Redeschiderea Secţiei de Etnografie din cadrul Muzeului Judeţean de la Botosani.

La eveniment au participat: Inalt Preasfintitul  Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, parintele protopop Lucian Leonte, preotul Grigore Diaconu directorul Seminarului “Sf. Gheorghe” Botosani, , precum si alti preoti, Costică Macaleţi prefectul judetului Botosani, Gheorghe Sorescu vicepresedintele Consiliului Judetean Botosani, Danut Hutu directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Botosani, , Lucica Parvan directorul Muzeului Judetean Botosani, , noii parlamentari USL: Tamara Ciofu, Mihai Baltă si Viorel Grigoras, muzeografi, oameni de cultura si elevi.

 Inalt Preasfintia Sa Mitropolitul Teofan, impreună cu Lucica Parvan directorul Muzeului Judetean,  si prefectul Costică Macaleti au tăiat panglica noului sediu al Muzeului Etnografic. 

A urmat apoi slujba de sfinţire a muzeului oficiată de IPS Teofan impreună cu soborul de preoţi. Evenimentul a continuat cu discursurile rostite de: IPS Teofan, prefectul Costică Macaleţi, vicepresedintele CJ Botosani Gheorghe Sorescu, directorul Muzeului Judetean, Lucica Pârvan, directorul Directiei de Cultura, Danut Hutu, muzeograf Steliana Baltuta si muzeograf dr.Angela Paveliuc Olariu, care au subliniat importanţa redeschiderii Muzeului Etnografic de la Botosani. “Iată că avem aici un muzeu care trebuie să fie un altar pentru românism, pentru ceea ce inseamnă România si pentru asta trebuie să multumim celor care s-au ocupat de acest edificiu, obiectiv de patrimoniu national, si aş nominaliza aici: Consiliul Judetean si nu in ultimul rând  firmei ,,Victor Construct" pentru munca depusă, mai ales pentru munca de detaliu.”, a declarat Costică Macaleţi, prefectul judetului Botosani

 ,,Pe 14 decembrie 2012, într-o clădire de secol XIX ,, CASA VENTURA”, s-a redeschis expoziţia de bază a Secţiei de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani. Au participat la acest moment de mult aşteptat în peisajul cultural botoşănean, două etnografe de excepţie, Angela Paveliuc-Olariu care a pus bazele cercetării etnografice în zona Botoşani, şi Feodosia Rotaru, recunoscută în muzeografia românească, prin cercetarea, îmbogăţirea patrimoniului, expoziţiile de bază şi temporare din zona Bacău. Numărul mare de invitaţi, a fost interesat să revadă patrimoniul etnografic prezentat după o nouă tematică expoziţională, într-un nou spaţiu, care deşi mic a conturat în sinteză cultura populară a zonei. Programul a cuprins şi colinde interpretate de consacrata solistă Elena Mândrescu, de un grup de elevi de la Palatul Copiilor condus de profesorul Ludvig Schibinschi, şi de un solist-voce şi chitară, din cadrul Asociaţiei ,, Vis de Artist” , sub îndrumarea profesoarei Cătălina Constantinovici de la Şcoala populară de Arte „ Botoşani. A fost apoi prezentată expoziţia , în cele 5 săli ale parterului. Ideia tematică, a fost precedată de un proiect inteligent şi original, alcătuit de arhitectul Mihai Mihăilescu, pentru mobilierul de expunere (podiumuri cu spoturi de lumini, panouri cu împletituri de nuiele şi simeze la perete). Acest sistem ingenios, pune în valoare, patrimoniul etnografic, fiind unic pentru muzeele etnografice din România. Tematica expoziţională cuprinde civilizaţia populară a secolului al XIX-lea. (autor Steliana Băltuţă)

SALA a TREIA, cea mai mare ca spaţiu expoziţional (cu lambriuri de lemn şi casete de lemn cu sculptură decorativă pe tavan dar şi la uşi), cuprinde portul popular de sărbătoare pe un podium central. Ideia tematică  a ales un moment  al vieţii de familie, NUNTA, alaiul cu mirele şi mireasa, vornicul care conduce nunta, socrii mici şi mari; două perechi de druşte (domnişoarele de onoare) şi vornicei cu batiste legate pe braţ, încheind cu lăutarii ( cu fluierul şi cobza) având la mijloc o bunică mergând sprijinită în băţ (baston) Patru imagini color pe panouri însufleţesc alaiul de nuntă (aşezarea de la Văculeşti, cele 3 generaţii de la Flămânzi, mire-mireasă şi biserica de la lemn la Brăeşti, datată 1749).

