SARBATORI FERICITE LA MULTI ANI CU SANATATE !

Vin sarbatorile!...

Bucurati-va de pace, lumina si caldura alaturi de cei dragi voua!

Daruiti din toata inima si deschideti-va sufletele pentru a primi dragoste!Lasati-va sufletele sa renasca si traiti fiecare zi ca pe un dar nepretuit! 

SARBATORI FERICITE 

 LA MULTI ANI CU SANATATE !

VINE CRĂCIUNUL! E momentul să credem în magia zilelor de sărbători!

Când Dumnezeu a creat femeia, era în a şasea zi de lucru peste program, pregătind ultimele detalii.
Un înger a apărut şi-a spus:
De ce îţi ia aşa de mult timp ca să creezi aşa ceva?
Dumnezeu a răspuns:
Ai văzut planul pentru ea?
Trebuie să fie rezistentă la apă, dar nu din plastic, să aibe peste 200 părţi care să se mişte, toate care se pot înlocui, să fie în stare să funcţioneze cu diet cake şi resturi de mâncare,
să poată ţine patru copii deodată în braţe. Să aiba un sărut cu care să vindece de la un genunchi zgâriat la o inimă zdrobită şi să facă totul numai cu două mâini.
Îngerul a fost uimit de atâtea cerinţe.
Doar cu două mâini? Nici o şansă!
Şi astea sunt cerinţe doar pentru modelul standard?
E prea multă muncă într-o zi. Aşteaptă până mâine şă termini
Doar nu o să aştept a protestat Dumnezeu. Sunt aproape gata să termin această creaţie atât de aproape de inima mea. Deja se vindecă pe ea însăşi, când este bolnavă şi poate lucra 18 ore pe zi.
Îngerul s-a apropiat şi-a atins femeia.
Doar atât de delicată, Doamne!
Este delicată, e adevărat, dar am făcut-o şi puternică.
Nici nu ai ideie ce poate îndura sau realiza.
Va fi în stare să gândească? a întrebat îngerul.
Dumnezeu a răspuns:
Nu numai că va fi în stare să gândească, dar şi să poate comunica şi înfăptui.
Apoi îngerul a observat ceva, a întins mâna şi a atins obrazul femeii.
Se pare că este o eroare în modelul ăsta!
Nu-i eroare l-a corectat DomnulE o lacrimă>
Dar la ce foloseşte lacrima? a întrebat îngerul.


Domnul a răspuns:
Lacrima e felul ei de a-şi exprima bucuria, tristeţea, durerea, dezamăgirea, dragostea, singurătatea, supărarea şi mândria ei.
Femeile au puteri care îi uimesc pe bărbaţi. Ele trec prin dificultăţi şi poartă poveri, dar îşi păstrează bucuria, dragostea, amabilitatea.
Zîmbesc cînd ar vrea să ţipe.
se sacrifică pe ele pentru ca familiile lor să aibe ajuns.
Totuşi sunt puternice.
Desigur femeia are un singur defectAcela că uită cât valorează!

VINE CRĂCIUNUL!
E momentul să credem în magia zilelor de sărbători!
Visează, pune-ţi o dorinţă pentru că în fiecare an, am învăţat să zâmbim, şi să dăruim.
Deschideţi larg braţele şi îmbrăţişarea voastră caldă, vorba bună şi gândul curat să fie cel mai de preţ cadou pentru cei dragi!
De CRACIUN este momentul să uităm de griji şi supărare, să iertăm, să iubim şi să ne amintim că nu suntem niciodată singure!Sărbătoarea Crăciunului să vă deschidă poarta spre un An Nou plin de bucurie şi împliniri!
LA MULŢI ANI!


Crăciunul este acea sărbătoare minunată care ne dă putere să fim mai buni, mai generosi si mai curajosi. Sa indrăznim să visăm si să sperăm mai mult, să credem cu tărie că anul ce va incepe va fi mai rodnic si mai fericit. Craciun Fericit si un An Nou mai bun!

ISTORIA LUI MOS CRACIUN

Moș Crăciun este versiunea mai nouă a Sfântului Nicolae care și-a făcut apariția în secolul III. El apare ca un om bătrân prietenos care împarte cadouri tuturor copiilor în noaptea de Crăciun (de 24 spre 25 decembrie).

http://istoriiregasite.wordpress.com/2010/12/24/istoria-lui-mos-craciun/


Moş Crăciun este un bătrân, s-a născut acum multe sute de ani, nimeni nu ştie când şi unde anume. Se ştie că ziua lui de naştere era sărbătorile la Solstiţiu de iarnă, când soarele se face foarte mic, ca apoi să se nască din nou. Se credea că Moş Crăciun moare în fiecare iarnă şi se naşte iar şi iar. În fiecare an, în seara de Crăciun, Moşul care e un bătrân tare, la miezul nopţii el moare câteva clipe şi renaşte prin pruncul Iisus Hristos. În acelaşi timp, toată lumea reîntinereşte.
Chiar dacă mitul poate varia de la zonă la zonă, în special în funcție de clima în perioada Crăciunului (care pleacă de la o iarnă înghețată în emisfera nordică și ajunge la o vară călduroasă în emisfera sudică), în general Moș Crăciun este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă și locuind într-o țară nordică (mai frecvent în Finlanda sau în Canada).
Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, și, după trei secole de la apariția creștinismului, a început să se serbeze nașterea lui Isus. Determinantul „Moș (Crăciun)” semnifică vârsta înaintată a zeului care trebuia să moară și să se nască de Anul Nou. Existența lui dura 365 sau 366 de zile, îmbătrânea, deceda și învia la începutul anului următor. În tradițiile populare, Crăciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, etc).Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și megleno-română.


