GRADINA ZOO DIN DRESDA GERMANIA

O vizită la Grădina Zoologică din Dresden Germania-

Gradina Zoologică din Dresda (Dresden, din Germania) datează din 1861 si este una din cele mai vechi din Europa. Amenajarea parcului popular numit cuprinde 2000 de animale din care cca.500 de forme diferite păsări, pot fi văzute aici in permanentă. Specialitatea grădinii zoologice din Dresda o constituie păstrarea si cresterea maimutelor.In scoala, copiii si tinerii elevi din Dresda detin prin intermediul lectiilor vizuale de biologie ,cunostiinte despre natură.



Gradina zoologică este cea mai veche din cele noua grădini din fostul RDG. Aici este o expozitie permanentă de păsări care si-a deschis portile pe data de 9 mai 1861, la un an de la constituirea Societătii pe Actiuni Grădina Zoologică.Printre păsări găsim aici pasărea cu două cornuri. O pasăre impozantă cu ciocuri uriase, dar de constructie anatomică usoară, trăiesc in pădurile tropicale ale ariei de sud –est. intr-o scorbură de copac inchisă cu ramuri, femela isi cloceste ouăle.

                                                                                     Aici s-au ridicat intr-o dezvoltare rapidă , o serie de custi pentru animale de pradă, elefanti , lei, tigrii si o casă pentru iernare. Marea senzatie a grădinii este maimuta hunanoida şi cimpazeul Mofoka.Prima maimută a fost adusă in 1873 . 
Mai tărziu in anul 1876, s-a imbogătit grădina cu cimpanzei si un uragantan.Prima Girafa care a fost adapostită in anul 1875. Primul Elefant pe numele Lili care a fost adus 1863, şi a trăit 48 de ani in grădina zoologică la vârsta de 51 de ani a murit. Elefantii prezenti sunt atăt elefantii indieni căt si elefantii africani, care pot atinge o greutate de până la 6 t.In inventarul grădinei nu lipseste rinocerul Indian. Colectivul de cercetare a animalelor in captivitate nu pot ascunde iniţiativa lor ca prin metode stiintifice au reusit de-a creste un pui, nou născut de orangutan până la maturitate numit,,cel cu favoriti". Un grup de cercetători au găsit metode de intretinere a maimutelor humanoidelor. In anul 1945 prin distrugerea orasului Dresda, care a căzut in ruine si cenusa deasemenea si gradina zoologica. Dar cu mult optimism a fost deschisă in anul 1946, de catre primarul de atunci.



Atunci s-au construit case pentru animale de prada, un asezămant pentru antilope, un aquriul, o statiune de maimute hunanoide, precum si instalatii gospodăresti.
Noul director, a reluat din nou traditia intretinerii si cresterii maimutelor, Astfel intre anii 1950- 1979, s-au născut aici 12 pui 












de urangutani, din care 11 au fost crescuti in final in a doua generatie in gradina zoologică.
Astăzi efectivul de animale atinge 2000 de indivizi din 500 de specii Printre aceste sunt 45 specii rare amenintate cu disparitie cresc se bucură de viată alături de celalalte animale din rezevatie naturala pe o suprafată de 12,5 ha.

ELBA- Drezda- Germania

Priveam Elba de pe terasa cu nume de floare. Priveam Elba in trecerea ei maiestoasa, pe sub podurile lungi, arcuite domol care departe de a o ingenuchia ii sporea grandoarea . Orasul Drezda reinviat din iadul pe care l-au adus bombardamentele teroriste Anglo-Amercane   din 13 -14-02-1945 asupra fostei Florente de pe Elba, aproape de finele celui de al doilea razboi mondial, are azi un

