Despre volumul ,, Odissea Omenirii", prozopoeme satirice autor Mihai Gaftoneanu

* EVENIMENT CULTURAL *  BOTOŞANI  * BELETRISTICĂ  2012 *

“Sub semnul Poetului Eminescu”. Manifestare artistică: literatură, muzică şi pictură. 

La Editura ,,AGATA" a avut loc L A N S A R E  D E  C A R T E:

“ODISEEA OMENIRII”, autor: Dorel Mihai Gaftoneanu.

    E o zi importantă pentru noi şi pentru Mihai Gaftoneanu. Chiar de la intrare ne întâmpină o expoziţie frumoasă a pictoriţei Aida Şuster, care ne invită la meditaţie, apoi o expoziţie de diplome care le-a obţinut pentru poemele scrise.

    Domnul Dorel Mihai Gaftoneanu, publicist, poet vine astăzi cu un volum ce se numeşte ,, Odissea Omenirii”. Profesor Gh. Median a declarat:

    ,,Despre autorul acestui volum, amintesc că de mai mulţi ani a lucrat ca inginer la una din fabrici de pe platforma industrială, iar mai nou a fost cunoscut în  prezent în viaţa literară a oraşului, şi nu numai, domnia sa, lucrează la Revista ,, Luceafărul”.

   De ceva timp scrie poezii pe care le-a publicat în mai multe reviste din ţară şi străinătate. Este laureat a mai multor premii, a participat la multe concursuri literare de la Sighetul Marmaţiei, până la Slobozia, Constanţa, unde a trimis producţiile literare şi s-a întors cu premii.

   A participat la multe manifestări culturale unde a cunoscut o mulţime de oameni importanţi, care au scris şi vor scrie despre operele domniilor sale.

    Cartea, este o carte specială. Scrierea în general a lui Mihai Gaftoneanu este deosebită, nu-i găseşti asemănare între cele ce se produc astăzi. Scrie într-un vers clasic, nu se revendică Eminescu, este asemănătoare lui Eminescu şi poezia are o acută trimitere în contemoraneitate. Tot ceea ce scrie, sunt dedicate personalităţilor ca : G.Enescu, M. Eminescu, N. Iorga, Şt. Luchian. Sunt poeme, ca acela care deschide acest volum, şi care face o trimitere la istoria omenirii, şi toate acestea sunt pigmentate cu trimiteri la realitate. Cel mai frecvent sunt făcute la viaţa spirituală şi lumea literară. Se simte părtaş, şi la care consideră că trebuie să-şi spună cuvântul.

   Poeziile sale dau dovadă că este un om extrem de cult, cu cunoştiinţe vaste, din toate domeniile de activitate, lucru ce se întâmplă azi, ceva mai rar.

Dorel Gaftoneanu face parte din generaţiile când se făcea carte, se învăţa aşa cum trebuie şi această vastă cultură se vede în poeziile sale. Astfel, poeziile abudând în trimiteri de tot felul, greu de pătruns, tocmai din cauza densităţii pe cm.

          Eu am citit de mai multă vreme producţia literară şi am înţeles că domnia sa, este un om preocupat de starea socială, cultură şi politică a naţiunii noastre. Se obsrervă asta prin maniera care se poartă. Vrea să se implice şi vrea să facă ca lucrurile să ajungă la lăcaşul care a fost altădată în structuri, în repere care, să nu se schimbe în fiecare zi, săptămână. În acest context, ca omenirea să poată evolua iar România să se regăsească în ceea ce a fost altădată”, a încheiat prof Gh. Median.

prof. Gruia Cojocaru

Prof. Gruia Cojocaru 

,,Referitor la ideia ,, dăinuire”, fiecare volum, fiecare carte pe care am scris-o sau o vom scrie va rămâne undeva într-o bibliotecă. Eu aş face un apel în spiritul viu,,  Luis Borges",  în cărţi să răsfoim aceste cărţi tocmai pentru a le însufleţi. 

 Referitor la cartea ,, Odissea Omenirii”-prozopoeme satirice-a poetului Dorel Mihai Gaftoneanu din punctul meu de vedere, există foarte multă originalitate. În zilele noastre mai toţi creatorii de poezie, merg pe căi bătătorite de T. Arghezi, M. Eminescu, L. Blaga, N. Stănescu, sunt mulţi Epigoni. Acum, când am descoperit poezia maestrului M. Gaftoneanu am avut un soi de revelaţie. 

Maestrul construieşte practic tablouri, tablouri pline de încărcătură spirituală, care definesc istoria omenirii. Aici este miezul şi misterul. Într-un mod discret te forţează subtil şi te provoacă într-o lectură.

 ,,Ecouri” pag 15.

Răsfoiesc ,, Minuni pe Terra”... şaptele miraculos... 

Din păcate capitale sau pitici demult pierduţi...

 ...Şapte vârste... (,, Will”, se poate)... cu parcurs spectaculos, 

Alţii, despre şapte ceruri... noi vorbim despre virtuţi... 

 Cifră cu puteri aparte(?)... vreţi dovezi ca Sfântul Toma?

Numărul de continente, de culori din curcubeu, 

Zilele din săptămână sau colinele din Roma, 

 Braţele de la menoră... şapte e un număr greu! (...) 

Poetul se focalizează pe forţa cifra 7, face trimitere la Sf. Toma sau la Colinele Romei. Nu ştiu câţi din cititori ştiu că ,, menora” vine din ebraică şi înseamnă un sfetnic cu 7 braţe. Totodată reprezintă Templu Domnului, ideia şi simbolul vieţii veşnice şi este emblema Statului Israel. În volumul de poeme ,, Odissea Omenirii”, maestrul radiografiază din istoria lumii.
 Cum sun versurile din 

 ,, Eresuri” pag 16, 

.... Un Pământ văzut din spaţiu ca o farfurie plată, 

Iar apoi drept centrul lumii. O gândea majoritatea.

 Contestând e pur şi muove, închiziţia-o pată, 

Legi care sfidează omul- viaţa şi prosperitatea.

 .. Îngrădiri de conştiinţă, oprimări şi persecuţii, 

Cu impuneri de doctrine, de sisteme de valori, 

Judecăţi subţire, sumare, lapidări ca execuţii, 

Suprimări de vieţi şi drepturi, lagăre şi închisori... 

 ..Dictaturi-sperietoare cu puteri nemăsurate, 

Imperatori de legendă şi războaie nesfârşite,

 Cu erori proverbiale, multe şi nenumărate, 

Terorism şi genociduri. Tragedii, dureri cumplite. 

(...) 

De fapt, poetul alege calea implicării lucru care va fi prezentat în alt poem 

,, Lumea florilor eterne. Lui Luchian, Un scurt omagiu” pag.62

Motto: ,, O măsură a oamenilor şi lucrurilor este propria lor umbră” (Titu Maiorescu) 

E un secol jumătate. De când a venit sub soare. 

Un miracol de fineţe. De sinteze. Şi nuanţe. 

Frenezie. Simplitate. De culori. Şi alternanţe.

 ... Colţ modest. Uitat. De ţară. Cu splendori. Scânteietoare. 

 Cu penelul... ca o floare. Măiestrie fără seamăn. 

Ornamente. Şi pasteluri. Visuri moarte. În petale. 

Peisaje. Delicate. Pomi. Pâraie. Deal. Şi vale. 

Tiz-talent. Lui Grigorescu. O spun critici ,, Frate geamăn”! 

(...) 

Poetul formatorul de opinii. Misiunea poetului pe pământ, în viziunea maestrului M. Gaftoneanu, care este necruţător cu ai lui confraţi când aceştia uzează maşinaţiuni, îşi fac loc anume prin diferite căi ai literaturii, pentru a rămâne pe un soclu anume. De fapt în acest registru este înlănţuit tot volumul mesajul subtil. Este o societate flămândă de verbul ,, a avea”, într-o societate în care cultura şi fenomenul cultural este mimat şi nu trăit cu plenititudine şi în care civilizaţia a luat-o înaintea culturii. Ar trebui să ne aşezăm temeinic, să ne repoziţionăm energiile în cultură. Singura care ne poate salva sufletul şi care ar oprii procesul de dezumanizare” a incheiat domnul prof. Gruia Cojocaru. 

domnul Mihai Baltă

Mihai Baltă, candidat USL pentru deputat: 

,, Am venit la această manifestare culturală, lansarea volumului de poeme ,, Odissea Omenirii", autor Mihai Gaftoneanu, în calitate de prieten. O carte de mai mult timp aşteptată pe care eu şi poetul am citit şi comentat împreună aceste poeme satirice. Am apreciat voinţa lui. Îl cunosc de mult timp pe domnul M. Gaftoneanu. Ne întâlneam în Parcul ,, Mihai Eminescu", alături de alţi şahişti. Fiind pe acest fond umoristic -satiric, pot spune că poetul este cel mai bun dintre noi toţi şahişti. Dacă observaţi pe prima paginii, putem vedea o tablă de şah. Se mai poate observa în multe scrieri ale sale sunt elemente specifice şahului. Este un om al cetăţii. Un om care trăieşte în Botoşani, ştie ce se întâmplă în Botoşani, se bate pentru oraşul în care locuieşte. Are credinţă pentru ceea ce vrea să facă. Îl apreciez ca prieten şi îl felicit în mod deosebit, îi doresc cât mai multe creaţii literare, lucrări, puncte de vedere şi opinii despre Botoşani" a încheiat Domnul Mihai Baltă.

domnul I Maftei.

poetul Mihai Gaftoneanu citire din
Eu, Homer şi Odiseea… (sonet umoristic) 

în imagine foto actorul
 FLORIN AIONITOAIE

Un discurs interesant l-a avut domnul Florin Aioniţoaie, actorul şi directorul Teatrului ,, Vasilache” Botoşani: a citit pag 55, motto: Caragiale. La un secol de tăcere..

I.L. Caragiale, despre artă: 

,, A crea: a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună şi a le turna într-o formă care să îmbrace o viaţă care se diferenţiază într-un chip absolut hotărât de tot ce nu este ea. Această putere, în cazul artistului, o numim talent. Talentul este deci puterea de expresivitate ce o au îndeosebi unii, pe lângă iritabilitatea ce o au toţi” Parodie-pamflet. La 160 ani de la naşterea şi 100 de ani de la dispariţia marelui scriitor.

  ,, ... Este anul Caragiale. Două mii şi o duzină!

Unică aniversare! Nu e una... de rutină.

...Iarăşi vom avea alegeri. Cam la fel ca altădată.

S-au schimbat doar candidaţii. Cu imaginea curată!

Urne, voturi, artificii, salve, focuri de Bengal...

( Mai lipseşte.. nenea Iancu! Ca patron ... electoral!)                                                                                                                                                                                                                                                             

(...)

                                                           ... Explorând cărari  virgine, ne-am uitat înaintaşii,                                                                                           
 Depăşiţi. (Vetuşti, Arhaici.)... Praful le ascunde paşii

..Rar de tot... O zi festivă, două rânduri, o coroană.

Invitaţi... din lumea bună! Premii date.. pe sprânceană!

Ne tot învârtim... în ,, cercuri” şi mimăm literatura.

Vorbe mari, la cât încape! Că doar... nu ne doare gura!  

După obiceiul nostru. De când... Decebal şi dacii.  

Nu putem vedea pădurea. Când în faţă stau copacii!"  