Moş Crăciun în RomâniaCu mulţi ani înainte de Hristos, în apropierea Anului Nou, românii, sărbătoreau pe zeul lor Saturn cu procesiuni, dansuri şi scenete de teatru. Oamenii mascaţi şi ceteraşi umblau din casă în casă. Sfinţii Părinţi ai Bisericii, după anul 325, au mutat sărbătoarea Naşterii Domnului Hristos chiar în mijlocul Saturnaliile romane. La data de 20 decembrie în ziua Sfântului Ignaţie, românii taie porcii. Se tăiau porcii şi înaintea lui Hristos. Strămoşii aduceau acest sacrificiu zeului Saturn.
Spiridușii îl ajută la pregătirea cadourilor. El împarte cadourile cu ajutorul unei sănii zburătoare, ce este trasă de reni (sau pe o planșă de surf în Australia). Moș Crăciun intră în case prin horn (dacă există unul) și pune cadourile sub pomul de Crăciun sau în cizmele pregătite special pentru aceasta


Moş Crăciun în Franţa.
Sfântul Nicolae din Myra (Demre) reprezintă sursa primară de inspirație pentru Moș Crăciun. El a trăit în secolul al patrulea și a fost un episcop creștin al provinciei Licia din Anatolia bizantină, fiind renumit pentru faptul că împărțea cadouri oamenilor săraci. Moș Crăciun a fost asemănat cu Odin, un zeu important la popoarele germanice. În două cărți scrise în secolul XIII în Islanda, „Poetic Edda” și „Prose Edda”, acesta este prezentat zburând pe un cal cu opt picioare numit Sleipnir ce putea călători pe distanțe lungi, astfel fiind comparat cu renii lui Moș Crăciun. Sărbătoarea închinată lui, Yule, avea loc anual pe 21 decembrie. În ajunul acestei zile, copii își umpleau încălțămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora. Conform legendei, această practică ar fi fost adusă în Statele Unite de către coloniștii olandezi ce s-au stabilit în New Amsterdam în secolul XVII.

Moş Crăciun în Elveţia.Această idee este însă greșită, imigranții olandezi fiind protestanți detestau cultul sfinților, împreună cu cel al Sfântului Nicolae, considerându-l obicei papistaș
Santa Claus a fost introdus într-o satiră din 1809 a lui Washington Irving, numită Knickerbocker History, el inventând legenda conform căreia Santa Claus a fost împrumutat de la imigranții olandezi.
În Filanda este Joulupukki, cel care vine dintr-un ţinut în forma unei urechi, despre care se spune că ar fi modul prin care Moşul ascultă dacă copii sunt cuminţi.
În Suedia, Jultomte, este un pitic îmbrăcat în roşu, cu barba albă, mare amator de orez cu lapte, mancare tradiţională a Suedezilor.
În Spania cadourile sunt aduse de trei magi, de două ori pe an adică pe 26 decembrie şi 6 ianuarie.
În Italia BabboNatale, este bătrâna vrăjitoare Befana, care vine pe horn şi lasă cadourile lângă bradul împodobit.


În Olanda copii îl aşteaptă pe Sinterklaas (versiunea olandeză a Sfântului Nicolae) era îmbrăcat cu haine bisericești și se urca pe acoperișurile caselor, trimițându-le acestora cadouri prin horn.
Acesta vine pe un cal alb şi lasă darurile saboţi de lemn. În ajunul sosirii Moşului ghetuţele sunt umplute cu fân şi zahăr pentru calul Moşului.
În Marea Britanie, „Father Christmas” este datat din secolul XVII, personajul fiind un bărbat grăsuț, cu barbă, îmbrăcat într-o haină lungă, verde și guler de blană. Imaginea lui se regăsește în „fantoma Crăciunului prezent” din cartea „A Christmas Carol” scrisă de Charles Dickens. Christkindlein a devenit popular în Europa în secolul XIX. El aducea cadouri în secret copiilor, având ca ajutor un pitic numit Pelznickel (sau Belsnickle).

