BOTOŞANIUL CULTURALsi FEMEI CELEBRE: Expoziţia itinerantă ,, Asul regăsit", Dan Vizanty- la Muzeul Judeţean Botoşani -2014

Muzeul Judetean Botoşani a organizat in perioada 20 mai -10 iunie 2014, o expozitie itinerantă "Asul regasit..."

Vernisajul expozitiei a avut loc in prezenta mai multor oameni de cultură botosăneni, a prefectului Costica Macaleti, Aurel Melniciuc directorul Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Tradiţionale Botosani, dr. prof. Lucia Olaru Nenani, scriitori, iar invitata de onoare a fost chiar fiica lui Dan Vizanty, Ana Maria Vizanty

Expozitia este dedicată aviatorului botosanean Dan-Valentin Vizanty, pilot de vânătoare, erou in cel de-al doilea război mondial, a cărui carieră exceptională este prezentată pentru prima dată publicului botosanean.

Expozitia isi propune să omagieze si ziua de 10 iunie 1944, când, sub comanda botosăneanului, au fost doborâte 24 de avioane americane care au atăcat capitala si orasul Ploiesti.

Expozitia va fi deschisa publicului până pe data de 10 iunie.

Alocuţiuni despre personalitatea aviatorului au fost spuse de col (rez) dr. Gică Mariţanu, colecţionar, membru Asociaţiei Numismatice şi Filatelice Botoşani şi prof. GH. Median
muzeograf Muzeul Judeţean Botoşani.

Gh. Median, muzeograf:
,,Fostului prefect al judeţului Botoşani, Demostene Vizanti, îi datorăm faptul că a iniţiat strângerea de fonduri pentru realizarea monumentului din centrul vechi al oraşului Botoşani ,, Campania de mitralieră maior Ignat în atac", care a fost ofiţer român căzut eroic în luptele de la Mărăşeşti din timpul Primului Război Mondial.
Aşa cum se poate vedea Demostene Vizanti s-a marcat puternic prezenţa prefectului la Botoşani, iar fiul, Dan Vizanty s-a marcat pe plan naţional.
În urma unei campanii de presă virulentă împotriva doamnei Papadopol proprietara de la Ipoteşti, Demostene Vizanti, prefectul a dispus să se măsoare amplasamentul casei şi a dependinţele care erau acolo şi pe baza planurilor întocmite la ora aceea s-a putut construi noua casă".

În 1924 însă casa părintească a lui Eminescu, casa căminarului Gheorghe Eminovici tatăl poetului aparţinea boieroaicei Maria Papadopol. Aceasta a cumpărat pământul, inclusiv lacul de la descedenţii familiei Eminovici care se mutaseră de la Ipoteşti. Casa Papadopol, o casa taraneasca de epoca in stil moldovenesc.

Ea adresa la 3 august 1924 o scrisoare catre prefectul judetului Botosani, Demostene Vizanty, in care scria urmatoarele: “Subsemnata Maria D. Papadopol, proprietara mosiei Ipotesti, declar prin aceasta să consimt de bună voie a dona casa mea din Ipotesti, sau mai bine zis locul unde s-a aflat aceasta casă, cu conditiunea expresă de a se ridica pe acest loc o clădire identicaăcu materialul ce se află azi pe aceste ruine si care clădire nu va putea avea altă destinatie decit a fi un muzeu national cu titlul «Mihai Eminescu donat de Maria Papadopol nascutăƒ Isacescu» care va putea avea si o sala de lectura; nici intr-un caz nu va putea servi ca local de scoală.”
Col (rez) dr. Gică Mariţanu

,,Personalitatea lui Dan Vizanty a început să se simtă în momentul când a participat la luptele de apărare a oraşului Bucureşti şi Ploieşti.