 Actorul, mai departe şi-a exprimat un punct de vedere personal. ,,Doresc să vă împărtăşesc o consideraţie personală vis-a-vis de Botoşani şi ceea ce se întâmplă aici. Cred că, Botoşaniul este un loc binecuvântat de Dumnezeu cu privire la lumea artelor. În totdeauna artele au fost motorul către progres. În totdeauna un grup mic de oameni a tras după ei restul societăţii. Botoşaniul este printre primele localităţi cu o populaţie de un nr. 100.000 de locuitori, care are două teatre : Teatrul ,, Vasilache”, Teatrul ,, Mihai Eminescu”, Filarmonica, Centrul vechi, Muzeul Judeţean de Istorie, orchestra de muzică populară. Are o istorie de cel puţin 2000 de ani documentaţi. Muzeul de Istorie, este la fel de bine dotat ca şi Muzeul Naţional Bucureşti, din punct de vedere a documentelor istorice. Avem două curente literare: Hiperion şi Luceafărul, care nu se recunosc între ele. Cred cu tărie că este un lucru bun că avem aceste două curente literare şi invit scriitorii, pe cei care fac parte dintr-o parte şi cealaltă să-şi teorizeze curentul din care fac parte. Să politizeze cu celălalt curent. Să ducă mai departe şi le va face cinste lor şi noi ne vom mândri cu toţii”. A încheiat actorul Florin Aioniţoaie.

MARIETA BACIU 

Marieta Baciu-recital Balada ,, Ciprian Porumbescu

,, E o plăcere să mă aflu aici, şi înainte de toate vreau să creionez puţin portretul artistului. Suntem într-un oraş cultural. Artistul este un fel de persoană care face normă. Înainte de toate, artistul în general, actorul, pictorul, sculptorul, poetul este un om al creaţiei. În momentul în care se întâmplă creaţia, ea vine de undeva. Aşa cum spunea Sergiu Celibidache: ,, Sufletul la instrument nu-i niciodată unde este, ci el se creează în acel moment” Un alt artist spunea: ,,Textul muzical este un ghidaj. Talentul este a celui care-l creează” . Mă gândeam, când ascultam discursul antivorbitorului meu că ,, la Botoşani sunt două curente literare”, este foarte bine. Nu există în artă ierarhie. Eu sunt unică, alţi artişti sunt unici. Ceea ce fascinează, este ceea ce vedem în faţa noastră. Putem avea o reacţie şi acea reacţie este valoarea spiritului nostru. De ce mergeţi în sala de concert? Mulţi pot spune că nu ştiu ce fac cei de pe scenă. Da, mergeţi la concert că să vedeţi un extaz, să  descoperiţi ceva nou. De asta intraţi într-o Galerie de Artă, aveţi nevoie de a vă recunoaşte culoarea interioară, aveţi nevoie de ceva. Cred în esenţă că s-a uitat din vedere ţelul nostru. Deviza noastră care este în această trecere de pe pământ. Care este scopul?? Să ajung, să realizez, să am! Eu am altă ideie. Scopul meu în această viaţă este să iubesc. Este sentimentul profund, esenţial, care este iubirea. Artistul, pictorul, creatorul literar nu face nimic altceva decât a-şi trimite dragostea către cei care-l întâmpină. Actorul, creatorul, în ansamblu nu are nevoie să trăiască rupt de o realitate, dar în acelaşi timp toţi cei care doresc să sprijine arta, trebuie să înţeleagă că artistul nu face normă. Artistul trebuie îmbrăţişat, susţinut, preţuit, dar nu tolerat. Este o mare deosebire între a fi tolerat şi susţinut. Suntem aici, pentru că ne iubim. Suntem aici, pentru că trebuie să ne iubim. Acesta este scopul nostru . Acest pământ care a dat naştere lui G. Enescu, M. Eminescu, de mare valoare naţională, dar s-a uitat de Ciprian Porumbescu. Între cele două balade, eu o prefer a lui C. Porumbescu. Aş aminit de unul din artişti Ştefan Ruha care a debutat la Botoşani în anul 1953, care avea o mare valoare emoţională, specială. Dacă facem ierarhia cel cu care avea o prietenie deosebită Ion Voicu, era mult mai ataşat de public şi cânta cu inima. Pe domnul M. Gaftoneanu, îl aşez undeva în ierehia dumneavoastră sufletească unde aşezaţi gândurile şi trăirile. Să ne sedimentăm trăirile, gândurile şi după aceea să facem ierarhia personală. Observ oameni care doresc cât mai sus, mai sus, şi cât mai sus. Dar, unde ajungem? Ideia pentru perfecţiune şi drumul pentru perfecţiune, acesta este ţelul nostru” a încheiat doamna Marieta Baciu, după care a înterpretat Balada de ,,Ciprian Porumbescu”

Interviu cu Mihai Gaftoneanu realizat de George Manole

CON ŞTIINŢĂ ÎNCĂRCATĂ
pictor Aida Suster

M. Gaftoneanu vazut de Leonte Nastase

În volumul ,, Odiseea Omenirii", la pagina 156 putem citi un interviu al domnului GEORGE MANOLE, Redactor-Şef “Luceafărul” Botoşani, ,, Zece întrebări adresate autorului M. Gaftoneanu" dintre care :

,,Împreună cu mai mulţi scriitori şi iubitori de cultură ai lansat manifestul literar „Primăvara culturii româneşti”. Care sunt ideile tari ale acestui manifest? Câteva scurte enunţuri

... Dezgheţul crizei de identitate, de curaj, de umor, inspiraţie şi originalitate, revitalizarea fenomenului intercultural, promovarea lucrărilor care au la bază bogăţia de idei şi de limbaj, estomparea creaţiilor literare ce abundă în cuvinte vulgare şi expresii obscene, izolarea promotorilor acestui flagel artistic prin oferta unei alternative de bun gust, aducerea în prim plan a creaţiilor enciclopedice ancorate în cultura autentică, istoria universală şi gândirea filozofică, sprijinirea cărturarilor de prestigiu, redefinirea existenţialismului ca bază a sistemului de valori al neamului nostru, combaterea corupţiei generalizate de sus până jos în promovarea produselor subculturale ca etalon de referinţă , denunţarea marginalizării creatorilor în vers clasic cu figuri de stil şi elemente de prozodie, a compoziţiilor de factură eminescian dar şi a poeziei moderne purtătoare de mesaj.