În Japonia, japonezii celebrează Crăciunul cu păpuşi şi aranjamente florale împreună cu Jizo Moşul din Japonia

CRACIUN FERICIT!DIN ISTORIA PRIMELOR FELICITARI CU OCAZIA CRACIUNULUI

Englezii au inventat felicitarile de Craciun.Prima felicitare de Craciun, in care apareau membrii unei familii care sarbatoreau cu multa mancare si bautura, a fost inventata in Marea Britanie, in secolul al XIX-lea, ne spune directorul unui muzeu, citat de Mediafax. Britanicii trimit cel mai mare numar de carti postale din lume, fiecare dintre ei expediind anual, in medie, 27 de felicitari. Nici nu e greu de obtinut aceasta medie, avand in vedere ca, de exemplu, regina Marii Britanii trimite circa 10.000 de felicitari de Craciun.Moş Crăciun vine tiptil, niciodată nu-l simţim, dar de fiecare dată ne lasă fericire, bucurii, sănătate.
Crăciunul e momentul în care privim în inima noastră şi ne aducem aminte de toţi cei pe care îi iubim şi suntem legaţi de ei.
Să ningă încet deasupra voastră cu fulgi de fericire, să vă fie visul un zbor de împlinire, să vă fie sufletul scăldat în stropi de bunătate, să aveţi parte în drumul vostru de un soare zâmbitor şi un înger păzitor.
Fie ca toate visele pe care le făuriţi în aceste zile magice de Sărbătoare să se împlinească şi drumul străbătut pentru realizarea lor să vă aducă bucurie în inimă iar în casă fericire şi belşug.
Fie ca steaua care a insotit magii in cautarea pruncului sfant, sa va fie un far de lumina, care sa va incalzeasca sufletul si sa va lumineze chipul, atat in aceste zile de sarbatoare cat si in cele care vor urma!

Fie ca spiritul Crăciunului să ne mângâie inima, să ne descreţească frunţile, să ne aducă iubire să ne lumineze mintea pentru a ne face viaţa mai bună.
Fie ca Lumina Sfântă a acestei mari Sărbători să vă călăuzească paşii, să vă aducă sănătate şi fericire care să dăinuie veşnic în preajma voastră. Asemenea stelei care a călăuzit magii către Isus, aşa să vă călăuzească Dumnezeu către fericire

Puşkin. Orizonturi slave…Parodie-pamflet, prozopoem satiric in memoriam Aleksandr Sergheevici Pușkin

Puşkin. Orizonturi slave…

Parodie-pamflet, prozopoem satiric in memoriam Aleksandr Sergheevici Pușkin

(n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837), marele scriitor rus,

 la 175 de ani de la tragica dispariţie.

Motto: «Sunt copleşit de versurile lui Puşkin, izvor de apă vie.» (Mihai Eminescu, Opere alese, vol. I)

…Încărcate pagini grele din trecutele istorii,

Rădăcini adânci prin timpuri, lungi filoane de memorii,

Către zări îndepărtate cu îndemnuri de chemare,

Tulbură tăcute ape spre eternă neuitare…

…Tur de orizont cu astre… Personalităţi aparte.

Voi întoarce iar o filă… mai sunt câteva în carte…

Despre Puşkin s-au scris multe. Iarăşi, multe se vor scrie…

Mă şi mir cum mai suportă biata coală de hârtie!

...Depăşind ca strălucire Steaua Nordului, Polară,

Îl ştiam din manuale, ca elev, odinioară.

Un deschizător de drumuri. Brav model poetic,... mie!

Fondator modernei Rusii… Proză, teatru, poezie.

Sânge nobil. La origini. Un Icar aristocrat.

Fascinat de revoluţii. Om de artă. Învăţat.

Soartă dusă la extreme. Din extaz la agonie.

Cu porniri contradictorii. Amalgam. Babilonie.

...Interzis în publicaţii. Nu o dată, deportat.

Inspirat. Superbe scrieri. Admirat şi aclamat.

L-am citit dar ce puţine mi s-au imprimat în minte…

Îl voi prezenta din fugă… În doar câteva cuvinte.

Vârf de lance printre alţii, regăsiţi în tot ce fac,

Gogol, Cehov, Soljeniţân, Lermontov sau Pasternak,

Cu Turgheniev, Esenin... prea de tânăr dispărut,

Tolstoi, Dostoievski, Gorki… Clasicii de peste Prut!

Lider consacrat. Romantic. Niciodată la amurg.

S-a impus posterităţii. Ca poet şi dramaturg.

Un model de pasiune. A atras traducătorii,

Cap de listă... vezi «regimul»!... la lecturi obligatorii.

Bază marii piramide... din condeie vechi şi noi,

Pietre scumpe şlefuite, diamante din noroi…

Portdrapel distins… Ţinută… Viu limbaj cu inovaţii.

Capului de unghi, ca «piatră», îl aşează literaţii.

Dialect local şi scenă. Chiar şi astăzi ne mai miră.

Un amestec de poveste, de idilă şi satiră.

Stil original. «Cascadă». Natural în exprimare.

Caracter, tenacitate. Demnitate şi onoare.

…A scris Oda libertăţii- manuscris cu... pronostic,

După un debut… în trombă!… un poem unui amic,

Mesagerul Europei, prima pagină de ştiri...

Şi Ruslan versus Ludmila, fascinante povestiri…

Tragedii mai mici… şi Belkin,… fata unui căpitan,

Oneghin, Evgheni, parcă, binecunoscut roman…

Te vor pune rău pe gânduri sau chiar... îţi inspiră teamă

Boris Godunov, ţiganii, călăreţul de aramă…

O privire… către opis- îmi spun critici că nu strică!

Caucaz, prizonierul, Poltava, dama de pică,

Din Bahcisarai,... fântâna,... îmi vor încheia tirada

Pugaciov şi K. Kircali, Dubrovski, Gavriiliada.

Se perindă prin oceanul reveriilor de seară

Răsărituri, Ermitajuri,  jalnice figuri de ceară,

Paradisuri de petreceri sau nenorociri amare,

Ţari, mujici, împărătese, luptători,  femei uşoare...

Cupluri din iubiri celebre, bătălii încrâncenate,

Vise din poveşti de viaţă, pasiuni nenumărate,

Epopei terifiante, relatări, incursiuni,

Un torent ducând la vale straturi de aluviuni...

 ... «Fierăstrău»... un dute-vino, nicăieri primit prea bine,

Interdicţii? Cu duiumul! Recunoaşteri? Mai puţine…

O prezenţă incomodă, insolită «supernovă»

Surghiunită lungă vreme pe tărâmuri de Moldovă…

Cum s-o fi simţit acolo,... întrebaţi-mă pe mine!

Greu de spus? Ba, dimpotrivă!... Ca pe puntea... cu suspine!

Chişinău,... apoi Odessa,... norduri reci neprimitoare...

Şi-a găsit cu greutate drumul ca artist sub soare…

Urmărind cazon destinul, precum… linia de miră,

A dat «glas pustietăţii» dintr-o «rătăcită liră»…

Controverse? Râuri-râuri. Uragane… în pahar!

Caracter turnat în forme? Sau şabloane de tipar?

Nu s-a auzit din astea cea mai mică pomeneală-

Îşi dorea o nouă lume după altă rânduială...

Despre el, mai marii vremii: «spin în talpă, junghi în coastă!»

S-a stins brusc în floarea vârstei din duelul de năpastă

Cu franţuzul… [secătura (!), pierde-vară (!), un infam!]

Măr discordiei? Femeia! Biografi, cherchez la femme!

Grav dicton bătut în cuie, niciodată nu se schimbă,

Cam la fel va fi, se pare,… aferim!… puşchea (!) pe limbă!

.........................................................................................

…Teatru scurt ni-i existenţa, lângă Chronosul-statuie,

Doar actorii ne vin alţii, textul e bătut în cuie…

...Tot mai des vorbim în presă despre «haos în sisteme»...

...Strategii, erori, confuzii, teorii şi teoreme...

…Cercuri largi de interese într-un joc murdar, ocult…

…«Punctul fix»- din Arhimede- ne lipseşte tot mai mult…

Aruncaţi printre «colete» pe o «foaie de parcurs»,

(«Condamnate» a priori fără drepturi la recurs!)

Ne uităm în jurul nostru la prăpastia căscată,

Fără oameni de valoare, mai săraci ca niciodată,

Înspre lideri fantomatici, «liniuţe printre linii»

Cu putere de «exemplu», formatorii de «opinii»…

Semne mari de întrebare se ridică peste toate...

Derutaţi de ţinte false, cu speranţe ruinate,

Aşteptăm ca providenţa să ne scoată la liman?

Dintr-un munte de iluzii va erupe un vulcan!

……………………………………………………….................

…Un caz tragic. A. S. Puşkin. Dar, frumoasă amintire…

Umbră vie peste veacuri…Un izvor de elixire.

Spirit liber în gândire având aripi larg deschise 

Prin ţinutul fără margini al legendelor nescrise…

………………………………………………………………......

…Iarnă grea, de când pământul, la hotare de Siberii…

Împărat atotputernic peste halda cu imperii,

Spulberând ciulini şi frunze în cohorte ruginii,

Suflă crivăţul de gheaţă printre stepele pustii…

«…Am deşteptat în inimi cu lira-mi bunătatea, De-aceea, de popoare, mult timp voi fi iubit!»

«…Nu-ncape vanitate când slujeşti Muzelor. Arta cere măreţie.» (Aleksandr Sergheevici Pușkin)

POETUL BOTOŞANIULUI, DOREL MIHAI GAFTONEANU, UN CARAGIALE ÎN VERSURI PE DRUMUL DESCHIS DE MARELE EMINESCU…

Portret de ADINA ROMANESCU- Bucureşti

POETUL BOTOŞANIULUI, DOREL MIHAI GAFTONEANU,

UN CARAGIALE ÎN VERSURI  PE DRUMUL DESCHIS DE MARELE EMINESCU…

…Îi recitesc cu atenţie ultima compoziţie literară trimisă prin poşta electronică: «Puşkin. Orizonturi slave…». Exact o sută de versuri ample frumos ordonate în pagină, cu un conţinut tematic atrăgător... I se spune cu multă simpatie D.M.G., aşa cum îl tachinează apropiaţii şi este ultimul creator nou apărut în peisajul literar al Botoşaniului, de mai puţin de doi ani; un nume cunoscut acasă şi în ţară, şi, îndrăznesc să spun, deja etichetat ca poet de bună calitate prin stilul clasicizant debordant cu o puternică amprentă personală, o scriere purtătoare a unui mesaj emoţional plin de viaţă.

Apreciat, ajutat şi încurajat cu căldură să persevereze de către remarcabili oameni de cultură cu multă experienţă- acad. Mihai Cimpoi, Lucia Olaru Nenati, George Corbu, Virginia Paraschiv, George Baciu, Ion Ionescu-Bucovu, Florian Copcea, Ileana Floran, Nadia Cella-Pop, Elena Toma, Lucian Perţa, Vasile Larco şi mulţi, mulţi alţii- a fost primit şi tratat cu răceală, aici în Botoşani, de către nişte mărunte personaje caragialeşti al căror nume chiar nu merită a fi menţionate în contextul acestor rânduri. Câtă dreptate avea Einstein: «Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziţii violente de la minţile mediocre». Domnule Dorel Mihai Gaftoneanu, eu cred că acolo sus, sus, Marele Eminescu te va aşeza de-a dreapta lui, în ciuda răutăţilor din partea acestor elitişti, veleitari, snobi care fac numai acte de prezenţă la marile agape si sindrofii organizate şi la aniversarea naşterii dar şi la comemorarea plecării celestului nostru poet. Scriam acum aproape un an un titlu în Actualitatea botoşăneană: «LA BOTOŞANI A RĂSĂRIT O NOUĂ STEA A POEZIEI ROMÂNEŞTI?!» Da, ei bine, aşa şi este! Versificator perseverent format la şcoala marilor înaintaşi Topîrceanu şi Coşbuc dar şi cu idei care îl apropie de profunzimea satirelor lui Eminescu, iată, cu adânci rădăcini în operele menţionaţilor consacraţi, postmodernistul Gaftoneanu reuşeşte să demonstreze că are ceva de spus şi o face cât se poate de bine, găsindu-şi un loc binemeritat printre scriitorii de talent. Textele din Informatorul Moldovei, “Odiseea Omenirii – o carte de excepţie semnată de Dorel Mihai Gaftoneanu”, articol al publicistului Gabriel Bălaşa sau: «Dorel Gaftoneanu, cel mai premiat poet botoşănean» şi «Gaftoneanu,  între stea de viitor şi supernovă în colaps» ale ziaristului Ioan Rotundu îmi dau perfectă dreptate, premoniţia mea despre D.M.G. s-a adeverit...

Interesantă aceasta formă de prezentare, «parodie-pamflet» sau, cum îi spune autorul, prozopoem satiric, experiment literar la frontiera proză-poezie, un amestec omogen de epopee, elegie, odă, un liant de legatură dintre proză şi poem, cu un bogat bagaj versificat riguros de relatări, informaţii precise şi umor savuros... O excelentă invitaţie scrisă la cultura bazată pe studiu, nu spoiala cu care rămâi dintr-un banal dialog cu comesenii pe la reuniuni.  

Prin ceea ce ne arată autorul în “Steaua Nordului, Polaris”, “Odiseea omenirii”, dar şi prin “Trilogia siderală” şi culegerea integrală de psalmi biblici versificaţi, ambele în curs de apariţie, acesta se trădează a fi un idealist loial culturii autentice şi literaturii sănătoase acumulate din spaţiul clasicilor români, ruşi, francezi, anglo-americani în zeci şi zeci de ani de ani de lectură pe băncile şcolii şi bibliotecii. Pe cartea dumnealui de vizită oricine poate citi, nici mai mult nici mai puţin decât… «pasionat de literatură, poet, stilul neoromantic termidorian»!!! Originală, de excepţie autoprezentare!

Premiat de peste douăzeci de ori la concursurile naţionale în ultimul an, cetăţean de onoare al localităţii de naştere, iniţiator al curentului literar neoromantic termidorian- o născocire de nume amuzantă cu trimiteri clare la curentul enciclopedist şi la Revoluţia franceză, promotor al catrenului umoristic de bun gust şi al portretisticii literare în versuri...

Spicuiesc câteva rânduri de confesiune din «ZECE ÎNTREBĂRI PENTRU… DOREL MIHAI GAFTONEANU» articol al redactorului-şef, profesorul Georgică Manole, apărut în revista de cultură “Luceafărul” Botoşani:

«Personal, apreciez în mod egal poezia cu rimă, cu vers liber sau alb, poemul în proză, proza rimată sau ritmată, dacă îmi trezeşte un sentiment, dacă îmi spune ceva, iar dacă totuşi mă întrebaţi despre gusturi, atunci pentru mine poezia autentică este cea cu ritm şi rimă, asemenea originalului pus faţă în faţă cu nişte copii mai mult sau mai puţin reuşite... O poezie care nu spune nimic este orice altceva, numai poezie nu... Obicei prost al pământului, cutumă bine înrădăcinată în modul nostru de viaţă, centrifugarea adevăratelor valori către marginea societăţii este un nărav greu de lepădat. Iar aici, în nordul ţării, mai mult ca oriunde, se simte bine de tot în largul lui…»

Împreună cu d-l Gaftoneanu şi alături de mulţi alţii, suntem fondatori şi cosemnatari ai manifestului literar “Primăvara culturii româneşti”, o invitaţie la reactualizarea operei stâlpilor de valoare ai societăţii dar şi o mişcare de protest faţă de degenerarea fără precedent a ambientului cultural naţional, iniţiativă demnă de urmat pentru cei mai tineri şi pe care o dorim de bun augur în viitorul apropiat.

Reamintindu-mi vorbele nemuritoare ale filozofului german Konrad Adenauer: «Toţi trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.» şi «Facit indignatio versum!», cum afirma Juvenal cu multă vreme în urmă, D.M.G. îmi vorbea cu foarte fin umor despre nevoia imperioasă de continuă autodepăşire şi despre clasificarea poeziei contemporane mai degrabă în poezie muncită şi nemuncită decât în  poezie aparţinând unui curent sau altuia.... L-am perceput ca pe un adversar declarat al promovării inculturii crase şi elitismului prin metode lipsite de onestitate, flagelul acestor două decenii postdecembriste. Prin talent şi demnitate având ca suport munca asiduă, adevărat crez de viaţă, poetului Dorel Mihai Gaftoneanu îi prevăd un traseu ascendent de mare scriitor de satiră. Aş dori ca aceste memorabile cuvintele ale lui Octavian Goga, cuvinte pe care poetul botoşănean le îndrăgeşte în mod deosebit, să îmi ţină loc de final…: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.”

Autor: Marin Toma, scriitor,

 fondatorul revistei de cultură DOR DE DOR, Dor Mărunt, Călăraşi

TÂRGUL DE IARNĂ BOTOŞANI 2012 TRADIŢII ŞI OBICEIURI STRĂMOŞEŞTI

TÂRGUL DE IARNĂ BOTOŞANI 2012

TRADIŢII ŞI OBICEIURI STRĂMOŞEŞTI

Pe  data de 19 decembrie 2012, s-a deschis TÂRGUL DE IARNĂ pe Pietonalul Unirii. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Judeţean Botoşani, în parteneriat cu Primăria Botoşani şi cu sprijinul Partidului Naţional Liberal, filiala Botoşani.

În cadrul acţiunii s-a desfăşurat ,, TOMBOLA DE IARNĂ", unde căştigătorii au primit un coş cu alimente avănd produse de la SC Impex Dona, Carmageria ,, Stejarul" Botoşani.

Am participat şi eu ca cetăţean al oraşului şi am primit un coş cu cele prezentate în foto.

Da, este prima dată când primesc ceva din partea Primăriei, de data asta m-a însoţit norocul, a fost un moment emoţional, pe care-l împărtăşesc în calitate de pensionară cât şi de persoana voluntară care prezint pe Blog Botoşani Manifestări Culturale cât şi  pe Blog emanciparea femeii.blogspot.com, activităţi culturale, lansări de carte, expoziţii , astfel prin mine cititorii se pot informa cu informaţii corecte despre viaţa culturală a botoşănenilor într-un cuvânt ,, despre brandul oraşului", pentru care nu sunt plătită.

Poate acest coş va fi norocos şi va aduce şi alt ........????

Povestea voluntariatului pentru Cultura Botoşani-2012

     Luni seara, Muzeul Judetean un gazduit un XXXI-a editie a "Intalnirii de astazi", intitulata "Povestea voluntariatului pentru Cultura". 

  Manifestarea organizata de Asociatia culturala Vis de Artist in parteneriat cu Muzeul Judetean Botosani a marcat voluntariatul pentru cultura manifestat in anul 2012 de catre reprezentantii ONG-ului. 

   Au fost amintite: editiile din cadrul Programului cultural-artistic-educativ „Intalnirea de astazi”, desfasurate pe diferite teme – sarbatori traditionale, personalitati culturale, momente aniversare, muzica din diferite perspective; lansarea revistei online Vis de Artist si parteneriatul cu Asociatia „Momentum” pentru Proiectul international „Unite Cultures Through Culture!”; participarea la ”Seara voluntarilor botosaneni” si alegerea voluntarului senior 2012 de catre ONG-urile active prezente in urma nominalizarii noastre – Traian Apetrei; proiectul “Comunica prin arta, implicandu-te”, cu Atelierele specifice – de lectura (“Caragiale e mereu cu noi”), al copilariei, de dictie, Festivalul Vis de Artist si Campania Voluntar pentru cultura. 

   Acest proiect a fost realizat sub egida Saptamanii Nationale a Voluntariatului 2012, fiind inscris in Calendarul National al Centrului de Resurse pentru Voluntariat Pro Vobis, iar voluntarii care s-au implicat atunci in realizarea Campaniei Voluntar pentru cultura au primit Certificate de apreciere.

    De asemenea, elevii distinsi cu premiul I la Expozitia internationala-concurs “Invingator prin arta”, aflati sub indrumarea prof. Catalina Constantinovici, au fost recompensati in aceasta seara: Bianca Achitei, Marcela-Daniela Apopei, Iulia-Adelina Bonceag, Georgiana Jascanu, Anastasia Lipovanu, Silviu-Nicolae Murariu si Samuel Pascariu-Galiano.

   Intreaga poveste a voluntariatului a fost prezentata de Alexandra Mihalache si a fost presarata cu scurte momente muzicale sustinute de Samuel Pascariu-Galiano, Marcela Apopei, Silviu Murariu, Georgiana Jascanu, Bianca Achitei, Anastasia Lipovanu, Lorena Chebac, Marina Barnea, Maria Andrisescu, Adelina Bonceag, Alexandra Mihalache si Alexandra Hariga.

    Asociatia culturala Vis de Artist promoveaza voluntariatul pentru cultura si incurajeaza tinerii sa se implice in actiuni de voluntariat.

Redeschiderea Secţiei de Etnografie din cadrul Muzeului Judeţean de la Botosani.

La eveniment au participat: Inalt Preasfintitul  Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, parintele protopop Lucian Leonte, preotul Grigore Diaconu directorul Seminarului “Sf. Gheorghe” Botosani, , precum si alti preoti, Costică Macaleţi prefectul judetului Botosani, Gheorghe Sorescu vicepresedintele Consiliului Judetean Botosani, Danut Hutu directorul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Botosani, , Lucica Parvan directorul Muzeului Judetean Botosani, , noii parlamentari USL: Tamara Ciofu, Mihai Baltă si Viorel Grigoras, muzeografi, oameni de cultura si elevi.

 Inalt Preasfintia Sa Mitropolitul Teofan, impreună cu Lucica Parvan directorul Muzeului Judetean,  si prefectul Costică Macaleti au tăiat panglica noului sediu al Muzeului Etnografic. 

A urmat apoi slujba de sfinţire a muzeului oficiată de IPS Teofan impreună cu soborul de preoţi. Evenimentul a continuat cu discursurile rostite de: IPS Teofan, prefectul Costică Macaleţi, vicepresedintele CJ Botosani Gheorghe Sorescu, directorul Muzeului Judetean, Lucica Pârvan, directorul Directiei de Cultura, Danut Hutu, muzeograf Steliana Baltuta si muzeograf dr.Angela Paveliuc Olariu, care au subliniat importanţa redeschiderii Muzeului Etnografic de la Botosani. “Iată că avem aici un muzeu care trebuie să fie un altar pentru românism, pentru ceea ce inseamnă România si pentru asta trebuie să multumim celor care s-au ocupat de acest edificiu, obiectiv de patrimoniu national, si aş nominaliza aici: Consiliul Judetean si nu in ultimul rând  firmei ,,Victor Construct" pentru munca depusă, mai ales pentru munca de detaliu.”, a declarat Costică Macaleţi, prefectul judetului Botosani

 ,,Pe 14 decembrie 2012, într-o clădire de secol XIX ,, CASA VENTURA”, s-a redeschis expoziţia de bază a Secţiei de Etnografie a Muzeului Judeţean Botoşani. Au participat la acest moment de mult aşteptat în peisajul cultural botoşănean, două etnografe de excepţie, Angela Paveliuc-Olariu care a pus bazele cercetării etnografice în zona Botoşani, şi Feodosia Rotaru, recunoscută în muzeografia românească, prin cercetarea, îmbogăţirea patrimoniului, expoziţiile de bază şi temporare din zona Bacău. Numărul mare de invitaţi, a fost interesat să revadă patrimoniul etnografic prezentat după o nouă tematică expoziţională, într-un nou spaţiu, care deşi mic a conturat în sinteză cultura populară a zonei. Programul a cuprins şi colinde interpretate de consacrata solistă Elena Mândrescu, de un grup de elevi de la Palatul Copiilor condus de profesorul Ludvig Schibinschi, şi de un solist-voce şi chitară, din cadrul Asociaţiei ,, Vis de Artist” , sub îndrumarea profesoarei Cătălina Constantinovici de la Şcoala populară de Arte „ Botoşani. A fost apoi prezentată expoziţia , în cele 5 săli ale parterului. Ideia tematică, a fost precedată de un proiect inteligent şi original, alcătuit de arhitectul Mihai Mihăilescu, pentru mobilierul de expunere (podiumuri cu spoturi de lumini, panouri cu împletituri de nuiele şi simeze la perete). Acest sistem ingenios, pune în valoare, patrimoniul etnografic, fiind unic pentru muzeele etnografice din România. Tematica expoziţională cuprinde civilizaţia populară a secolului al XIX-lea. (autor Steliana Băltuţă)

SALA a TREIA, cea mai mare ca spaţiu expoziţional (cu lambriuri de lemn şi casete de lemn cu sculptură decorativă pe tavan dar şi la uşi), cuprinde portul popular de sărbătoare pe un podium central. Ideia tematică  a ales un moment  al vieţii de familie, NUNTA, alaiul cu mirele şi mireasa, vornicul care conduce nunta, socrii mici şi mari; două perechi de druşte (domnişoarele de onoare) şi vornicei cu batiste legate pe braţ, încheind cu lăutarii ( cu fluierul şi cobza) având la mijloc o bunică mergând sprijinită în băţ (baston) Patru imagini color pe panouri însufleţesc alaiul de nuntă (aşezarea de la Văculeşti, cele 3 generaţii de la Flămânzi, mire-mireasă şi biserica de la lemn la Brăeşti, datată 1749).

