, în funcţie de trecerea timpului, numai că am spus, magia şi farmecul de altădată s-au pierdut în timp".
Carte postala privata din colecţia Viorica Hrustovici. In imagine stânga-Regina Maria
În imagine dreapta Regina Elisabeta a Romaniei.
REGINA ELISABETA A ROMANIEI. Carte postala privata.
,,CRĂCIUNUL ŞI ANUL NOU ÎN SPIRITUALITATEA ROMÂNESCĂ". EXPOZIŢIE: SECŢIA DE ETNOGRAFIE, MUZEUL DE ŞTIINŢE ALE NATURII; DOROHOI ÎN SALA OGLINZILOR.
,,CRĂCIUNUL ŞI ANUL NOU ÎN SPIRITUALITATEA ROMÂNESCĂ". EXPOZIŢIE: SECŢIA DE ETNOGRAFIE, MUZEUL DE ŞTIINŢE ALE NATURII; DOROHOI ÎN SALA OGLINZILOR.
Steliana Băltuţă , Muzeul Judeţean Botoşani, în colaborare cu
Colectivul de la Muzeul ale Ştiinţei Naturii Dorohoi.
Perioada 23- decembrie 2009-15 ianuarie 2010.
,,
,,
Prezentare ,,obiceiuri de Anul Nou"- Steliana Băltuţă, muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani- Secţia de Etnografie
,,Obiceiurile populare calendaristice au o serie de simboluri care sunt distincte pentru fiecare civilizaţie în parte. Crăciunul a fost, este şi va fi simbolul naşterii Pruncului Sfânt. Anul Nou la români în schimb, este mai complex în semnificaţii, având în vedere multitudinea de jocuri ritualice şi a costumelor purtate cu acest prilej, a accesorilor, a textelor de urătură pentru trecerea peste prag de la anul vechi, la cel nou. Mergând paralel cu sărbătoarea creştină Sfântul Vasile, în noaptea Anului Nou, copiii mergeau cu Pluguşorul şi cei mari, gospodarii, cu Plugul, trăgând brazda în curtea fiecărei case , în zăpada mare, pentru belşugul ogorului în roade bogate.Pe lângă uratul cu plugul şi buhaiul având texte referitoare la arat, semănat, culesul recoltei, treierat, măcinat, frământatul şi coptul colacilor,, mari cât roata carului", în noaptea Sfântului Vasile, în satele din zona Botoşani, se mergea şi cu jocurile de căiuţ, de capră, de urs, cu mascaţii.
Această expoziţie, reprezinţă o nouă dovadă că patrimoniul etnografic al Muzeului Judeţean Botoşani continuă să fie pus în valoare în diferite spaţii, în expoziţii itinerante (aşa cum a fost expoziţia de succes iniţiată de şefii de secţie etnografie Feodosia Rotaru a Complexului Muzeal ,, Iulian Antonescu" Bacău în toamna anului 2009, un număr de 7 ţesături de lână botoşănene au fost văzute de public), chiar dacă pierderea în august 2007 a sediului expoziţiei de bază din ,, Casa Manolache Iorga-SAINT GEORGES" este şi va rămâne atât de mare pentru Botoşani".
Demult, parcă uitate azi, făceau parte dintre ritualurilor populare de Anul Nou şi Benzile lui Coroi, Jianu, Brâncoveanu, care se desfăşurau ca scenete de haiducie, de apărare a celor nedreptăţiţi, de biruinţă a binelui. Dacă pentru Crăciun accesoriile purtate cu acest prilej erau Steaua, Luceafărul şi Globul iar textele erau de Colindă şi scenete cu Irod şi cei 3 Magii, pentru Anul Nou, erau mult mai bogate. Pentru jocurile de căiuţi purtătorii aveau mascoide cu capete de cai, diferite de la comună la comună şi diferit realizate artistic pentru jocurile de capră costumele erau de stuf, cu covor, cu ,, coardele". Costumele de urs îmbrăcate de jucători erau şi ele din diferite materiale: stuf cu capete împodobite cu şiraguri de mărgele, cu blănuri de capră, de oaie şi mai rar de urs. Măştile obrăzar de o mare diversitate şi o multitudine de materiale(cănepă 
colorată, blană, pene, materiale textile, mărgele, fasole, coarne, piele de porc, panglici colorate , motocei din fire de lână nevopsite), ca şi alaiurile de mascaţi, aveau rolul de alungarea a duhurilor şi spiritelor rele, dincolo de hotarul satului, în ,, pustie". Dacă ne referim la semnificaţie, jocurile de capră, cerb, căiuţ, urşi simbolizau fertilitatea pastorală şi agrară.(acolo unde capra călca locul, ogorul era roditor, calul era simbol al apei şi soarelui, ieşirea ursului din hibernare însemna începutul primăverii şi implicit al lucrărilor agricole).