... Curentul propus l-am denumit cu mult umor drept neoromantism termidorian, cu gândul la Revoluţia franceză şi la curentul enciclopedist.

... Un fragment din program care merită reprodus:” modelul consacrat al poetului-voce a cetăţii, exemplul uman de demnitate, moralitate, patriotism şi verticalitate, portstindardul conştiinţei spiritualităţii de limbă şi de neam este astăzi total demodat. Avem în schimb o adevărată  inflaţie de false modele şi de aşa-zişi prozatori şi poeţi la toate saloanele mondene, stipendiaţi cu banii cetăţeanului contribuabil ca să - i etaleze refulările intimiste şi angoasele de lux.” 

 Spune-mi, D.M.G., mai este nevoie de Eminescu? 

,,Mai mult ca oricând, creatorii literari au nevoie de ancorare în operele celor din trecut. În acelaşi timp, avem nevoie de personalităţi autentice dintre cei care sunt în viaţă, formatori de opinie, deschizători de drumuri noi care să preia exemplul marelui înaintaş. 

Rolul şi locul ca vârf de lance al liderului charismatic şi cu viziune amplă nu e deloc de domeniul trecutului. Eminescu avea la dispoziţie un fond de cuvinte de trei-patru ori mai mic decât cel de astăzi, pe care a reuşit să îl pună în valoare prin muncă , inspiraţie şi sacrificiu. Astăzi  de ce nu am încerca acelaşi lucru? Unii susţin teoria coexistenţei  stilurilor şi valorilor, alţii susţin teoria perimării acestora în timp. Eu mă regăsesc în prima categorie de concepţii. Paradoxal, există publicaţii  sau cenacluri ce poartă numele poetului naţional dar, în discuţii particulare, unii redactori sau membri de vază îl etichetează discret în fel şi chip... desuet, depăşit, vetust, arhaic şi câte altele fără nicio noimă sau vezi premii Eminescu acordate unor poeţi care dispreţuiesc versul clasic pe care îl consideră de júre un delict tolerat, îngăduit la limită şi, ca urmare, ceva care ţine de periferia exerciţiului poetic... Avem o lume literară cu de toate, plusuri şi minusuri în egal

măsură.

... Cu mult respect, vorbind despre Eminescu, reamintesc vorbele unui filozof german: „Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.“ şi, evident, nu pot uita motto-ul de la „Eminescu.

,,Monolog în alb şi negru”: „

...Pentru neo-scribi? Vetuste. Antice deşertă ciuni. 

Pentru mine? Actuale. Capodopere. Minuni. 

Tot la fel. Mereu aceleaşi. Chiar şi peste un mileniu. 

...Eminescu? Da, trăieşte. Prin talentul său de geniu!” 

 Care ar trebui să fie relaţia scriitorului cu cititorul? 

,,Scriitorul- vioara primă , cel care dă tonul, formatorul de opinie al iubitorului de carte. Desigur, o legătură strînsă , dar nu sunt convins deloc de ideea des vehiculată că trebuie să spunem ceea ce doreşte cititorul să audă sau să scriem ceea ce se cumpără prin librării"

... interviu realizat de Georgică MANOLE, Redactor- Şef “Luceafărul” Botoşani

 Prefaţa volumului ,, Odissea Omenirii" a fost realizată de  prof. Cornelia Badragan care ne spune despre  lucrarea autorului M. Gaftoneanu.

,,Aş completa spunând că poetul pare un Sisif care a descoperit, într-o zi, că a început să -i placă enorm de mult inutila şi obositoarea activitate, ba, mai mult, 

că - i poate împinge bolovanul în feluri diferite şi chiar se poate amuza de modul în care acesta se rostogoleşte spre baza muntelui. Cititorul, luat tacticos de mână , cu promisiuni şoptite la ureche, se lasă purtat pe mările înşelătoare ale istoriei, filosofiei, religiei, literaturii, fizicii, etc, i se flutură prin faţa ochilor concepţii despre lume şi viaţă , i se adresează întrebări retorice, este smuls de braţ dacă întârzie o secundă să observe zidul chinezesc sau să închidă pios ochii în faţa Mântuitorului de la Rio.

...Şi toate acestea doar pentru ca, la final, să i se şoptească mefistofelic că totul a fost o iluzie sau o glumă şi ,,că maxima dovadă de orgoliu e să recunoşti că habar n-ai de nimic". 

     Ciudat este că cititorul se lasă furat şi a doua oară , când i se promite, de exemplu, în poezia ,,Lumea celor şapte taine", că -i vor fi dezvăluite nu unul, ci şapte mistere: naşterea, Dumnezeu, moartea,  universul, iubirea, etc. În realitate, ”tainele” sunt definite prin aglomerări de cuvinte, din câmpuri semantice foarte diverse, de retorisme, puncte de suspensie care construiesc, în final, ”panteonul meu de visuri”. 

      Parcă bănuind că e nevoie de o schimbare de registru, pentru a nu- i pierde credibilitatea, poetul caută alte pretexte întru justificarea odiseei sale ludice. Grav, se ipostaziază într-un Eminescu reîncarnat, dornic - pentru ultima oară - să - şi cânte, într-un manifest, nemuritoarele poeme. Întreg poemul, intitulat ,,Eminescu. Monolog în alb şi negru" e o uriaşă anagramă , construit, într-un procent uriaş , din titluri, versuri, segmente din poezia marelui poet, dar re-organizate original, trădând o cunoaştere până  la literă a creaţiei  acestuia. 