SALA a PATRA este interiorul unei locuinţe cu două încăperi. Pe o latură este amenajată ,,căsuţa” ( cameră de locuit) cu patul şi ,,culmea” cu hainele, scoarţa de lână ţesută cu pomul vieţii şi oglinda cu ştergarul datat cu anul 1900 şi iniţialele meşterei C.D. , lada cu  zestre pictată şi datată cu anul 1878, blidarul cu vase de ceramică şi obiecte de uz gospodăresc ( covăţica şi melesteul, căuş, piperniţe, sărăriţă, fund pentru mămăligă, lopăţică pentru magiun)

Pe cealaltă latură, se află un blidar sculptat cu vase de flori, din două corpuri cel de sus cu uşi cu sticlă având în interior  vase decorative, icoana datată cu anul 1879, ,, Sf. Nicolae”, covorul ţesut cu horă,  o ladă bancă pictată şi datată în inimioare florale  cu anul  1853 ( care a aparţinut familiei scriitorului I. Pillat la conacul de la Miorcani ) şi un fragment de scoarţă ţesută cu un călăreţ în armură.

Legătura între cele două laturi reprezentând două  încăperi, este făcută de un panou cu împletitură de nuiele, cu un lăicer ţesut în romburi cu o poliţă traforată în partea de sus a panoului cu vase de ceramică tipic bizantină, numită de regretatul cercetător etnograf Barbu Slătineanu, ceramică tip ,, Kuty” şi cu o ladă mică pictată utilă pentru păstrarea valurilor de pânză ţesută în gospodărie.

<

SALA a CINCEA este destinată obiceiurilor de Crăciun având colindători cu stea şi luceafăr, o icoană prăznicară ,, Feciora cu Pruncul” şi un stâlp sculptat de catapeteasmă, obiceiurilor de Anul Nou ( de Sfântul Vasile)- uratul cu plugul, buhaiul, jocurile de capră, măşti, căiuţi, boboteaza ( cu ,,stebla”  de busuioc, vasul de aghiazmă, fuiorul) şi Paştele (cu mielul din aluat, ouăle decorate şi dusul coşului pentru sfinţit la biserică).

PRIMA SALĂ- prezintă unul din vechile meşteşuguri, ca
re a continuat până astăzi, OLĂRITUL, ilustrat prin gospodăria unui meşter olar, cu faţada locuinţei alcătuită de elementele arhitectonice (acoperişul de şindrilă în ,,solzi”, stâlpul sculptat de casă cu fragment de cerdac, fereastra mică şi uşă cu ,,rătez”). În  jurul meşterului care modelează la roată sunt expuse vase diverse de ceramică cu diversă utilitate, în primul rând pentru alimentele simbolice, liturgice (PÂINEA, VINUL, ULEIUL)  printr-un ,,ravar”= lighean pentru aluat datat 1903 şi semnat DP= Dumitru Pomârleanu, prin teascul pentru vin, cu ulcioare, căni de lut, cu teascul pentru ulei şi vas pentru păstrat uleiul. Expunerea este completată de vasele din doage pentru muls laptele şi din lut pentru lapte prins, de oală pentru sarmale, chiupuri pentru umplut borş, strecurătoare pentru tăiţei, pentru spălat fructe,  ,,marcoteţ” pentru mac, toate de ceramică, dar şi de linguroaie folosite la urdit, la stână. Sala împleteşte piese lucrate de meşteri, folosind două suporturi materiale lutul şi lemnul. Frumuseţea sălii este dată şi de secţiunea de cuptor pentru arderea vaselor de lut, şi construit prin talentul si  priceperea colegului nostru Doru Manole.

SALA a DOUA  a  Muzeului este rezervată industriei casnice textile, cu stativele (  pentru ţesut ştergare şi pânză), cu unelte pentru tors, un manechin cu furca în brâu, fuşalăi pentru lână, cânepă), depănat (,,sucale”) , vârtelniţe) Pe panouri, la perete, sunt expuse scoarţe, păretare cu o diversitate de motive decorative (geometrice, păsări, zoomorfe, antropomorfe, pomul vieţii şi datat cu anul 1879), dar nu lipsesc nici ştergarele brodate pe pânză de bumbac ţesută în gospodărie.

Expoziţia a concentrat şi concentrează în spaţiul mic oferit, momente din viaţa satului tradiţional, într-o formă originală. La amenajarea expoziţională a participat colectivul Muzeului menţionând numele managerului Lucica Pârvan, a serviciilor contabilitate, secretariat Bogdana Mihaela Iurescu, Livia Pânzaru, Daniela Marinela Luca, conservatorul general al Muzeului Judeţean Mihaela Elena Ştefură, colegii Puiu Didi, Elena Văculişteanu, Radu Papaghiuc, Constantin Sorinel Enache, Gheorghe Apopei şi colegii de Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi, Ovidiu Alboiu, Mihai Chiorescu, Constantin Culică". (prezentare muzeograf Steliana Băltuţă).