Era comandantul de escadrilă şi avioanele care le comanda erau 4 grupuri de vânătoare. Când se dădea semnalul de luptă avioanele se ridicau de plecare la luptă După 23 august 1944 conducerea armatei române a suferit un colaps. A trebuit să se reorganizeze, alte planuri de muncă. În timp de zece zile când armata nu avea conducere, Dan Vizanty, de la sine putere şi-a asumat conducerea aviaţiei militare româneşti şi-a desfăşurat o acţiune de apărare împotriva aliaţilor.

A doborât 50 de avioane. A continuat în perioada 8 sept-1944 până august 1945, campania din vest cu această escadrilă până în Cehoslovacia acum Cehia şi Slovacia. Astfel Grupul 1 vânătoare la sfârşitul războiului totalizaseră 4600 ore de zbor şi se clasase pe poziţia a patra în topul aşilor români din a doua coflagraţie mondială.

Soarta lui Dan Vizanty a cunoscut momente plăcute , dar şi mai puţin plăcute.

Ca recunoaştere a calităţilor sale de pilot şi comandant, “pentru fapte de arme excepţionale săvârşite pe câmpul de luptă”, a primit înalte decoraţii şi distincţii, printre care:

- Ordinul militar "Mihai Viteazul", cl. III-a (3 oct. 1944);

- Ordinul "Virtutea Aeronautică" de război cu spade, clasa Crucea de Aur (11 oct. 1941);

- Ordinul "Virtutea Aeronautică" de război cu spade, clasa Prima şi a doua baretă la Crucea de Aur (20 feb. 1942);

- Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Cavaler (iunie 1942); - Crucea de Fier, cl. II a (1942); - Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade, clasa Ofiţer (15 apr. 1945) ;

- Ordinul "Coroana României" cu spade, în gradul de ofiţer, cu panglica de "Virtute Militară" (29 iulie 1942) ;

- Ordinul “Steaua României” cu spade şi panglică de Virtute Militară, clasa IV (15 apr.1945);

- Medalia sovietică “Victoria”, 1946 ş.a.

Când a primit Ordinul militar "Mihai Viteazul", i s-a oferit o casă şi o suprafaţa de pământ în Braşov şi era mândru de aceasta. A vrut să se stabilească în Braşov. În anul 1947 Dan Vizanty a trecut în rezervă. Având o atitudine fermă, fără compromisuri, suportă cu demnitate consecinţele instaurării noului regim, fiind condamnat la 5 ani închisoare, pentru “uneltire contra ordinii sociale”. Efectuează aproape 2 ani, între 1961-1963, fiind pus în libertate printr-un decret de graţiere.

Jacques Chirac primar al Parisului (1977-1995), prim ministru (1974-1976 si 1986-1988) si presedinte al Frantei (1995-2007), la o întâlnire cu preşedintele României Nicolae Ceauşescu, în convorbiri oficiale, primul subiect discutat a fost reabilitarea personalităţii lui Dan Vizanty. În acea perioadă devenisă membrul Asociaţiei Internaţionale a foştilor luptători şi în special a grupului de aviatori. Printre aceştia erau şi aviatorii împotriva căruia luptase şi obţinuse suucese remarcabile. Mai târziu se constituise un comitet în vederea elaborări unei istorii a aviaţiei româneşti.

Dan Vizanty a făcut parte din acest grup şi s-a deplasat la Paris pentru a studia din arhivă despre aviaţia românească şi cea militară. A rămas la Paris.

În iunie 1977, imediat după stabilirea în Franţa, este onorat cu “Medalia de argint a oraşului Paris”, aceasta fiindu-i înmânată de însuşi Jacques Chirac, în acea vreme, primar al Parisului. Deşi departe de ţară, desfăşoară o activitate publicistică de promovare a aviaţiei române, într-o perioadă când Industria Aeronautică Română era, pe nedrept, ignorată, în reviste aeronautice din străinătate, precum cele din Franţa şi Germania.

A primit titlu de ,, Cetăţean de Onoare al Parisului,,

A fost înmormântat la Paris.

În anul 2012 pentru a comemora 20 de ani de la dispariţia aviatorului Dan Vizanty , am realizat un plic şi o ştampila omagială pe care o înmânez fiicei Ana Maria Vizanti".