Umbra lui mă urmăreşte…
Creaţie din grupajul ”Iago şi Hiperyon”. Prozopoem satiric, specie literară nerecomandată celor lipsiţi de umor, cu accente din poezia “Criticilor mei” de Mihai Eminescu...
Motto: „Nu sunt nici măcar umbră. Sunt visul unei umbre.”(Valeriu Butulescu)
...Umbra lui mă urmăreşte peste tot pe unde-aş merge,
Chipul lui îl am în minte, niciodată nu se şterge!
Prea ades mi se întâmplă să fiu comparat cu dânsul…
(Dac-ar fi să pun la suflet, cred că m-ar lua şi plânsul!)
…Simpli cititori de carte sau chiar critici de valoare,
Toţi îmi spun acelaşi lucru: «Tu eşti mic iar el e MARE!
El- Poet, Luceafăr, Soare cu gândire de savant,
Tu- cometă fără coadă, n-ai nimic, eşti diletant!
...El, ca spicul plin de boabe, dumneata, un simplu pai
…
Stilul, rima, semnătura... ce mai!... de la el le ai!
»
Nu e zi să nu îmi spună câte un apologet:
«Să-l citeşti, are de toate, e un geniu, e complet!»
...«Ce păcat că nu mai poate, el, o replică să-ţi dea,
Limba să ţi-o şlefuiască precum lemnul la rindea
Şi, ca grâul în combină, să fii bine scuturat
De neghină, praf şi pleavă... până când vei fi curat!»
...«Între voi e diferenţa ca între stilou şi toc...»
«Eşti cu el, din nordul ţării ... nu l-ai întâlnit deloc?»
Iar capacul peste toate, întrebarea care vine:
«Totuşi, cum se face asta, că îl copii aşa bine?»
...Dacă văd că mă striveşte tăvălugul de păreri,
Unele îndreptăţite, altele, calomnieri,
Atunci, iată, tuturora, vă voi spune un secret:
Urmăriţi trei caractere: (dE), (Em), (gE) din alfabet…
...Veţi vedea, cum, impozantă, agăţată ca un scai,
Este litera ”E” mare, UMBRA REGELUI MIHAI (!)
...
Ca o haină mă îmbracă... (eu sunt cele trei mai mici!),
“Venusul”, pe-o stea pitică... ultimul dintre novici!
...Nişte “E-uri” cu valoare... peste toţi şi peste toate,
Au miros, aspect, culoare, gusturi, valabilitate,
Alţii se feresc de ele, însă mie... chiar îmi plac!
Parcă văd A.N.P.C.- ul (*) cu un semn discret... să tac!
…Cu zburdălnicie multă peste bunele intenţii,
Prin regatul unde rege e batalul cu pretenţii,
Sunt un miel ce-i tăvăleşte ”săltăreţele dactile”,
”Iambii suitori, troheii,” toată pajiştea de file!
…Asta e… nu am ce face, sunt silit a recunoaşte:
Pe păşunea poeziei, geniul dumnealui mă paşte!
Iarba de sub pomi e fadă, eu vreau una naturală,
Nu un Sybaris (**) de vorbe, poezie de spoială!
...Cu umor, însă nu numai, voi intra şi eu în joc,
(Pun pe foc un braţ de paie, iar deasupra... al meu toc!)
Prin ideea asta clară în vorbirea mea prolixă,
Că Luceafărul se mişcă, Steaua Nordului e fixă!
…Cine-i una, cine-i alta… eu las loc de speculaţii,
Pâine albă pentru critici amatori de dizertaţii,
Pricepuţi la “demolarea” vorbelor meşteşugite,
Ceru-i plin de aştri, stele, cu trasee diferite…
(*) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului (n.a.)
(**) M i h a i E m i n e s c u, Satira III:“Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoielii? Nu se nasc glorii pe stradă şi la uşa cafenelii?“ (n.a.)
D.M. Gaftoneanu, Botoşani
.jpg)
D.M. Gaftoneanu,
Botoşani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu