Expoziţia organizată de Secţia de Artă Plastică şi Etnografie din cadrul Muzeului Judeţean Botoşani, cu tema ,, De la bobita la ulcica de vin"

Standul muzeului etnografic

”DE LA BOB LA ULCICA DE VIN”

20 SEPTEMBRIE 2013

Şef Secţie Etnografie- prof. Laura Tocariu 

,,An de an, în septembrie, milioane de cetăţeni sunt invitaţi să se apropie de cultură, cu ocazia Zilelor Europene ale Patrimoniului (ZEP), organizate la iniţiativa comună a Consiliului Europei şi a Comisiei Europene și care au, din 1999, un slogan permanent: ”Europa, patrimoniu comun”. Scopul acestor manifestări este multiplu: pe de o parte, se urmărește îmbunătățirea nivelul de conștientizare asupra bogăției și diversității culturale a Europei, stimularea aprecierii și înțelegerii mozaicului cultural european, ajungându-se astfel la o limitare a rasismului și xenofobiei și încurajare a toleranței. Pe de altă parte, organizarea acestor ample manifestări are rolul de a evidenția nevoia continuă de protejare a patrimoniului cultural și, nu în ultimul rând, de a face o invitație Europei să răspundă astfel provocărilor politice, sociale și economice.

Și în România, Zilele Europene ale Patrimoniului oferă participanţilor ocazia să descopere monumente istorice protejate, situri sau zone mai puţin cunoscute, care în mod obişnuit nu sunt accesibile publicului larg, dar și  posibilitatea de a participa la evenimente culturale variate, desfășurate într-un mediu istoric atractiv și stimulant. În egală măsură, sunt ilustrate  și beneficiile aduse de patrimoniul cultural la dezvoltarea economică a comunităţilor, pe diverse căi: promovarea meseriilor tradiţionale, a produselor tradiţionale, a turismului cultural sau a industriei activităţilor culturale. În acest mod, patrimoniul cultural se dovedește a fi nu doar un subiect pasiv de contemplare, ci un participant activ la viaţa comunităţii, putând și trebuind să devină un liant al societății și un promotor al responsabilității cetățenilor pentru tot ce reprezintă mediul lor de viață.

Anul acesta întregul evantai de evenimente culturale desfășurate pe tot cuprinsul Europei se grupează sub tema : Patrimoniul cultural – oglindă a pomiculturii și viticulturii. Activitățile de cultivare și de prelucrare a fructelor, respectiv a strugurilor, au reprezentat, în decursul istoriei, ocupații secundare ale locuitorilor din aria etnografică Botoșani, deci, nu au fost, într-un mod excepțional, mărci ale zonei.

Totuși, expoziția comparată de artă plastică și etnografie ”De la bob la ulcica de vin” este modul în care Muzeul Județean Botoșani a înțeles să onoreze Zilele Europene ale Patrimoniului, prin etalarea unor piese care să servească tema și care, prin ele însele, reprezintă valori deosebite, de tezaur, ale patrimoniul nostru; dintre acestea aș enumera: ştergare, scoarțe sau tablourile intitulate ”Natură statică”, semnate de Aurel Butnaru, Constantin C. Stahi, Rudolf Schwitzer – Cumpănă, respectiv Eustațiu Stoenescu.

Chiar dacă zona noastră nu este una preponderent viticolă sau pomicolă, nu putem să nu amintim faptul că, mai ales viticultura face în modul cel mai direct legătura cu strămoșii noștri. Încă mai circulă legenda, susținută și de relatarea lui Strabon, în lucrarea ”Geografia”, potrivit căreia regele Burebista, ajutat de Marele Preot Deceneu, a luat măsura extremă a stârpirii viţei de vie, din cauza modului excesiv în care geto-dacii consumau vinul. Totuşi există indicii istorice care ne îndreptăţesc să credem că viticultura a continuat să fie practicată în arealul traco-get, însă cu mai multă cumpătare, vinul ajungând să fie considerat un dar al zeilor.

Caracterul sacru al vinului și al viței de vie se va menține și în perioada creștină, atât în planul existenței individuale, cât și în cel al comunității. Vinul este o prezență constantă în viața omului, în toate momentele ei importante, fie că este vorba de muncă sau de sărbătoare: de la naștere până la trecerea în lumea de dincolo.

Sacralitatea vinului este înscrisă și în calendarul popular al satelor, a căror existență se va desfășura în concordanță cu ritmul impus de diferitele lucrări ce trebuiau executate în vie. Dacă în noaptea dintre ani se credea că apa se transformă în vin, la 1 februarie, de Sfântul Trifon, patronul viei, se începea anul nou viticol, odată cu tăierea butucilor de vie, urma apoi, pe tot parcursul anului, o serie neîntreruptă de sărbători, care întăreau o relaţie sacră între oameni şi viţa de vie. De exemplu, pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, cel de-al doilea patron spiritual al viţei, se făceau rugăciuni în vii şi la pivniţe, pe 6 august, de Schimbarea la Faţă, se duceau primii struguri copţi la biserică, iar după binecuvântarea  lor de către preot, aceştia erau daţi de pomană.

În viaţa românilor, luna septembrie, aşezată la hotarul dintre moarte şi renaştere, deschizând drumul pentru o nouă viaţă, se numea, din cauza răcirii vremii, răpciune, dar şi viniceriu, pentru că acum era vremea vinului, perioada când  se deschidea și sezonul nunților.

Prin tradiţie, recoltatul strugurilor începea de Sărbătoarea Sfintei Cruci (14 septembrie). Preoții sfinţeau viile şi locul unde urmau să fie aşezate butoaiele cu vin, urmând ca mai apoi să înceapă culesul. Pentru ca toate să fie cu spor, de cele mai multe ori culegătorii posteau câte o săptămână înainte, rugându-se la Dumnezeu. Perioada recoltatului strugurilor dura aproximativ o lună, în funcție de zonă, în partea sudică a țării începând imediat, iar în Moldova sau în Transilvania mai târziu, când poamele erau coapte.

Chiar dacă ceea ce încă era sacru pentru sătenii începutului de secol XX, în mare parte astăzi s-a pierdut, iar vinul, considerat cândva sângele Domnului, a ajuns să fie apreciat doar pentru statutul de simplă băutură, viile gem și acum sub povara ciorchinilor, iar culesul strugurilor a rămas un eveniment ce capătă  aura de sărbătoare despre care ne povesteau bunicii noștri" -prof. Laura Tocariu               

,,Programată în cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului 

în luna septembrie 2013, tema Pomicultura şi Viticultura a fost conturată prin expoziţia etnografică organizată temporar la,, Casa Ventura” , Botoşani, sub titlu 

,, DE LA BOBIŢĂ LA ULCICA DE VIN”, 

deschisă vineri 20 septembrie 2013, ora 15, de către 

şefa Secţiei de Etnografie prof. Laura Tocariu.

Expoziţia fiind comparată a cuprins şi pictură (ulei pe pânză şi pe carton) tablouri ale unor artişti plastici recunoscuţi, care au ales ca motiv de inspiraţie momentul şi culorile toamnei: naturi statice cu fructe (mere, prune, pere, nuci), vase de ceramică, de lemn, struguri, ştergare.

Tablouri din patrimoniul  Secţiei de Artă
a Muzeului Judeţean Botoşani

                                                                      Dionysos, a fost zeul recoltei de struguri, al 

                                                                         vinului  în mitologia greacă. Numele său a  

                                                                        fost venerat in 1500-1100 î.Hr. de către greci.

                                  Etnograf Steliana Băltuţă-,, DE LA BOBIŢĂ LA ULCICA DE VIN”,

,,Viticultura este veche ocupaţie, specifică mai multor civilizaţii, recunoscută în antichitate prin prezenţa zeilor vinului, Bacchus la romani şi Dionysos la greci, zei care vor pătrunde şi în Thracia iniţiind serbările dionisiace. În Dacia, încă în vremea regelui Burebista, preotul Deceneu a impus tăierea viilor, pentru că vinul băut în exces ar fi afectat vigilenţa armatei în apărarea graniţelor. Botoşaniul, nu este recunoscut ca zonă viticolă, aici fiind o ocupaţie secundară, astfel că Muzeul deţine puţine piese şi instalaţii pentru zdrobitul strugurilor şi preparatul vinului.

Călcător de struguri( lin)

Piesele prezentate în expoziţie au aparţinut unor gospodării tradiţionale, şi ele alcătuiesc un inventar restrâns, de la uneltele folosite pentru curăţat via, pentru zdrobit strugurii cu piciorul- ,, linul” (termen provenind din neogreacă, ,, linos” însemnând un vas cu jgheab din lemn sau din piatră în care strugurii erau zdrobiţi numai de către bărbaţi) de unde apoi erau trecuţi la teasc. 

Teasc

 Pe lângă uneltele de lucru în vie şi instalaţiile de preparat vinul, expoziţia a cuprins şi vase de ceramică folosite pentru servit vinul, (de data aceasta piesele, fiind pe lângă cele din zona Botoşani, şi din alte zone etnografice ale ţării), însoţite de ştergarele brodate cu frize de corzi, cârcei, frunze şi struguri, orientând atenţia către nunţile de altădată ale satului, momente de sărbătoare familială dar şi ale întregii comunităţi. Ştergarele foloseau ca dar pentru naşi, în zestre, pentru icoană, pentru oglindă, pentru decorarea interiarelor de locuinţă. 

 Pentru a crea imaginea de toamnă de după culesul viilor şi pregătirea vinului, expoziţia a fost completată cu perechea mire- mireasă şi cu naşii (îmbrăcaţi în costumul popular), pe un fundal de covoare şi ştergare. Partea vie a expoziţiei a fost masa mare, acoperită cu o faţă de masă albă 
( ţesută de o meşteră cu 70 de ani în urmă), pe care au stat coşul de struguri, cana de nuntă a vornicului, şi tava cu ulcelele de vin, la care au fost invitate la momentul potrivit, persoanele prezente, care au răspuns chemării, la Secţia de Etnografie. Şi pentru că expoziţia a fost o reuşită, se cuvine a lăsa peste timp, cunoscute numele persoanelor din grupul de la Muzeu care a lucrat la amenajare: Elena şi Ionuţ Văculişteanu, Sorin Enache, Alexandru Nechifor , Laura Halici, fără a uita pe Virgil Pleşca Nistor care a expus tablourile pe panouri" -etnograf Steliana Băltuţă.

                           

                    CONSTANTIN BRÂNCUŞI

        ,,Vinul se bea la noi din timpul lui Burebista.

                    E lichid solar, raze lichefiate.....”.

                             

                        POETUL PERSAN HAFIZ

        ,, Mâna ce-a cules ciorchinii, fie binecuvântată

Iar piciorul ce-l musteşte, şchiop, nu umble niciodată”.

                                

                                     MARTIAL

            ,, Hangiul din Ravena, vicleanul m-a-nşelat

              Cerut-am vin cu apă, şi mi-a dat vin curat”

VICTOR EFTIMIU 
     (n. 1889-d.1972)

Sărbătoarea vinului

,, Astăzi prăznuim cu cinste, după datina străbună,

Ziua vinului, licoarea cea mai veche şi mai bună

Zămislită din pământuri  frământat  de-atâţi  români

În podgoriile noastre, renumite din bătrâni.

Au băut din vinul nostru, pe la hanuri din răscruci,

Căpitani şi jupâniţe, boieri vechi, clăcaşi, haiduci

L-au băut, la zi de nuntă pe sub înflorite porţi,

Şi-au slăvit vărsând paharul, pomenirea celor morţi”.

                                               GELU BOSTAN

                                                       Altă dată

,, Unde eşti tu mustuitor

Băţ cioturos cu coarne-n cap

Şi tu soc rar, strecurător

Ce mi-l jucai pe om la trup,

Trezeşte-te, tu călcător,

Ce slobozea-i vinul pârău,

Priveşte cum în locul tău

Storc strugurii la zdrobitor

Şi tu, măritule ciubăr,

Cu torţi cârpite cu potcoave

Şi pomenite în hrisoave.

Mă teascule prea încrezut

Ce s-a ales de capul tău?

Te răsfăţai, dar te-am văzut

Zăcând într-un muzeu!

Cofe, căuş  şi fierbătoare;

Ciuberelelor de altădată

Sunteţi cu toate trecătoare,

Ca lumea toată laolaltă."

Reunite în volum de Avram C. Tudosie, Ion Alex Angheluş,1978

Un grup de elevi de la şcoala nr.6, Botoşani
 ,, Grigore Antipa", prof.  D.Măntăluţă

DIN FOLCLORUL GERMAN
,, Întotdeauna
 sunt necesare numai 3 pahare Primul pentru sănătate şi bună dispoziţie 
Al doilea pentru creaţie şi înţelepciune 
Şi al treilea pentru somn şi odihnă bună. 
Prima cană aduce sănătate 
A doua mulţumire 
A treia somn. După ce-ai băut-o, trebuie să te duci acasă pentru că: 
A patra cană aduce neobrazare, 
A cincea chiote, 
A şasea zarvă pe drum, 
A şaptea o bătaie şi un ochi învineţit  si , A opta cană o înştiinţare de judecată.”

MIRCEA PAVELESCU (n.1908-d-1980)

,,Moşule, să bagi de seamă! 

Mustul ăsta dacă-l bei, 

Cărăruia de la cramă, 

Iute se desface-n trei!”

    Alexandru Osvald Teodoreanu, 

(n.1894-d.1964)

Cu pseudonimul
PĂSTOREL TEODOREANU

,,Sfrijită ca o Sfântă Vineri,

Mi-a spus o babă:

La români,

Băbeasca place mult la tineri,

Pe când Feteasca la bătrâni”

         EPITAF

   ,, Aici zace Păstorel

     Suflet bun şi spirit fin

                                      Dacă treceţi pe la el,

                                    Nu-l treziţi, că cere vin”

Etnograf Steliana Băltuţă

Va invit sa vizitati Varsovia si o sa aflati multe din istoria Poloniei

Varşovia este oraş unic în felul său, cu o viaţă încărcată de istoria a şapte secole. Începuturile Varşoviei sunt menţionate din secolul al XIII, pentru că întemeierea oraşului a avut loc în jurul anului 1300. Suprafaţa pe care a fost înfiinţat oraşul era numai de 20 de hectare, care au constituit leagănul Varşoviei. Astăzi se găseşte cartierul Oraşului Vechi şi Castelul, de odinoară, înconjurat de un dig de pământ. Toate realizările materiale şi culturale din cele şapte secole au fost distruse de cataclismul celui de al II-lea război mondial şi în timpul celor cinci ani de ocupaţiei hitleristă. Varşovia a fost eliberată pe data de 17 ianuarie 1945. Oraşul a fost reconstruit de la temelie. Pentru a înţelege mai bine istoria oraşului trebuie vizitat întâi cartierul Oraşul Vechi. La Muzeul de Istorie a Varşoviei din piaţa Rynek Staromiejski se află documente preţioase despre cum arăta oraşul dar şi despre crimele cutremurătoare ale războiului.

În fotografie : Concertul de pian (lângă statuia lui Frederic Chopin în parcul Lazinski

În fotografie Casa părintească a lui Frederic Chopin de la 

Zelazowa Wola lângă Varşovia, în prezent muzeul ,, Chopin"

În fotografie clădiri vechi.
Clădirile din jurul Pieţei şi de pe străduţele pline de farmec, sunt reconstruite. După reconstruirea Oraşului Vechi, a început să se vorbească în lume despre şcoala poloneză de reconstruire şi păstrarea vestigiilor. În Piaţă sunt situate de asemenea Muzeul de Literatură ,,A. Michiewicz”, Librăria de Literatură, magazine artizanale

Palatul de pe insulă în stil clasicistic (secolul al XVIII) 

în parcul Lazienki

În fotografie Biserica ordinului sacramentelor (sec.XVII) în piaţa Nowe Miasto. Biserica a fost ridicată în anii 1688-1689. Iniţial a fost construită de regina Maria Kazimiera, trebuia să fie un mausoleu al familiei Sobieski. Biserica a fost distrusă parţial în 1944, şi a fost refăcută după război. În interiorul bisericii se află placa funerară a fiicei lui Jakub Sobieski-Karolina de Bouillon, placă sculptată la Dresda în 1746.

Castel Regal, a fost ars de la temelie în timpul apărării Varşoviei în septembrie 1939 şi distrus aproape în întregime de către hitelerişti în toamna anului 1944. Din fericire au fost salvate multe fragmente originale ale finisajului şi aproape toată înzestrarea interioară. La reconstrucţiea Castelului au participat cu banii polonezii din toată ţara.Începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea, Castelul din Varşovia a fost reşedinţa suveranului, organelor legislative şi executive. În 1573 a fost aprobat aici textul prin care se acorda libertate de cult tuturor mişcărilor reformatoare din Polonia. În 1791, a fost decretată aici, în sala Seimului, prima Constituţie a Poloniei.              

                                Piaţa Castelului. 

La sfârşitul secolului al XVI-lea, în 1596, din cauza incendierii palatului Wawel din Cracovia, regele Zygmunt al III-lea îşi mută reşedinţa în centru ţării, la Varşovia. Fiul acestuia Wladislaw al IV-lea, va înălţa în 1644, monumentul lui Zygmunt, care va deveni unul dintre obiectivele simbol al capitalei poloneze. Acest monument, dărâmat în anul 1944 de către fascişti, a fost ridicat după război, pe soclu înalt care mai poartă şi azi urmele gloanţelor care l-au sfârtecat. Dacă ne uităm bine la la statuia regelui Sigismund , lasă impresia parcă priveşte cu aprobare artera modernă denumită Trasa W-Z . Zygmunt al III-lea este înfăţişat ca monarh şi ca oştean în acelaşi timp, ţinând în mâini, deopotrivă sabia şi crucea. Chiar dacă a fost distrusă în timpul războiului, statuia a fost reconstruită şi la data de 22 iulie-1949, a fost redezvelit.Înălţimea coloanei este de 22 m, iar a statuii de 2,74 m.

Palace on the Water

Palatul pe Apa este fosta resedinta a regelui Stanisław august Poniatowski. Este traversată un lac ornamental (plimbari cu gondola 6/4zł pe adult / copil) si ca cele mai multe alte clădiri Łazienki a fost proiectat de arhitectul Domenico Merlini instanță. În timpul al doilea război mondial naziștii au încercat să-l arunce în aer, dar a reușit doar într-un incendiu care a distrus o mare parte din etajul 1. Renovat, palatul este deschis pentru tururi ghidate - highlights-uri include scutiri de marmură din secolul 17 care descriu scene din Metamorfozele lui Ovidiu gracing dusuri originală (Łazienki în poloneză, de unde și numele), iar sala de bal ornate.

În fotografie Palatul Wilanow (secolulXVII)- care a fost reşedinţa de vară a regelui Jan Sobieski al III-lea, astăzi constituie o filială a Muzeului Naţional din Varşovia. A fost readus la splendoarea de odinioară şi transformat în muzeu de interioare re prezentând perioade istorice şi de stil din secolul XVII-XIX, iar astăzi constituie unul dintre cele mai frumoase monumente ale culturii poloneze.

În fotografie Teatrul Mare, care a fost contruit în anii 1826-1833. Edificiul, în stil clasic, a fost decorat cu un monumental peristil cu coloane, înconjurat de o friză sculptată şi care îl reprezintă pe Oedip revenind de la Jocurile Olimpice.Se mai poate vedea aici basorelieful frontonului-Anacreon, înconjurat de muze dansând. În anul 1939, Teatrul Mare a fost bombardat, în timpul asediului Varşoviei. În 1944 naziştii au împuşcat populaţia civilă ce se afla în zonă. În 1944, hitleriştii au aruncat în aer tot ce a mai rămas din clădire. A fost refăcut aripa dreaptă în anii 1947-1949. de atunci aici este Teatrul Naţional. Restul edificiului a fost refăcut în perioada 1953-1965. La ora actuală Teatrul Mare este considerat ca cel mai modern teatru din Europa În partea de nord a Pieţii Teatrului, se află Monumentul Eroilor Varşoviei.

Nicolai Kopernic

În fotografie Monumentul lui Copernic, care se află în faţa palatului Staszic, aici în prezent funcţionează numeroase institute ale Academiei Poloneze de Ştiinţă.

Pictură în care Napoleon
înmânează,, Constituţia" în sala Seimului.

,,Varşovia şi New York – sunt două dintre oraşele unde, în această toamnă, vor fi expuse vase cucuteniene aflate în patrimoniul  Muzeului Judeţean. Între 14 şi 18 septembrie, vasele cucuteniene se vor regăsi într-o expoziţie în capitala Poloniei, cu prilejul manifestărilor organizate în cadrul Zilelor Varşoviei. Acolo se deschide un muzeu nou de arheologie. Directorul Muzeului din Varşovia a fost anul trecut la expoziţia unde au fost expuse vase cucuteniene, organizată la Bitom, şi atunci a formulat invitaţia pentru Varşovia", declară Lucia Pârvan, directorul Muzeului. La Varşovia vor fi expuse 70 de vase cucuteniene. Botoşaniul va fi reprezentat de Lucia Pârvan şi de arheologul Maria Diaconescu. În noiembrie, vase cucuteniene de la Muzeul botoşănean vor fi expuse la New York".( articol publicat de Virginia Constantiniu în ,, Monitorul de Botoşani, nr 579 -29 august 2009)