Simpozion comemorativ cu tema ,, Nicolae Iorga- mărturii contemporane", Vasile Bogrea, Vasile Stroescu, Ion Buzdugan, susţinători al învăţământului.

Domnul Profesor Alexandru Platonov de la Fundaţia Civică Raională ,, Gheorghe Asachi", Herţa- Ucraina a prezentat în cadrul simpozionului ,,Nicolae Iorga şi Vasile Bogrea-interferenţe cultural-spirituale"

,,Ca președinte fondator al Asociației Bibliotecilor publice din România,N. Iorga a ținut legătura cu mai tinerii intelectuali transilvăneni: a luat parte la reorganizarea Universității Franz Joseph, reușind să înlocuiască predarea în limba maghiară cu cea în limba română, unde i-a întâlnit pe cărturarii Vasile Pârvan și Vasile Bogrea (care l-au primit cu apelativul „geniul nostru protector”), și a publicat o laudă la adresa poetului tradiționalist Lucian Blaga.

Vasile Bogrea (n. 1881, Târnauca, județul Dorohoi, azi în Ucraina - d. 8 1926, Viena) a fost un lingvist și filolog român. A urmat Liceul „Anastasie Bașotă” din Pomârla (1888 - 1902), apoi Facultatea de Litere și Facultatea de Drept din Iași (1902 - 1906). 

Vasile Bogrea

A audiat cursuri de filologie clasică la Berlin (1910 -1913). Profesor de limbile greacă și latină la Liceul din Piatra Neamț (1906-1910). Profesor la Liceul Internat din Iași (1913-1919). Profesor la Catedra de Limbi Clasice a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (începând din anul 1920). Împreună cu Sextil Pușcariu, a pus bazele Muzeului Limbii Române (1919) și a Societății Etnografice din Cluj (1923), devenind unul dintre colaboratorii activi ai acestora. A scris aproape 300 de studii și articole referitoare la istoria limbii, lexicologie, etimologie, toponimie și antroponimie. Umanist de o vastă erudiție, a avut o pregătire temeinică și o vocație certă pentru filologia clasică. A fost, de asemenea, poet și traducător. 

Iată o poezie de-a marelui lingvist şi filolog, publicată în Neamul românesc literar 1925-1926. Vasile Bogrea a murit în 1926, la 45 de ani. 

Mormantul lui V. Bogrea

 Suntem datori pământului 

Pământ avar,

 E-aşa puţin din tine în noi 

Şi aşa curând Ne ceri puţinul înapoi. 

Aşa curând, Pământ avar! 

Ţi-l dăm sfinţit de suferinţi 

Transfigurat de vis 

De fericiri, de paradis, 

De prăbuşiri şi năzuinţi, 

Şi sfâşieri Şi-atât amar.

 Ţi-l dăm, 

Căci tu mereu ni-l ceri 

Pământ avar.

Volume editate :Etimologii şi notiţe lexicografice, 1920; Câteva consideraţii asupra toponimiei româneşti, în „Dacoromania”, I, 1920-1921; Pagini istorice şi filologice, în „Dacoromania”, II, 1922; În jurul Alexandriei, în „Dacoromania”, II, 1922; Din onomastica folclorică, în „Dacoromania”, IV/2, 1924-1926;Românii în civilizaţia vecinilor, 1925; Sfinţii-medici în graiul şi folclorul românesc, 1926; Semantism românesc şi semantism balcanic, 1927; Pagini istorico-filologice, Cluj, Editura Dacia, 1971; Sacra Via. Pagini literare şi publicistică, Cluj, Editura Dacia, 1973; Opere alese, Bucureşti. 

Doamna Maria Andronachi de la Asociaţia Obştească ,, Vasile Stroescu", Brânzeni, Raionul Edineţ, Republica Moldova,  a prezentat pe omul politic şi cărturarul Vasile Stroescu.

,,Vasile Stroescu (n. 1845 Trinca, judeţul Hotin; d. 1926), Bucureşti, a fost un cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Române, care a promovat cultura națională și a neamului. S-a născut în familia comisului Vasile Stroiescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroescu, menționat documentar încă la 2 iulie 1862. A făcut studii la Liceul Regional din Chișinău, la liceul din Kamenes-Podolski, apoi la Liceul Richelieu din Odessa. A studiat dreptul la Universitatea din Moscova, Petersburg și Berlin. Apoi a călătorit prin Europa și Africa. Licențiat în drept, este numit ca judecător la Tribunalul din Hotin. Aici face cunoștință cu scriitorul Alexandru Hâideu,  iar mai târziu, în România, cu poetul Octav Goga.

A fost specialist în drept, dar îl preocupa și istoria, literatura, științele agricole. A moștenit de la părinți mai multe moşii, cu suprafața totală de 25.000 ha, și apoi mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi, numeroase conacuri. Toate aceste averi le-a pus în serviciul țării, în folosul țărănimii „pe care a iubit-o, a îndrumat-o și a jutat-o” (Eugen Holban). Pământurile le-a dat în arendă țăranilor și a făcut donație cooperativelor agricole și forestiere. Grandioasa sumă de bani, obținută din vânzarea imobilelor, a fost transferată fondurilor caritabile pentru construcția de școli, biserici și spitale în toate provinciile românești - dar mai ales în ardeal unde școlile confesionale românești erau amenințate de maghiarizare- pentru sprijinirea instituțiilor culturale, pentru tipărirea cărților, pentru asigurarea cu burse a tineretului studios. Ctitor al bisericilor din Șofrîncani, Zăicani, Trinca, Pociumbăuți, fondator al spitalelor din Trinca și Brătușeni, donator în sprijinul bisericilor, spitalelor și școlilor din Trinca, Stolniceni, Brînzeni ș.a. Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale, este ales ca membru onorific al Academiei Române pe 24 mai 1910. De asemenea, a fost și președinte de onoare Partidului Naţional Moldovenesc 1917, primul președinte al Parlamentului României Mari 1919, senator al Transilvaniei ș.a.

S-a stins din viață la București. I-au fost organizate funeralii naționale. A fost înmormântat în Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor".

Ion Buzdugan (născut Ivan Alexandrovici Buzdâga, n. 1887, Brânzenii Vechi, judeţul Bălţi, - d.1967, Bucureşti,  a fost un poet, folclorist, publicist român din Basarabia, membru și secretar al Sfatului Ţării. Ion Buzdugan a fost un poet important al Basarabiei și un mare patriot. Dacă obținerea independenței acestei provincii (24 ianuarie 1918) poate fi socotită operă de obște, unirea ei cu Patria mamă, nu s-a putut face fără intervenția puternicei personalități a lui Ion Buzdugan.

Născut într-o familie de țărani răzeşi, Ion Buzdugan a studiat agronomia la Gorki, literele și dreptul la Universitatea din Moscova și a absolvit seminarul pedagogic de la Cameniţa. Fiind ofițer în armată rusă în timpul primului război mondial Ion Buzdugan a dat în vileag asasinarea regelui Ferdinand pe care o pregăteau militarii ruși în forfota bolșevică de la Socola . În 1917 - 1918 Ion Buzdugan devine unul din fruntașii mișcării naționale din Basarabia. În calitate de secretar al ,,Sfatului Ţării", la 27 martie 1918 Ion Buzdugan semnează Actul Unirii Basarabiei cu România. Proclamând Unirea, el ținea în mâna dreaptă pe Biblia lui Şerban Cantacuzino, pentru a dovedi, în modalitatea sacră a jurământului, latinitatea limbii pe care o vorbeau deopotrivă românii din stânga și din dreapta Prutului. După Unirea și-a luat licenţă în drept la Universitatea din Iaşi și doctor în economie politică la Universitatea din Cernăuţi. 

Dr. prof. Dan Prodan moderator

Fiind deputat de Bălţi în Parlamentul României pe parcursul a 14 ani, din 1918 până în 1932, membru al Guvernului, Ion Buzdugan a contribuit substanțial la prosperarea economică și culturală a orașului și judeţului Bălţi. Ion Buzdugan numit cu pietate de către Nicolae Iorga „excelent român” este autorul a mai multor volume de versuri . În spectrul vast al activității sale politice și culturale se înscrie și colaborarea lui Ion Buzdugan la multiple publicații din Basarabia, cât și întreaga țară: „Sfatul Țării”, „Moldova de la Nistru”, „Viaţa Basarabiei", „Pagini basarabene”, „Convorbiri Literare”, „Cuvântul literar”, „Neamul Românesc”, „România” etc.
Din numărul imens de versuri ale poetului se desprinde și oda orașului Bălți „Cetatea Bălților” publicată în „Almanahul orașului și județului Bălți”.

În 1940 se refugiază la Bucureşti. În anii postbelici, când tot mai mult i-a fost este marginalizată creația literară, se ocupă de traduceri. Rămâne unul dintre cei mai importanți tălmăcitori ai lui Alexandr Puşkin şi Serghei Esenin și cel dintâi traducător al poeților simboliști. Îmbolnăvindu-se grav, a fost internat la Institutul Oncologic (Filantropia) din București. Se stinge din viață la 27 ianuarie 1967.