    Convins că opera de artă (în variantă de poezie, muzică , pictură , etc) este destinată iremediabil dispariţiei, poetul-Sisif e decis s-o salveze, mustrând mai întâi contemporanii care nu-i mai recunosc valoarea, apoi, retopind-o i aducând-o la lumină într-o formă nouă . Astfel, Eminescu, Enescu, Luchian, Arghezi, Blaga, Caragiale, Iorga, Rebreanu, Topârceanu, Onicescu - sunt, mai întâi elogiaţi, apoi definiţi, citaţi, apăraţi, compătimiţi, pentru a sfârşi salvaţi de la uitare şi reaşezaţi acolo unde le este locul, pe un piedestal bine fixat într-un spaţiu de unde să fie văzuţi de toată lumea. Cititorul are impresia la un moment dat că reciteşte ,,Scrisorile lui Eminescu", atât de puternice sunt accentele de satiră şi ironie. Evident că e o nouă păcăleală a autorului care, în realitate, concurează cu personalităţile citate, construind, în joacă, propriile poeme, dar cu ...materialul deja existent. Unele dintre poemele din ,,Odiseea omenirii" sunt construite cu ”materiale reciclate”, meritul (deloc de neglijat, ce-i drept) al poetului este de a şti să le recondiţioneze. Dacă senzaţia pe care o ai la un moment dat este că poetul e un mare admirator al personalităţilor evocate, nu greşeşti, numai că interesul e iscoditor şi admiraţia e calculată . Tristeţea, indignarea, retorismele par făcute, ai senzaţia că trăirile sunt rezultatul unui orgoliu vigilent, dar (culmea) deloc neautentic. 

      Odiseea continuă cu unul dintre poemele cele mai ample, a cărui temă este chiar poezia. Poezia la răscruce sau Fondul silvic literar e un soi de alegorie (parodie-pamflet-fabulă ) care are forma unei confesiuni...inutile, complet ne necesare şi care, bănuiesc, nu interesează pe nimeni. Confesiunea ia forma unei ”gâlceve” între specii de arbori-scriitori: bradul, teiul, arţarul, castanul, gorunul, prunul, vişinul, via, stejarul, mărul, etc, etc. Poetul are iluzia că trăieşte  într-o lume în care toţi vor să fie poeţi, toţi se cred mari şi demni de a se etala prin marile biblioteci, dar numai unii merită laurii. 

Evident, atitudinea poetului-Sisif e deloc modest . El şi numai el va decide cine e bun şi cine nu, cine merită afirmarea şi cine, uitarea. De aceea, e grozav de surprins când află că ”tufa e pe primul loc”, în detrimentul mândrului stejar sau al pomilor cu rod. E vechea obsesie a concurenţei dintre poezia clasică , sobră şi cea nouă , facilă şi jucăuşă , adică ... cea foarte modernă . Este poate cel mai savuros dintre poemele din volum. Aici, spiritul ludic, ironia, imaginaţia, jocurile de cuvinte şi ...litere se simt la ele acasă , iar poetul nu se jenează să interpreteze o multitudine de roluri, rostite pe tonuri diferite, cu intenţii  diferite şi cu efecte neaşteptate. Evident, nu e deloc jenat să -şi arate preocuparea pentru propria persoană şi poezie, incluzându-se discret printre cei merituoşi. 

      Îşi declară dragostea pentru poezie, dar  şi arogă , prin asociere de idei şi poeţia de Prometeu atribuită unui lider literat care va folosi focul furat de la zei pentru a arde...”uscăturile”. 

      Vorbeam de orgoliul de a crea o odisee proprie şi personală, concurându-l pe Homer... Poate că supremul orgoliu e atins atunci când citezi din propria poezie, te intitulezi ”Poetul” şi-ţi spui singur ”Bun venit printre genii”, uitând că, conform propriei definiţii, poetul e deja o fosilă , în sensul în care a şi murit în momentul naşterii.  

       Unde se putea sfârşi odiseea dacă nu în ,,Micul univers de ţară" , locul nostalgiilor unui poet căruia nu i-a trecut niciun moment prin minte gândul de a se rupe de lumea concretă , de real, de biografie. Dacă l-am identificat pe cel care spune ”eu” în acest volum cu un Sisif jucăuş ,  iată -l în final şi nostalgic. Satul natal, natura, viaţa la ţară , sătenii sunt descrise prin aglomerare de termeni grupaţi în câmpuri semantice specifice. Ca şi în alte câteva texte, senzaţia pe care o ai când le citeşti este de respiraţie tăiată . Poetul se opreşte după fiecare cuvânt (”Case. Garduri. Curţi. Pământuri. Mirişti, arături şi haturi”). Enumeraţia e marcată prin punct, şi nu prin virgulă . Rima împerecheată şi perfectă . Poetul pare hipnotizat, parcă adulmecă fiecare fir de praf, animal, plantă , le recunoaşte, şi le asumă , inclusiv gropile pentru gunoaie, spinii, ogrăzile, sătenii munciţi, căpiţele de paie, rozătoarele, şcoala veche şi cea nouă , bătrânii, etc. 

      Întors în Edenul copilăriei, poetul debarcă definitiv din ,,cerurile ‘nalte", renunţă la visuri de glorie, şi bucuros, ar lăsa pe alţi să vadă Roma: 

”Absolut firesc aceasta, tot mai multe să -ţ i doreşti.../O spun unii cu temeiuri - să vezi Roma şi să mori!/Cu umor, le voiră spunde bravilor cugetători: /Mergeţi voi la... Sfântul Scaun, eu voi merge la Vereşti!” 