Mergând pe simbolistică dar şi pe artă în realizarea costumelor şi accesorilor pentru Crăciun şi Anul Nou, expoziţia din Sala Oglinzilor a Muzeului de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi, conturează şi sintetizează spiritualitatea ritualică a satului botoşănean de acum 100-150 de ani în urmă, făcând astfel cunoscut publicului vizitator acest reper al patrimoniului Secţiei de Etnografie Botoşani.
Aici se desfăşoară ca într-un alai, mascoidele de căiuţi,capră, urătorii cu plugul, talanca şi buhaiul, în curtea din faţa casei, unde la cerdac, gazdele primesc urătorii în curtea din faţa casei pe care apoi îi poftesc în casă, unde pot vedea lada cu zestrea fetei de măritat şi unde sunt răsplătiţi cu nuci, colaci, mere şi un pahar cu vin.
Vinul este turnat din cana pântecoasă din lut, pictată cu flori. Este o expoziţie care cuprinde piese de valoare artistică lucrate de meşterii de altădată ai satelor:(bundiţe brodate pe piele cu lânică colorată pe decor geometric şi floral, cojoc lung de cărăuşie, sumane cu,, sarad", cămăşi din pânză de bumbac cu decor brodat în cruciuliţe, catrinţe cu decor în ,, vrâste", ţesături de interior pe perete, pe lada de zestre, la icoană, pe masă.
colorată, blană, pene, materiale textile, mărgele, fasole, coarne, piele de porc, panglici colorate , motocei din fire de lână nevopsite), ca şi alaiurile de mascaţi, aveau rolul de alungarea a duhurilor şi spiritelor rele, dincolo de hotarul satului, în ,, pustie". Dacă ne referim la semnificaţie, jocurile de capră, cerb, căiuţ, urşi simbolizau fertilitatea pastorală şi agrară.(acolo unde capra călca locul, ogorul era roditor, calul era simbol al apei şi soarelui, ieşirea ursului din hibernare însemna începutul primăverii şi implicit al lucrărilor agricole).Mergând pe simbolistică dar şi pe artă în realizarea costumelor şi accesorilor pentru Crăciun şi Anul Nou, expoziţia din Sala Oglinzilor a Muzeului de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi, conturează şi sintetizează spiritualitatea ritualică a satului botoşănean de acum 100-150 de ani în urmă, făcând astfel cunoscut publicului vizitator acest reper al patrimoniului Secţiei de Etnografie Botoşani.
Aici se desfăşoară ca într-un alai, mascoidele de căiuţi,capră, urătorii cu plugul, talanca şi buhaiul, în curtea din faţa casei, unde la cerdac, gazdele primesc urătorii în curtea din faţa casei pe care apoi îi poftesc în casă, unde pot vedea lada cu zestrea fetei de măritat şi unde sunt răsplătiţi cu nuci, colaci, mere şi un pahar cu vin.Vinul este turnat din cana pântecoasă din lut, pictată cu flori. Este o expoziţie care cuprinde piese de valoare artistică lucrate de meşterii de altădată ai satelor:(bundiţe brodate pe piele cu lânică colorată pe decor geometric şi floral, cojoc lung de cărăuşie, sumane cu,, sarad", cămăşi din pânză de bumbac cu decor brodat în cruciuliţe, catrinţe cu decor în ,, vrâste", ţesături de interior pe perete, pe lada de zestre, la icoană, pe masă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu