10:00 Intilniri oficialitati, vizite institutii (scoli, Case seniori, Case plasament copii,
18:15-19:15 Sectiune V - Prezentare organizatii si Adunare generala UNIFERO cu invitati
Materialele care apar pe acest blog aparţin autorului Viorica Hrustovici şi nu se pot reproduce fără acordul acestuia. Toate textele expuse pe acest site sunt protejate, potrivit Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe.Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
Tatăl Dan Vizanty şi fiica Ana Maria Vizanty |
Alarma 1 august 1943 |
În urma bătăliilor glorioase purtate de regimentele din zona botoșanilor în Primul Război Mondial era necesară realizarea unui monument care să comemoreze vitejia și sacrificiul acestora.
Apelul lansat către public pentru a strânge fondurile necesare acestui monument îndemna botoșănenii să nu uite sacrificiul făcut de părinții, frații și prietenii morți pe câmpul de luptă sau prin spitale, unii îngropați poate cu grijă, alții poate doar cu o mână de țărână aruncată în grabă.
Lucrarea a fost realizată de sculptorul Horia Miclescu, botoșănean la origine și a fost dezvelită în vara anului 1929. Este reprezentat maiorul Grigore Ignat care a fost răpus de gloanțele inamice ale forțelor centrale, în august 1917, împreună cu regimentele pe care le avea în subordine, în bătălia de la Răzoare.
Cele patru scuturi atașate pe colțurile soclului reprezintă cele patru provincii istorice ce s-au unit cu România în urma Primului Război Mondial: Transilvania, Bucovina, Basarabia și Banat. Pe soclul grupului statuar mai sunt prezente și două simboluri importante pentru această regiune: coasa – prezentă de asemenea pe stema județului Botoșani, și capul de bour – stema Moldovei.
Aceste jertfe nu au fost primite cu indiferenta la Botosani. Astfel, dupa terminarea Primului Razboi Mondial, botosanenii au dosit sa cinsteasca asa cum se cuvine memoria bravilor eroi care si-au dat viata pentru intregirea hotarelor tarii, demarand actiunile necesare pentru un maret monument al eroilor. Potrivit lui Eugen G. Neculau, unul din initiatorii si realizatorii actiunii, demersurile pentru ridicarea unui monument al eroilor a inceput in 1923, fiind format un comitet alcatuit din cetateni de vaza ai orasului si care era prezidat de Ramiro Savinescu, ajutat cu perseverenta si tragere de inima de prefectul de atunci, Demostene Vizanti.
Sarcina de secretar al Comitetului a revenit lui Eugen G. Neculau. Principala menire a acestui Comitet era strangerea de fonduri, astfel incat acesta a lansat liste de subscriptie in fruntea carora a fost Prefectura, Primaria, Institutiile financiare, economice precum si numerosi cetateni botosaneni.
S-a bătut cu efigia probabilă a viitorului monument, care se vindea cu 5 lei si care a constituit, printre altele, o importantă sursă de venit. In acelasi scop s-au organizat festivaluri si serbări publice, realizându-se astfel suma necesară, insă cuantumul acesteia nu apare din păcate in documente. Comitetul a incredintat executarea monumentului sculptorulu, de origine botosaneană, Horia Miclescu, caruia i s-a indicat ca tema ,,asaltul glorios al Companiei de Mitraliere din Regimentul 37 Infanterie, comandata de capitanul (maior post-mortem), Grigore Ignat”.
De altfel, fac o paranteză si precizez că memoria bravului erou de Mărăsesti a fost marcată si cu numele unei strazi din municipiul Botosani, care poarta numele ,,Maior Ignat”. Miclescu s-a achitat cu succes de indicatie, realizand sugestiv acest monument inaltator in cinstea eroilor.
Când sculptorul a terminat macheta a prezentat-o la Bucuresti unui alt comitet apreciator care era compus din doi sculptori cu reputatie în capitală precum si marelui arhitect Paul Smarandescu, alături de care se mai aflau din partea Comitetului de la Botosani, Tiberiu Crudu si acelasi Eugen G. Neculau, care iată pare să fi jucat un rol important in realizarea acestui monument.
Această comisie avea să
examineze cu competentă macheta, fară a fi avut insă prea multe recomandări de
făcut. După terminare, monumentului, care a fost turnat la Bucuresti, avea să fie
adus la Botosani si asezat in centrul orasului in Piata care atunci se numea
Carol, loc unde este amplasat si astăzi, doar Piata schimbându-si de câteva ori
denumirea in decursul timpului.