, aproape de finele celui de al doilea razboi mondial, are azi un nume international.                                                                                                                              Renasterea si reorganizarea metropolei de pe Elba sunt strans legate de dezvoltarea Germaniei fosta (RDG) )de la infiintarea ei in anul 1949.  Intre poduri, turnurile baroce ale catedralei , ale palatului Zwinger, zideau alte punti . Punti de umbra. Punti de metafora peste trupul Elbei. Peste astfel de punti am trecut spre Zwinger intr-o diminiata de septembrie cand anotimpurile curgeau mai repede decat Elba, coplesitor , construit cu risipa de fantezie, dar cu un simt al echilibrului desavarsit al barocului arborescent cu aripilepalatului crescand una dintr-alta cu terase suprapuse si fastuoase, scari exterioare , cu sute de ferestre spre lume  din cele patru aripi, fiecare de 116 , formand un imens patrat, avand in mijloc eternele fântânii.  Acesta fiind Zwinger-ul , palatal principiar , capodopera  a barocului german, ridicat langa Elba de arh..Mattheus Daniel Poppelman. Baia nimfelor , fiind un adevarat paradis ,de piatra, fantani, cascade , nimfe  inchipuite acolo, un foc al uitarii, adica a timpului.
                                                                                                                                                                                                                                                                          .        




Foto: Viorica Hrustovici

Muzeul Radebeul ,, Karl May"- Drezda-Germania

Karl May
Karl Friedrich May (sau mai corect Carl Friedrich May) (n. 25 februarie 1842 la Ernstthal, d. 30 martie 1912 la Radebeul) a fost, timp de decenii, unul dintre scriitorii germani cei mai productivi şi mai citiţi, fiind cunoscut pentru romanele sale de aventuri. Karl May provine dintr-o familie săracă de țesători, cu 14 copii, din care nouă au murit la câteva luni după naștere. Karl May fiind al cincilea fiu. În anul 1844, probabil dintr-o carență de vitamina A, copilul contracterază o hemeralopie, boală care, cu timpul, se va înrăutăți, ajungând, după spusele scriitorului la o „orbire funcțională”, care va fi tratată cu succes la vârsta de cinci ani.

In imagine foto Casa în care s-a născut Karl May
Fiind un tânăr plin de fantezie, este sprijinit încă din școală să urmeze un curs privat de muzică. Din anul 1856 studiază la seminarul pedagogic din Waldenburg (Saxonia), de unde este exmatriculat în anul 1859, din cauza sustragerii (furtului) a șase lumânări. În urma iertării păcatului său, i se admite urmarea cursului de la seminarul pedagogic din „Plauen” (Saxonia), curs pe care este nevoit să-l părăsească definiv după câteva zile, fiind reclamat că ar fi sustras ceasul de buzunar al unui coleg, fiindu-i interzis de a mai urma un seminar. În următorii doi ani duce o viață grea, din punct de vedere financiar, străduindu-se să-și câștige existența pe căi legale. Astfel, el va acorda consultații private, va scrie narațiuni, va compune unele piese muzicale și va recita poezii. Aceaste ocupații nu i-a asigurat nevoile existențiale. Ca urmare, a fost nevoit să recurgă la furturi, înșelăciuni, prezentându-se ca o persoană de vază, cea ce face să fie urmărit de poliție. În anul 1865 este condamnat la 4 ani de detenție și a fost pus să lucreze în „casa săracilor”. După obținerea libertății, eșuează toate încercările sale de a-și câștiga existența pe o cale cinstită, fiind nevoit din nou să recurgă la furt și înșelătorii, de multe ori eforturile mari erau răsplătite cu o pradă de valoare mică. Karl May începe în anul 1880 cu povestirile din "Orientzyklus" (Ciclul Orient) ce durează, cu mici întreruperi, până în anul 1888. În paralel, scrie și pentru alte ziare cotidiene, în afară de cel din Regensburg, folosind pseudonime diferite, pentru ca textele sale să fie onorate de mai multe ori. Până la moartea sa, a scris peste o sută de povestiri seriale în diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz”, „Der Gute Kamerad”, „Kolportage”, până ce va întâlni în 1892 pe editorul „Friedrich Ernst Fehsenfeld” (1853-1933) care îi propune prezentarea narațiunilor sale în cărți. Astfel va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de călătorie a lui Karl May), încununată de succes. Printre cele mai renumite volume se numără „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura „indianului apaș Winnetou”.În anii următori, autorul primește nenumărate scrisori de la cititori și începe o serie de călătorii, încheind contracte în Germania și Austria. Devenind tot mai popular, scriitorul se mută în „Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), în care astăzi funcționează „Muzeul Karl May”. În anii 1899/1900, scriitorul întreprinde călătorii în Orient, unde o cunoaște pe Klara Plöhn, ajungând până în Sumatra, unde a scris un jurnal de călătorie, din care s-au păstrat numai fragmente la Klara, a doua soție a lui May. În ultimii ani de viață, scriitorul are faze de depresiuni nervoase și halucinații. La data de 9 decembrie 1902 Karl May primește la „Universitas Germana-Americana” din Chicago titlul de „Doctor honoris causa” pentru operele din seria de povestiri „Im Reiche des Silbernen Löwen”, scriitorul fiind bănuit de istoricul literar „Cristian Heermann” că ar fi organizat această înscenare prin soția sa Klara Plöhn. Aceasta polemică, procesele și problemele familiare (moartea soției) ar fi dus la data de 30 martie 1912 la o moarte prematură a scriitorului, cauzată de o „Herzparalyse, akute Bronchitis, Asthma“ (paralizie cardiacă cu o bronșită acută astmatică).