      S-a spus despre poezia postmodernistă că promovează ludicul cotidian într-o manieră persiflantă , propagând în mod transparent ideea că totul s-a inventat deja şi că nimic nu mai poate fi imaginat. De aceea, poeţii postmodernişti se întorc la modernism şi tradiţionalism, cu care realizează un dialog ”livresc”, adică îşi extrag sursele de inspiraţie din cărţi; ei susţin ideea că la temelia creaţiei se află mai ales, inteligenţa culturală , şi nu atât talentul. Creaţia lirică postmodernă este adesea un colaj de fragmente cu tentă parodică , cu infuzie de biografism şi cotidian, intertextualitate şi metatextualitate (cu procedee specifice: citat, motto, parodie, parafrază ). (Eugen Simion) 

      Oricât de mult s-ar revendica, în acest volum, de la tradiţie şi poezia clasică , autorul ,,Odiseei omenirii" rămâne, totuşi, un poet al timpului lui, orgolios că n-a inventat nimic şi mândru că nici n-ar putea-o face vreodată" . (prefaţă prof. Cornelia Badragan)

DMG vazut de Florin Grosu

DMG vazut de Adina Romanescu

Sa-l cunoastem cine este scriitorul Mihai Gaftoneanu

Motto concurs: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga) CURRICULUM VITAE DOREL MIHAI GAFTONEANU 

 • Adresa de domiciliu: Botoşani, • Tel. 0749499660, , e-mail: gaftoneanu_dorel@yahoo.com; • Născut la data de 13.08.1960 în localitatea Vereşti, jud. Suceava
• Absolvent al I.P. Iaşi, Facultatea de mecanică, secţia T.C.M., promoţia 1985; • 1985-1995, proiectant, autor de inovaţii, SC Electrocontact SA Botoşani; 
• 1996, tehnolog SC AVIS GAS SRL Botoşani; 
• 1996-1997, dir. ex. SC Tipocolor Hoffnung SRL Botoşani; 
• 1998, dir. SC Transmixt SA Dorohoi;
 • 1999, repr. SC Sedona SRL Timişoara;
 • 2000, dir. ex. SC Atlanta Impex SA Botoşani; 
• 2001-2011, dir. ex. SC Sidonia SRL Botoşani; • Cunoscător la nivel mediu al limbilor: engleză, franceză, rusă; 
• Pasionat de literatură, istorie, şah şi numismatică- o colecţie de câteva mii de monede; 
• Debutul literar (absolut) are loc în anul 2011 odată cu participarea la Festivalul de literatură Mihai Eminescu de la Orşova; 
 • Stiluri literare preferate- epopeea satirică (prozopoemul satiric), parodia, pamfletul, fabula, reportajul;
 • Premiul pentru poezie cu diplomă de excelenţă al Festivalului internaţional de literatură Mihai Eminescu Orşova, ediţia a XX-a, ianuarie 2011;
 • Premiul III al Concursului naţional de poezie Dor de dor Ipoteşti, Botoşani, ediţia a VI-a, iunie 2011; 
• Premiul special al Concursului naţional de poezie Vasile Militaru Ocnele Mari, Vâlcea, ediţia a II-a, iulie 2011; 
• Premiul I al Concursului naţional Pe aripi de dor domnesc Domneşti, Argeş, ediţia a IV-a, august 2011; 
• Premiul II al Concursului naţional Visul Orăştie, ediţia a VI-a, septembrie 2011; • Premiul II- volum publicat, Steaua Nordului, Polaris, Concursul naţional Mărul de aur Bistriţa, ediţia a XXVII-a, septembrie 2011; 
• Premiul I- volum publicat, Steaua Nordului, Polaris, Festivalul de satiră şi umor Ion Cănăvoiu, Gorj, ediţia a XIX-a, octombrie 2011; 
• Menţiune la Festivalul de poezie Nicolae Drăgan, Alba, ediţia a II-a, noiembrie 2011;
 • În 11 noiembrie 2011 a fost iniţiată procedura de acordare a titlului de cetăţean de onoare al localităţii de naştere Vereşti, Suceava; 
 • Premiul Eminescu pentru poezie la Festivalul internaţional de literatură Mihai Eminescu, ediţia a XXI-a, Drobeta-Turnu Severin, ianuarie 2012; 
• Premiul al II-lea la Concursul internaţional de poezie Dor de Eminescu, prima ediţie, Sebeş, ianuarie 2012; • Premiul special al Casei de Cultură din Vişeul de Sus la Festivalul Zâmbete în Prier, ediţia a X-a, aprilie 2012; 
• În 11 mai 2012, prin HCL, titlul de cetăţean de onoare al localităţii de naştere Vereşti, Suceava;
 • Premiul special al CJ ex aequo, Festivalul internaţional Alb-Umor Alba Iulia, ediţia a III-a, 2012; • Menţiune la Concursul internaţional de proză pentru românii din întreaga lume STARPRESS 2012; 
• Premiul de excelenţă al Concursului naţional de poezie Dor de dor Ipoteşti, ediţia a VII-a, Botoşani, august 2012; 
• Premiul I pentru poezie la Concursul de Creaţie Artistică UNIVERS XXL - Piteşti, Ediţia I, 2012; 
• Premiul I Memorialistică şi Premiul Fundaţiei Petre Ionescu- Muscel al Concursului naţional Pe aripi de dor domnesc Domneşti, Argeş, ediţia a V-a, august 2012; 
• Cosemnatar şi redactor al manifestului literar “Primăvara culturii româneşti”, ianuarie 2012;
 • Fondator al Gazetei de vitrină “Steaua Nordului”, Botoşani, ianuarie 2012; 
• Cartea Steaua Nordului, Polaris, Editura Agata, Botoşani, aprilie 2011; 
• Cartea Psalmii biblici în versuri (în lucru); • Cartea Odiseea omenirii (în lucru);
 • Prezent în Antologia “Artă sfâşiată. 73 de poeţi contemporani”, îngrijită de Valentina Becart, Antologia “Ipoteşti 2011” a lui Marin Toma, Antologia “Vama literară. Generaţia aşteptismului” a lui Daniel Vorona şi colaborator al mai multor publicaţii din ţară şi străinătate. 
• Redactor al revistei de cultură Luceafărul Botoşani din octombrie 2011. 20.08.2012.

Eu, Homer şi Odiseea… (sonet umoristic) autor DM GAFTONEANU

Eu, Homer şi Odiseea… (sonet umoristic) 

Motto ab initio: 

«…Mi-a luat 15 ani ca să descopăr că nu am talent la scris, dar nu puteam renunţa, pentru că în acel moment deja eram faimos.» (Robert Charles Benchley) 

 Scurt prolog cu accente caragialeşti… ...Despre asemănările mergând până la identitate dintre năravurile românilor şi cele ale grecilor, noi cu tradiţionala dare-luare de mită plus nelipsitul flagrant regizat iar ei cu binecunoscutele lor daruri greceşti, chiar nu ştiu ce s-ar mai putea scrie…Colac peste pupăză, unde mai pui că în ultima vreme ni s-a dus cam peste tot vorba că: 
Suntem tari…mai tari ca fierul!
 La bătut… în talpă cuie:
 Noi am sub-minat CA(i!)ER-ul,
 Ei… dinamitează U(i!)E!
 Şi totuşi, a mai apărut un caz particular care asociază în mod bizar antichitatea elenă de postmodernismul românesc, caz cu adânci rădăcini în vechea Odisee şi în aprecierile binevoitoare ale unora care deseori ne încearcă vigilenţa dar şi răbdarea când strecoară printre rânduri, (vorba vine, cu intenţie, cum altfel!), “sinonime” de genul “cratimă-cratiţă” şi “umor-omor” sau îl scriu comod pe «mi-au» legat, ca în dialogurile de pe net sau aşa cum îl pronunţă în cel mai natural mod pisica. Ei bine, acestea două, Odiseea şi comentariile corozive menţionate mă apropie tocmai pe mine (!) de legendarul poet și rapsod grec Homer, autorul mini-epopeii comice Batrachomyomachia, o confruntare între broaştele ce trec lin prin şcoală ca gâsca prin apă şi sârguincioşii şoareci de bibliotecă ce stau la figurat dar şi la propriu cu burta pe carte… Rivalitatea încrâncenată care opune tabăra celor care trăiesc din amintiri în timp ce se târăsc anevoie printre rare ţopăituri şi cea a zglobiilor speranţe de mâine-poimâine o regăsim şi în lumea scribilor încă din antichitate şi a trecut de la faza de conflict mocnit cu orăcăieli şi chiţcăituri în surdină la una cu accente de jihad literar. Merită subliniat unde înclină balanţa însuşi marele Eminescu, în această luptă pe viaţă şi moarte între personajele aflate pe trepte diferite de evoluţie, care, după obiectiva caracterizare a unor gură-cască având limba ascuţită, ar fi, primele, specimene cu gura mare, iar ceilalţi, nişte nativi buni de gură... 
Vezi Scrisoarea a III-a: 
«Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
 Îşi aruncă pocitura (!) bulbucaţii ochi de broască…
» iar în Cugetările sărmanului Dionis: 
«Cum nu sunt un şoarec, Doamne- măcar totuşi are blană.
 Mi-aş mânca cărţile mele - nici că mi-ar păsa de ger...
Mi-ar părea superbă, dulce o bucată din Homer!» ))) 
 …De Homer, pe subsemnatul, două lucruri mă unesc... Mai întâi prin Odiseea, cea cu anticul Ulysse, Telemah şi Penelopa... Din Itaca, pare-mi-se, Pribegind decenii grele, două, sper să nu greşesc. …Eu, cu altă odisee, lungă cât o zi de post, Printre tainice mistere şi penumbre din istorii, Câte-n lună şi în soare, teorii contradictorii, Cam trei mii de ani pe Terra strânşi în rime fără rost. 
 Iar recent, mondena presă a umplut de tot paharul: 
Cai troieni inconfundabili, tot noi doi 
«am spart» tiparul! Despre grec se povesteşte că a fost poet-fantomă, 
Despre mine, unii critici, că aş fi talent... în comă! 
Toti ne ştiu, vuieşte lumea şi de-a lungul şi de-a latul: 
Două lucruri strâns mă leagă, de Homer, pe subsemnatul!

 Motto postrema: „...Artistul este originea operei. Opera este originea artistului. Niciunul dintre aceşti termeni nu există fără celălalt”. (Martin Heidegger)

Lansarea volumului Odiseea Omenirii” autor Dorel Mihai Gaftoneanu- Botosani

În plină campanie electorală pentru alegerile parlamentare, pe data de 16-noiembrie 2012, la Editura ,, Agata” reprezentată de directorul Ion Istrate, Centrul cultural Luceafărul a organizat  un remarcabil eveniment cultural  ,, Lansarea volumului,,Odiseea Omenirii” autor Dorel Mihai Gaftoneanu. 