SALA a PATRA este interiorul unei locuinţe cu două încăperi. Pe o latură este amenajată ,,căsuţa” ( cameră de locuit) cu patul şi ,,culmea” cu hainele, scoarţa de lână ţesută cu pomul vieţii şi oglinda cu ştergarul datat cu anul 1900 şi iniţialele meşterei C.D. , lada cu  zestre pictată şi datată cu anul 1878, blidarul cu vase de ceramică şi obiecte de uz gospodăresc ( covăţica şi melesteul, căuş, piperniţe, sărăriţă, fund pentru mămăligă, lopăţică pentru magiun)

Pe cealaltă latură, se află un blidar sculptat cu vase de flori, din două corpuri cel de sus cu uşi cu sticlă având în interior  vase decorative, icoana datată cu anul 1879, ,, Sf. Nicolae”, covorul ţesut cu horă,  o ladă bancă pictată şi datată în inimioare florale  cu anul  1853 ( care a aparţinut familiei scriitorului I. Pillat la conacul de la Miorcani ) şi un fragment de scoarţă ţesută cu un călăreţ în armură.

Legătura între cele două laturi reprezentând două  încăperi, este făcută de un panou cu împletitură de nuiele, cu un lăicer ţesut în romburi cu o poliţă traforată în partea de sus a panoului cu vase de ceramică tipic bizantină, numită de regretatul cercetător etnograf Barbu Slătineanu, ceramică tip ,, Kuty” şi cu o ladă mică pictată utilă pentru păstrarea valurilor de pânză ţesută în gospodărie.

<

SALA a CINCEA este destinată obiceiurilor de Crăciun având colindători cu stea şi luceafăr, o icoană prăznicară ,, Feciora cu Pruncul” şi un stâlp sculptat de catapeteasmă, obiceiurilor de Anul Nou ( de Sfântul Vasile)- uratul cu plugul, buhaiul, jocurile de capră, măşti, căiuţi, boboteaza ( cu ,,stebla”  de busuioc, vasul de aghiazmă, fuiorul) şi Paştele (cu mielul din aluat, ouăle decorate şi dusul coşului pentru sfinţit la biserică).

PRIMA SALĂ- prezintă unul din vechile meşteşuguri, ca
re a continuat până astăzi, OLĂRITUL, ilustrat prin gospodăria unui meşter olar, cu faţada locuinţei alcătuită de elementele arhitectonice (acoperişul de şindrilă în ,,solzi”, stâlpul sculptat de casă cu fragment de cerdac, fereastra mică şi uşă cu ,,rătez”). În  jurul meşterului care modelează la roată sunt expuse vase diverse de ceramică cu diversă utilitate, în primul rând pentru alimentele simbolice, liturgice (PÂINEA, VINUL, ULEIUL)  printr-un ,,ravar”= lighean pentru aluat datat 1903 şi semnat DP= Dumitru Pomârleanu, prin teascul pentru vin, cu ulcioare, căni de lut, cu teascul pentru ulei şi vas pentru păstrat uleiul. Expunerea este completată de vasele din doage pentru muls laptele şi din lut pentru lapte prins, de oală pentru sarmale, chiupuri pentru umplut borş, strecurătoare pentru tăiţei, pentru spălat fructe,  ,,marcoteţ” pentru mac, toate de ceramică, dar şi de linguroaie folosite la urdit, la stână. Sala împleteşte piese lucrate de meşteri, folosind două suporturi materiale lutul şi lemnul. Frumuseţea sălii este dată şi de secţiunea de cuptor pentru arderea vaselor de lut, şi construit prin talentul si  priceperea colegului nostru Doru Manole.

SALA a DOUA  a  Muzeului este rezervată industriei casnice textile, cu stativele (  pentru ţesut ştergare şi pânză), cu unelte pentru tors, un manechin cu furca în brâu, fuşalăi pentru lână, cânepă), depănat (,,sucale”) , vârtelniţe) Pe panouri, la perete, sunt expuse scoarţe, păretare cu o diversitate de motive decorative (geometrice, păsări, zoomorfe, antropomorfe, pomul vieţii şi datat cu anul 1879), dar nu lipsesc nici ştergarele brodate pe pânză de bumbac ţesută în gospodărie.

Expoziţia a concentrat şi concentrează în spaţiul mic oferit, momente din viaţa satului tradiţional, într-o formă originală. La amenajarea expoziţională a participat colectivul Muzeului menţionând numele managerului Lucica Pârvan, a serviciilor contabilitate, secretariat Bogdana Mihaela Iurescu, Livia Pânzaru, Daniela Marinela Luca, conservatorul general al Muzeului Judeţean Mihaela Elena Ştefură, colegii Puiu Didi, Elena Văculişteanu, Radu Papaghiuc, Constantin Sorinel Enache, Gheorghe Apopei şi colegii de Muzeul de Ştiinţe ale Naturii Dorohoi, Ovidiu Alboiu, Mihai Chiorescu, Constantin Culică". (prezentare muzeograf Steliana Băltuţă).