POETUL BOTOŞANIULUI, DOREL MIHAI GAFTONEANU, UN CARAGIALE ÎN VERSURI PE DRUMUL DESCHIS DE MARELE EMINESCU…

Portret de ADINA ROMANESCU- Bucureşti

POETUL BOTOŞANIULUI, DOREL MIHAI GAFTONEANU,

UN CARAGIALE ÎN VERSURI  PE DRUMUL DESCHIS DE MARELE EMINESCU…

…Îi recitesc cu atenţie ultima compoziţie literară trimisă prin poşta electronică: «Puşkin. Orizonturi slave…». Exact o sută de versuri ample frumos ordonate în pagină, cu un conţinut tematic atrăgător... I se spune cu multă simpatie D.M.G., aşa cum îl tachinează apropiaţii şi este ultimul creator nou apărut în peisajul literar al Botoşaniului, de mai puţin de doi ani; un nume cunoscut acasă şi în ţară, şi, îndrăznesc să spun, deja etichetat ca poet de bună calitate prin stilul clasicizant debordant cu o puternică amprentă personală, o scriere purtătoare a unui mesaj emoţional plin de viaţă.

Apreciat, ajutat şi încurajat cu căldură să persevereze de către remarcabili oameni de cultură cu multă experienţă- acad. Mihai Cimpoi, Lucia Olaru Nenati, George Corbu, Virginia Paraschiv, George Baciu, Ion Ionescu-Bucovu, Florian Copcea, Ileana Floran, Nadia Cella-Pop, Elena Toma, Lucian Perţa, Vasile Larco şi mulţi, mulţi alţii- a fost primit şi tratat cu răceală, aici în Botoşani, de către nişte mărunte personaje caragialeşti al căror nume chiar nu merită a fi menţionate în contextul acestor rânduri. Câtă dreptate avea Einstein: «Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziţii violente de la minţile mediocre». Domnule Dorel Mihai Gaftoneanu, eu cred că acolo sus, sus, Marele Eminescu te va aşeza de-a dreapta lui, în ciuda răutăţilor din partea acestor elitişti, veleitari, snobi care fac numai acte de prezenţă la marile agape si sindrofii organizate şi la aniversarea naşterii dar şi la comemorarea plecării celestului nostru poet. Scriam acum aproape un an un titlu în Actualitatea botoşăneană: «LA BOTOŞANI A RĂSĂRIT O NOUĂ STEA A POEZIEI ROMÂNEŞTI?!» Da, ei bine, aşa şi este! Versificator perseverent format la şcoala marilor înaintaşi Topîrceanu şi Coşbuc dar şi cu idei care îl apropie de profunzimea satirelor lui Eminescu, iată, cu adânci rădăcini în operele menţionaţilor consacraţi, postmodernistul Gaftoneanu reuşeşte să demonstreze că are ceva de spus şi o face cât se poate de bine, găsindu-şi un loc binemeritat printre scriitorii de talent. Textele din Informatorul Moldovei, “Odiseea Omenirii – o carte de excepţie semnată de Dorel Mihai Gaftoneanu”, articol al publicistului Gabriel Bălaşa sau: «Dorel Gaftoneanu, cel mai premiat poet botoşănean» şi «Gaftoneanu,  între stea de viitor şi supernovă în colaps» ale ziaristului Ioan Rotundu îmi dau perfectă dreptate, premoniţia mea despre D.M.G. s-a adeverit...

Interesantă aceasta formă de prezentare, «parodie-pamflet» sau, cum îi spune autorul, prozopoem satiric, experiment literar la frontiera proză-poezie, un amestec omogen de epopee, elegie, odă, un liant de legatură dintre proză şi poem, cu un bogat bagaj versificat riguros de relatări, informaţii precise şi umor savuros... O excelentă invitaţie scrisă la cultura bazată pe studiu, nu spoiala cu care rămâi dintr-un banal dialog cu comesenii pe la reuniuni.  

Prin ceea ce ne arată autorul în “Steaua Nordului, Polaris”, “Odiseea omenirii”, dar şi prin “Trilogia siderală” şi culegerea integrală de psalmi biblici versificaţi, ambele în curs de apariţie, acesta se trădează a fi un idealist loial culturii autentice şi literaturii sănătoase acumulate din spaţiul clasicilor români, ruşi, francezi, anglo-americani în zeci şi zeci de ani de ani de lectură pe băncile şcolii şi bibliotecii. Pe cartea dumnealui de vizită oricine poate citi, nici mai mult nici mai puţin decât… «pasionat de literatură, poet, stilul neoromantic termidorian»!!! Originală, de excepţie autoprezentare!

Premiat de peste douăzeci de ori la concursurile naţionale în ultimul an, cetăţean de onoare al localităţii de naştere, iniţiator al curentului literar neoromantic termidorian- o născocire de nume amuzantă cu trimiteri clare la curentul enciclopedist şi la Revoluţia franceză, promotor al catrenului umoristic de bun gust şi al portretisticii literare în versuri...

Spicuiesc câteva rânduri de confesiune din «ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU… DOREL MIHAI GAFTONEANU» articol al redactorului-şef, profesorul Georgică Manole, apărut în revista de cultură “Luceafărul” Botoşani:

«Personal, apreciez în mod egal poezia cu rimă, cu vers liber sau alb, poemul în proză, proza rimată sau ritmată, dacă îmi trezeşte un sentiment, dacă îmi spune ceva, iar dacă totuşi mă întrebaţi despre gusturi, atunci pentru mine poezia autentică este cea cu ritm şi rimă, asemenea originalului pus faţă în faţă cu nişte copii mai mult sau mai puţin reuşite... O poezie care nu spune nimic este orice altceva, numai poezie nu... Obicei prost al pământului, cutumă bine înrădăcinată în modul nostru de viaţă, centrifugarea adevăratelor valori către marginea societăţii este un nărav greu de lepădat. Iar aici, în nordul ţării, mai mult ca oriunde, se simte bine de tot în largul lui…»

Împreună cu d-l Gaftoneanu şi alături de mulţi alţii, suntem fondatori şi cosemnatari ai manifestului literar “Primăvara culturii româneşti”, o invitaţie la reactualizarea operei stâlpilor de valoare ai societăţii dar şi o mişcare de protest faţă de degenerarea fără precedent a ambientului cultural naţional, iniţiativă demnă de urmat pentru cei mai tineri şi pe care o dorim de bun augur în viitorul apropiat.

Reamintindu-mi vorbele nemuritoare ale filozofului german Konrad Adenauer: «Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.» şi «Facit indignatio versum!», cum afirma Juvenal cu multă vreme în urmă, D.M.G. îmi vorbea cu foarte fin umor despre nevoia imperioasă de continuă autodepăşire şi despre clasificarea poeziei contemporane mai degrabă în poezie muncită şi nemuncită decât în  poezie aparţinând unui curent sau altuia.... L-am perceput ca pe un adversar declarat al promovării inculturii crase şi elitismului prin metode lipsite de onestitate, flagelul acestor două decenii postdecembriste. Prin talent şi demnitate având ca suport munca asiduă, adevărat crez de viaţă, poetului Dorel Mihai Gaftoneanu îi prevăd un traseu ascendent de mare scriitor de satiră. Aş dori ca aceste memorabile cuvintele ale lui Octavian Goga, cuvinte pe care poetul botoşănean le îndrăgeşte în mod deosebit, să îmi ţină loc de final…: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.”

Autor: Marin Toma, scriitor,

 fondatorul revistei de cultură DOR DE DOR, Dor Mărunt, Călăraşi