Au răspuns invitaţiei doamna prof. dr. Lucia Olaru Nenati, Marieta Baciu de la Filarmonica de stat din Botoşani care a sustinut un recital de vioară, domnii prof. Gh. Median de la Muzeul Judeţean Botoşani, prof.Gruia Cojocaru, actorul Florin Anitoaie directorul Teatrului ,,Vasilache”, Botoşani, Traian Apetrei directorul Teatrului ,, Mihai Eminescu”. Au participat deasemenea şi politicieni invitaţi dintre care ing. Mihai Baltă, candidat al USL Botoşani pentru Camera Deputaţilor, acesta venind însoţit de Tereza Nica – consilier municipal PSD, oameni de cultură, prieteni şi nu în ultimul rând familia. 

tablouri expuse la Editura ,, Agata" pictorita AIDA SUSTER

 În afara lansării cărţii, participanţii au putut admira de la intrare şi originala expoziţie de pictură aparţinând artistei plastice Aida Şuster, cea care avea să completeze cartea poetului Gaftoneanu cu tablouri sugestive. 

Pentru că am pomenit de numele ,,Luceafărului poeziei româneşti”, trebuie să menţionez că manifestarea de pe 16 noiembrie s-a derulat sub semnul ,,Poetului Eminescu”. 

Diplome obtinute de MIHAI GAFTONEANU

Despre cartea poetului Dorel Mihai Gaftoneanu, D.M.G., cum îi place autorului să se semneze, profesoara Cornelia Bădrăgan – autoarea prefeţei cărţii consemnează, printre altele: „Am citit volumul de faţă atent şi cu cele mai bune intenţii. Iată un poet, mi-am zis, căruia nu-i trece prin minte să fie original, care spune răspicat că se pliază pe formatul marelui Homer, dar care, îşi propune totodată, cu un imens orgoliu, să scrie nu propria-i odisee, ci, nici mai mult, nici mai puţin decât odiseea omenirii… Oricât de mult s-ar revendica, în acest volum, de la tradiţie şi poezia clasică, autorul Odiseei omenirii rămâne, totuşi, un poet al timpului lui, orgolios că n-a inventat nimic şi mândru că nici n-ar putea-o face vreodată”.

După cum ştim anul 2012, este ,,Anul Caragiale” şi pentru că acest volum a fost lansat în această perioadă autorul Mihai Gaftoneanu a declarat: ,,Este anul Caragiale. Două mii şi o duzină! Unică aniversare! Nu e una… de rutină… Iarăşi vom avea alegeri. Cam la fel ca altădată. S-au schimbat doar candidaţii. Cu imaginea curată! Urne, voturi, artificii, salve, focuri de Bengal… (Mai lipseşte… nenea Iancu! Ca patron… spiritual!)… A trecut un veac. În capăt. De tăceri. Şi de regrete. Îi privesc atent portretul. O icoană pe perete”.

Efigia planetei 

Fabula-parodie-pamflet, subspecie literară nerecomandată celor lipsiţi de un fin simt al umorului. Reconfigurare. Creatie cu accente din ,,Bivolul şi coţofana" de George Topârceanu, dedicat bunului prieten D. Acostchioaie, Rm.-S ărat. 

Parlament de ierbivore. Sesiune ordinară . Ordinea de zi. Dezbateri. 

O alegere sumară... Pentru... marţienii care ne admir pe fereastră, Un simbol planetei noastre- unii o numesc albastră . Iar propunerea- votată ! Sigur, unanimitate! ...Dau cuvântul unui bivol. “Gospodar cu greutate”

. .................................................................................... 

Urmărind un mic articol, printre multe afirmaţii, Spune că, prin telescoape, de pe Lună , peste spaţii, Dacă vrei să faci la toate un sumar recensământ, Două lucruri grandioase se observă pe P ământ... Un zid mare asiatic, un gigant atemporal şi un şir de ierbivore, migratoare anual… ………………………………………………………(..)

Fabulă despre renumita gripă porcină

[Sau fals tratat despre cum trebuie să… (nu) ne informăm despre gripa porcină ]

Creaţie cu accente din ,,Mistreţul cu colţi de argint" de Ştefan Augustin Doinaş

dedicat bunului prieten Gh. Hreapcă , Botoş ani. Reconfigurare.

Supărat nevoie mare, spume Dunăre la gură ,

Un mistreţ îmi povesteşte, rău  călcat pe bătătură,

Printre dinţii “puşi”, din aur... (numai colţii din argint!)

O păţanie recentă . Caut să-l redau succint.

...Vrând s ă ştiu ce e cu gripa ş i, mai mult, cum o să fie,

Nu demult, acum o lună , am făcut o nebunie,

Când, trecând prin piaţa mare, m-am oprit la ‘nea Andrei,

Cel cu papagalul verde şi planete câte vrei...

Pe planeta ce am tras-o, îmi spunea în trei cuvinte:

C ă: “Porcina va apare, fii atent şi ia aminte,

(Este fără îndoială, zero dubii nu încap,

şi le spune şi la alţi… să le intre bine-n cap!),

(...)

Micul univers de ţară...

Parodie-patrulater cu o imagine de fundal a romanului ,,Viaţa la ţară" de Duiliu

Zamfirescu şi accente preluate din romanul ,,Nişte ţărani" de Dinu Săraru, din

,,Amintirile din copilărie" ale lui Ion Creangă şi din poezia ,,Trei, Doamne Şi toţi trei"

de George Coşbuc… Secvenţe creionate din universul copilăriei şi al locurilor unde

m-am născut. 

Reconfigurare.

Cu dedica ţie locuitorilor ş i slujitorilor ş colii satului natal din nordul ţă rii.

Satul...

Case. Garduri. Curţ i. Pământuri. Miri şti, arături şi haturi.

Pomi, livezi şi animale. Flori. Grădini. Legume. Straturi.

Vară. Soare. Colb. Căldură. Cuiburi. Nelipsite ciori.

Briza, ce abia adie. Rare, lungi, scame de nori.

Praful suveran domneşte ca un rege peste tot.

Pe acoperiş , cât palma, iar pe drumuri, de un cot!

Tartor, legea el o face…şters, revine iar la loc…

şi pe rufele pe sârm şi în oalele pe foc.

(...)