Despre Secţia de Etnografie din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani

Casa Manolachi Iorga,
unde a funcţionat Muzeul Etnografic
în perioada 1989-2007

Pentru a prezenta din istoria muzeului am apelat la muzeograf etnograf prof. Steliana Băltuţă care ne-a prezentat din istoria acestuia. 

    ,,In cadrul patrimoniului muzeal botoşănean, colecţia etnografică ocupă un loc de suflet, sufletul civilizaţiei săteşti. Primele achiziţii pentru un viitor muzeu etnografic au început din anii 1957-1958. Mai târziu, în anul 1967, inventarul s-a îmbogăţit cu donaţia făcută de preotul Dumitru Grigoraş de la Oraşeni-Deal, cuprinzând 70 de piese. Până în anul 1983 numărul de piese a ajuns la 773.              Între anii 1989-2007 piesele etnografice reprezentând arhitectura populară, ocupaţiile zonei, meşteşugurile, ceramica, piesele de mobilier, ţesăturile, portul popular, accesoriile pentru obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou, ouăle decorate, au fost integrate în expoziţia permanentă, adăpostită într-o clădire de sec. XVIII " CASA MANOLACHI IORGA" (străbunicul istoricului Nicolae Iorga) 

     Pe lângă piesele reprezentând cultura populară a zonei Botoşani, inventarul cuprinde şi un număr de 1146 de piese (ceramică, port popular, ştergare, desagi şi traiste din alte zone etnografice ale României) - colecția Maria și Nicolae Zahacinschi. În anul 2008 inventarul numără în total 3428 piese.        

Valoarea pieselor este dată de vechimea lor (unele din ele fiind şi datate cu anii 1819, 1826, 1853, 1878, 1903, 1904 - obiecte de cult, piese de mobilier, ţesături, ceramică), de motivele decorative cu simboluri specifice zonei şi de cromatică. Patrimoniul etnografic a fost continuu valorificat nu numai prin expoziţia permanentă (până la retrocedarea clădirii),dar şi prin multe expoziţii temporare de succes care au fost  deschise în diferite locaţii potrivite pentru un patrimoniu muzeal şi chiar cu o expoziţie la Cernăuţi (Ucraina). Fosta clădire unde a funcţionat Secţia Etnografică în Casa “Manolachi Iorga” este printre cele mai valoroase clădiri din punct de vedere istoric şi arhitectonic. Imobilul a fost ridicat la sfârşitul secolului al XVIII-lea de străbunicul după tată al lui Nicolae Iorga, unul dintre cei mai bogaţi negustori ai vremii. Amplasată în apropierea Bisericii „Sfânta Parascheva”, pe Strada Unirii, muzeul ocupa un spaţiu compus din patru camere la parter, un hol şi pivniţă pentru mărfuri, iar la etaj cinci camere mari şi trei holuri. Casa a rămas ca zestre  fiicei sale care a vândut casa boierului Ioniţă Codrescu, care la rândul său a lăsat casa fiicei sale Maria. Aceasta s-a căsătorit cu cpt. Stroici cu moşii la Manoleasa- Botoşani.
Împreună cu acesta a avut o fiică  Maria Stroici, care s-a căsătorit cu inginerul şef al Primăriei Botoşaniului, Alexandru Saint Georges cu care a avut 7 copii.  Casa a căpătat o nouă importanţă datorită familiei Saint Georges. Alexandru Saint Georges a fost inginer şef al oraşului în 1890 şi preşedinte al Secţiei Muzicale a Ateneului Român. Fiica sa cea mare, Alexandrina(Didia) Saint Georges, a fost compozitoare şi pianistă.  În această casă a funcţionat din 1989 până în 2007 expoziţia permanentă a Secţiei de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani"  

Noua clădire ,, Casa Ventura", unde funcţionează
o Secţie de  Etnografie a Muzeului  Botoşani

 




,,CasaVentura"  clădire atestată la 1872, şi clasificată de Ministerul Culturii şi Cultelor (prin Institutul Naţional al Monumentelor Istorice) în grupa B - monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul local şi inclusă pe Lista monumenteleor istorice din 2004. Proiectul a avut în program restaurarea faţadelor, refacerea cadrului natural, amenajarea exterioară, sistematizarea verticală, reabilitarea structurii, instalaţii sanitare, termice, ventilaţie, iluminat interior si exterior. Din echipa care s-a implicat in acest proiect amintim:

Manager proiect- Apetrei Alexandrina, Manager Tehnic- Miriţă Silvia şi Marcu Luminiţa, Lucica Pârvan maneger Muzeul Judeţean Botoşani, şi Sauciuc Neculai- manager financiar

http://www.btpress.ro/proiectul-de-restaurare-a-monumentului-istoric-casa-ventura-din-municipiul-botosani-s-a-finalizat/
Despre ,,Casa Ventura", muzeograful etnograf Steliana Băltuţă ne-a dat câteva informaţii privind date istorice:

,,Casa Ventura, are parter, etaj și mansardă, clădirea  este construită din cărămidă şi piatră cu ziduri groase și, compartimentate în 6 spaţii. Restaurarea iniţiată de Consiliul Judeţean Botoșani prin accesarea de fonduri europene în program „Regio”, și executată de recunoscuta firmă „Victor Construct”, i-a redat ,,casei Ventura" utilitatea în totalitate: beci, subsol, parter,  etaj și  mansardă. Subsolul și parterul au spaţii pentru depozite și săli pentru expoziţia permanentă, etnografică; etajul și mansarda au spaţiul amenajat cu încăperi folosite pentru ore școlare de muzică, balet, pictură.O dată sigură a constructiei o dau Planurile Topografice  ale Urbei Botoșani, realizate in 1872 de inginerul Ștefan Emilian, aflate în arhivă, și consultate de noi, datorită domnului profesor Ștefan Cervatiuc (care a lucrat o lungă perioadă în Arhive, cercetând și publicând volume, având la bază și aducând în lumină documente inedite, arhivate), dar și prin amabilitatea colegilor domniei sale de la Arhive, care ne-au pus la dispoziţie materialele indicate În 1872 când a ridicat Planul Topografie al orașului Botoșani, era profesor la Universitatea din Iași. Un alt indiciu care se află în Arhivele  Botoșani este arborele genealogic al Familiei Ventura, realizat de profesorul Eugen D. Neculau ". 

 „Casa Ventura” se află locată in zona centrală, turistică a municipiului Botosani, pe b-dul Mihai Eminescu 50- una din axele dominante de acces a municipiului, axă de tradiţie si mândrie a locuitorilor, învecinată cu alte clădiri declarate ca aparţinând patrimoniului local, cum ar fi: „Şcoala normală de fete Carmen Sylva, la nr. 30- datată la 1899, „Casa Grigore Antipa”, la nr. 36- datată la 1860, „Palatul de Justiţie”, la nr. 38- datat între 1906- 1916, „Casă”, la nr.39- datată în anul 1880, „Liceul Carmen Sylva”, la nr. 40- datat intre 1908- 1909, „Casa Ursianu-Fisher”, la nr. 52- datată la 1872, „Casa Isăcescu”, la nr. 57- datată la 1905, „Casa Prassa”, la nr. 61-datată in sec XIX, „Casa Săvinescu”, la nr. 67- datată la 1920, „Casa Dr. Capşa”, la nr. 72- datată la 1890.

Începând cu anul 1968, „Casa Ventura” va fi folosită de Şcoala Populară de Artă iar în anul 1989,având codul de clasificare 1.6.2., „Casa Ventura” intră in domeniul public al Judeţului Botoşani, sub administrarea Consiliului Judeţean.
După anul 1950 în clădire au funcţionat mai multe instituţii de cultură si ale administraţiei locale printre care: Şcoala Populară de Artă, Filarmonica Botosani, Filiala Uniunii Compozitorilor.

În prezent în imobil îşi desfăsoară activitatea Şcoala de Arte, instituţie de invăţământ artistic cu caracter popular ce are ca obiectiv pregătirea persoanelor interesate in discipline culte (pictură, muzică, teatru, coregrafie), meşteşuguri tradiţionale (cioplit lemn, dogărit, ciubărit, prelucrarea pielii, ceramică populară tradiţională, impletituri, pictură populară, ţesut, cusut). În cadrul scolii mai funcţionează şi 3 secţii de canto, invăţarea instrumentelor (pian, vioară, chitară, orgă, acordarea instrumentelor de suflat), pictură, grafică, dans de societate, cioplit în lemn.

Intrarea la Şcoala Populară de Arte

Autor  Constantin Baraschi
,,In Memoriam"