Exponate ce se pot vedea la Muzeul Karl May de lângă Dresden- Germania

„Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), în care astăzi funcționează „Muzeul Karl May
 

Mai cunoscute sunt romanele sale cu povestiri de călătorie din orient sau de pe pe teritoriul SUA şi al Mexicului. O mare parte din operele sale au fost ecranizate, sau adaptate pentru piese de teatru. În anul 1874, când se poate întoarce în casa părintească, începe să scrie în noiembrie „Die Rose von Ernstthal” (Trandafirul din Ernstthal). În anul 1879 primeşte o ofertă de la un cotidian catolic din Regensburg de a-şi publica povestirile sale mai întâi la ei. În anul 1880, continuă cu povestirile din"Orientzyklus" (Ciclul Orient) ce durează, cu mici întreruperi, până în anul 1888. În paralel, scrie şi pentru alte ziare cotidiene, în afară de cel din Regensburg, folosind pseudonime diferite, pentru ca textele sale să fie onorate de mai multe ori. Până la moartea sa, a scris peste o sută de povestiri seriale în diferite cotidiene ca „Deutschen Hausschatz”, „Der Gute Kamerad”, „Kolportage”, până ce va întâlni în 1892 pe editorul „Friedrich Ernst Fehsenfeld” (1853-1933) care îi propune prezentarea naraţiunilor sale în cărţi. Astfel va apare „Karl May’s Gesammelte Reiseromane” (Culegerea de romane de călătorie a lui Karl May), încununată de succes. Printre cele mai renumite volume se numără „Old-Shatterhand-Legende“ (Legenda lui Old-Shatterhand) unde apare figura „indianului apaş Winnetou”.
In imagine foto dreapta muzeul ,, Radebeul", Karl May-Dresden
Pentru a ajunge la acest muzeu, care este situat la 500 m de cartierul Caditz, se ia un mijloc de transport din Dresden. Distanta intre Gară şi Cartierul Caditz, este de aproximativ 20 km.

La intrare în casa unde a locuit Karl May, în prima cameră vedem biblioteca cu cărţile originale la prima ediţie.

 

 

 

 

 

”.

Museul oferă informaţii despre viaţa şi cultura 

( primilor indienii- nord americane)

Karl May a fost cel mai popular scriitor . A locuit mult timp  în „Villa Shatterhand“ din Radebeul (Saxonia), în care astăzi funcţionează Muzeul ,,Karl May".

Din istoria mijloacelor de transport

Foto: Viorica Hrustovici

Pavilionul oraşului sau Pavilionul cu clopoţei- Palatul Zwinger Drezda.Germania

Prima zi in orasul Dresda 

Fiecare călător, are metoda lui proprie de a cunoaște un oras străin. Unul aleargă la obiecte demne de vizitat din programul de călătorie, un altul se lasă pur si simplu condus, sau altul, al treilea se urcă în turn pentru a vedea întreaga panorama a orașului, înainte de a merge de-a lungul strazilor. Dacă alegi prima dată să vezi panorama orașului, Turnul Primăriei de 100 m. și Turnu Televiziunii, iți oferă o impozantă vedere.  De aici, de sus, se poate vedea Drezda ce se întinde în valea Elbei, înconjurată de dealuri, care descrie trei curbe largi ca și acum o 100 de ani. Când aerul este transparent se vede  orasul și minunatele împrejurimi, străzile și locuitorii Drezdei.
 Pe înăltimile Wachvoitz se ridică turnul de televiziune din Dresda cu înălțimea de 252 m. Ca să ajungi acolo sus, astepți la rând, acolo stai răbdător la baza turnului, si pe rând, se urcă cu liftul . De pe platforma de vizionare și din atractiva cafenea al turnului, privirea aleargă departe până în munții Hortz de Est și în susul Elbei până la Elvetia Saxona.
De la această înălțime se mai poate vedea Soseaua supraînălțată modernă care unește partea de sud-vest a orașului cu centrul. In fund se pot vedea blocuri turn moderne de locuințe, precum și turnul bisericei. Sfintei Cruci de lângă piața veche și Turnul Primariei, ce măsoară cam 100 m înălțime accesibilă turiștilor pentru a vedea împrejurimile și panorama orasului.
Localitatea Drezda e așezată pe fluviul Elba, a doua apă mare, după Rin, ce udă pământul Germaniei. De-a lungul fluviului sunt semănate castele medievale și ce tăți dar si orașe împodobite  cu clădiri și monumente de artă ce stârnesc admirația vizitatorilor.
Intre secolele XVI- XIX-lea, a fost capitala Saxonei timp în care a ajuns la mare înflorire.

 Inceputul Dresdei se datorește vadului Elbei în apropierea podului de mai târziu, actual pod Dimitrov. Dimitrov. Aici stătea pe o platforma ferită de inundații satul Drezdzany.Un pont lega localitatea cu malul vecin pe care era situat un sat care a căpătat numele de Dresda.
Actul de nastere al orasului pentru prima dată a fost pe un pergament în anul 1906.
La început orașelul de provincie, cu un castel mic, la Taschenbery, poseda în secolul XIII-lea,  un pod de piatra, care asigura trecerea peste Elba. Pe acea vreme nu se gândea nimeni, să folosească avantajul așezării pe fluviu. Si totuși astfel începu istoria schimbatoare și minunată a malului Elbei, care făcea ca Dresda să fie cel mai frumos oraș german.

Pavilionului meterezului este Pavilionul oraşului
sau Pavilionul cu clopoţei. Cu el se continuă Zwingerul spre strada alaturată, strada Sofiei şi de aici, Poarta sa adevarată, spre oraş. Pavilionul jocului de clopoţei este pavilionul care conţine porţelanuri de Meissen. In interiorul pavilionului,  se găsesc patru scări împletite, care conduc, spre galeriile cu arcade alăturate. Albeaţa diferită a pietrei, trădeaza lucrările de restaurare de după 1945. Pe balustrade, ne oferă privirii, mereu alte perspective, încântătoare. În galeria circulară, este inclus etajul superior al pavilionului oraşului sau al jocului de clopoţei în care sunt prezentate expoziţii trecătoare de Artă contemporană. Poppelman a proiectat un joc de clopoţei, dar abia în 1936, a fost montat la pavilionul Oraşului. Clopoţeii sunt executaţi din porţelan de Meissen. Pavilionul a ars în cursul revoluţiei din 1849, dar a fost refăcut, trei ani mai târziu, de către arhitectul Haenul. Zwingerul seara în lumina reflectoarelor, frumosul ansamblul architectonic, capătă efecte mai surprinzatoare In anul 1936, acest pavilion, a căpătat pe partea dinspre curte un joc de clopoţei cu 40 de clopote fiind comanda arhitectului Popperman si de la care i-a venit numele pavilionului. Ceasul care indică ora, fiind şi el din porţelan, iar deasupra lui se poate recunoaşte stema saxonă cu paloşe, care se repeta mai des. Din turnul orasului, clopotele de porţelan îngână melodii vechi şi atmosfera invita la reverie.

. Foto Viorica Hrustovici

Din istoria bisericii Luterane ,, Biserica Femeilor" Drezda- Germania

Frauenkirche ( "Biserica Maicii Domnului") este o biserică Luterană din Dresda, Germania. The Dresden Frauenkirche, a fost ţinta bombardamentului din Dresda în timpul celui al Doilea Război Mondial, prăbuşindu-se în ziua următoare. În 1849, biserica a fost în centrul revoluţiei, tulburări cunoscute sub numele de ,, Marea revoltă”. Biserica a fost înconjurată de baricadieri, dar după multe zile, rebelii au fost adunaţi în biserică şi arestaţi. Ultima reconstrucţie de la exterior a fost finalizată în 2004, iar interiorul, în 2005, şi după 13 de ani de reconstrucţie, biserica a fost deschisă pe 30 octombrie 2005. Despre biserica De Frauenkirche , biserica femeilor, (originală ,,Luterană”) cunoastem ca s-a construit în timpul Prinţului Frederik August I, chiar dacă acesta era catolic. Biserica cu arhitectură,,baroc”a fost construită între 1726 şi 1743 şi a fost proiectată de arhitectul oraşului Dresda George Bähr, care nu a trăi pentru a vedea la finalizarea lui. În 1736, Gottfried Silbermann a construit   într-o perioadă de trei ani, o orgă, instrument pentru biserică. Orga a fost dedicată, la 25 noiembrie lui Johann Sebastian Bach, care a susţinut un recital pe instrument la data de 1 decembrie. La noi, in România, Doamna Păuna, mama lui Şerban Cantacuzino (1676-1788) a contribuit la construirea Bisericii Doamnei în Bucureşti pe Calea Victoriei, cu mult înainte de a se construi Biserica Femeilor din Dresda.



Pentru construcţia cupolei, s-a folosit o inginerie comparată cu a lui Michelangelo, cupola ,,Sfântului Petru" Bazilica din Roma. 

O cupolă rezistentă, care a supravieţuit proiectilelor, a loviturilor acestora, în timpul războiului de şapte ani, armată, condusă atunci de Friedrich II. Silueta Bisericii, a fost prezentată complet în pictură, de celebru pictor Bernado Bellotto, un nepot al artistului Canalletto

Biserica prezentată în pictură pictor Bernado Bellotto

Biserica reconstruită cum arată astăzi.

</

Muzeul Zwinger- Salonul de Matematica Fizica- Drezda-Germania

Pavilionul francez. Galeriile cu arcade, se imbina pe partea curtii cu pavilioane dreptunghiulare.
Cel Nordic pe dreapta, care se margineste cu aripa de vest a cladirii galeriei, se numeste 


pavilionul Francez. 
Acestuia ii corespunde pe partea dinspre sud, salonul de matematica construit in anul 1711 -1712. Acest nume s-a dat datorita colectiei de instrumente de matematica si fizica care se gasesc aici din 1728, si care provin in mare parte de la camera de arta infiintata la curtea saxona inca din anul 1560.



Colectia expusa in salonul de matematica si fizica, cuprinde cea mai mare colectie de globuri pamantasti si ceresti, cele mai diferite aparate de masura,si numeroase ceasuri artistice.Dintre instrumentele astronomice face parte telescopul de la 1742, a carui invelis de cupru cu lungimea de 2,5 m este imbracat cu piele de marochinarie. 

In fundal se vad mari oglinzi de focalizare si iluminare. Ca si celelalte pavilioane de colt, si salonul de matematica poseda o scara frumoasa dubla spre platforma anterioara pe care am coborat-o , ajungand, la bazinele de apa inconjurate de pietre. 
Bazinele de apa, cu margini joase placate cu gresie, si peluzele ornamentale impart curtea Zwingerului. In mod simetric in genul parcurilor amenajate. Spre est, vis-a- vis de salonul de matematica este situat Pavilionul de Stiinte naturale sau Pavilionul Zoologic si Botanica

Foto: Viorica Hrustovici