FILE DE JURNAL ABSTRACTE sau Odiseea
omenirii
Epopee cu accente
satirice dedicată foştilor mei dascăli şi fascinantului univers al literaturii
româneşti...
…„Taina existenţei umane nu stă în a trăi
ci în a şti pentru ce trăieşti.” (Nicolae Iorga)
Motto ab initio:
…Orizonturi fără capăt,
tainice deziderate,
Infinituri de secvenţe şi ecouri de eresuri…
Strâng asimetrii de
forme din olimpuri
erodate,
În metafore şi vorbe spuse cu
subînţelesuri.
Cu euforii
trăite din tot sufletul, intense,
Nostalgii nevindecate, printre lungi itinerarii,
Îmi aduc agonizante revelaţii- recompense:
Ipoteze- idealuri... scoici şi alge în acvarii...
(I) Orizonturi
Odiseea omenirii, drumul
vieţii şi al morţii…
O misivă pe
formatul unui antic mesager-
Un „mamut” printre creaţii, epopee de proporţii-
Lung traseu prin era
veche, Odiseea lui Homer.
...Sedimente din
vechime. Mă opresc asupra lor...
Artefacte sau imagini,
scrieri vechi cu hieroglife,
Autentice tratate cu
mesaje ce nu mor,
Cărţi de mult,
originale, pergamente apocrife.
...S-a distrus
biblioteca plină ochi cu amintiri,
Nu găsesc nici o
dovadă, toate s-au pierdut în vânt…
A rămas nelămurită
şi ascunsă de priviri
O obsesie
străveche- taina vieţii pe pământ...
...Nu cunoaştem
timpul zero şi nici punctul de plecare-
Stelele din bezna
nopţii nici nu poţi să le enumeri-
Ne lipseşte temelia
pe nisipuri mişcătoare,
Ne privim unii pe
alţii, însă ridicăm din umeri…
…Logic, nimeni nu
acceptă- suntem chiar din întâmplare,
Apăruţi pe o planetă
printr-o tragere la sorţi?
Cum, de unde, când
aceasta, fără să avem chemare
Am venit noi,
omenirea... şi cei vii dar şi cei morţi?
…Vase, arme şi unelte-
ne-au rămas munţi de vestigii-
De la semnele din
peşteri până la tăbliţe scrise,
Despre mersul şi
geneza numeroaselor litigii,
Multe şi nenumărate,
de istorie prescrise…
…Un trecut cuprins de
neguri peste care curge timpul…
Ţara zărilor senine...
cheiuri, diguri, estacade,
Lanţuri, ancore,
parâme… când am părăsit Olimpul,
S-au închis porţi
de ecluze- netrecute baricade.
...O redută intrigantă-
stăvilar spre înapoi,
Netrecută barieră ce
nu face compromisuri,
Ne-a legat prin
gravitaţii de Pământul-muşuroi,
Locul unde mor
speranţe şi trăim secvenţe-visuri...
...Ne întoarcem
printre vremuri, cu privirea îndărăt,
Pentru câteva
momente, facem o retrospectivă,
Către lumile pierdute,
undeva în urmă, hăt,
Fără întrebări de
genul: voturi pentru, împotrivă?
...Traiectoria
terestră, de la…unde către…unde?
Ştiu că aşteptaţi
aceasta: cine suntem şi ce vrem,
Întrebării, da,
îndată, nu mă tem, îi voi răspunde.
Că voi fi citit în
grabă… de aceasta, da, mă tem!
..............................................................................
(II) Deziderate
...Juvenal spunea odată: Naşte versuri indignarea!
...O privire de
ansamblu- nu voi răscoli detalii,
Spectator la mondo-teatru, mă iau plânsul şi
mirarea,
La spectacole acide
având titluri-marginalii…
...........................................................................
Sculptorii cu mâini
de aur, pictorii, penel-maeştri,
Lirele-compozitorii
şi poeţi fără pereche,
Scriitori cu
etichetă, clasicii extratereştri,
Filozofi „au mers” departe, undeva spre lumea veche…
Şi-au propus, de
generaţii, cu eforturi colosale,
Înţelepţi, savanţi cu
nume- îndelung cugetătorii,
Să dezlege cine
suntem, fără pauze, escale…
...Taină grea fundamentală din străfunduri de istorii.
Şi în arta pentru artă şi în arta cu tendinţă,
Tema e atotstăpână
ca o umbră printre noi,
Cu minorităţi...
excepţii, nu un „prag” de referinţă...
Plini de sine
înafară, dar pe dinăuntru goi…
Unii au trudit cu
pana pentru gânduri şlefuite,
Alţii au format
imperii de statui, acuarele…
Răspândiţi printre
arhive cu legende prăfuite,
Împăraţi de altădată
au pornit războaie grele…
…Mii de cărţi,
tratate, piese… s-au compus arii celebre,
Teorii şi ipoteze,
filtre de idei divine,
S-au pictat tablouri
vaste cu lumini printre tenebre…
Presupuneri- infinite,
certitudini- prea puţine…
Exegeze şi compendii,
teze s-au elaborat,
Având puncte de vedere
după ani de meditaţii,
De când oamenii şi
lumea, multe lucruri am aflat,
S-au clarificat
destule printre mii de dizertaţii…
S-au pierdut- să se
confirme- energii nelimitate…
Om creat prin evoluţii- fapt lipsit
de relevanţă,
(Lunga lor înşiruire
nu încape în tratate)
Ori născut într-o clipită- chiar mai
are importanţă?
…«Mesageri intergalactici din culturi îndepărtate»…
…«Am venit din alte spaţii cu condiţii similare»…
Spun în şoaptă
visătorii, cu un glas pe jumătate-
Speculaţii nefondate,
prea puţin convingătoare...
Afectaţi- de
remuşcare, în mod evident, cuprinşi,
Peste multa lor
ştiinţă, vorbind cu sinceritate,
Cei mai mulţi, mai
către capăt, s-au recunoscut învinşi…
Adevărul se impune: criză de identitate !
…………………………………………..
(III) Infinituri
O materie de pulberi
într-un gol ciudat, imens,
Umbre reci,
încremenite stau de veacuri nemişcate,
Haos, frig şi
întuneric într-o lume fără sens,
Macrouniversuri goale
zac cuminţi şi resemnate…
Roci vulcanice,
cenuşă, un non-sens neperisabil,
Un eter lipsit de
viaţă, o întindere-deşert,
Început nu e, nici capăt,
un pustiu interminabil-
Sub stigmatele
Pandorei stă un defileu inert…
În sălbatice ţinuturi
fără haturi, neatinse-
Fenomene neştiute,
beznă, gheaţă şi explozii…
Astrele încep să
fiarbă lângă cele ce dorm stinse,
Inspirând… astronauţii-
nu poeţii, nici rapsozii...
…………………………………………………...
Fir de praf ne e planeta
într-un larg îmbrăcământ…
Nu cunoaştem mare
lucru- câmp minat cu speculaţii…
Cum arată serpentina
de la ceruri la pământ?
Nu-i avem
reprezentarea, nici formule sau relaţii…
Dorm adânc sub straturi
groase de argilă şi rugină,
Îngropate în tăcere,
povestiri din moşi-strămoşi,
Plăsmuiri
decolorate de necrozele-patină,
Despre…„zmei” de altădată, „cosânzene”, „feţi-frumoşi”...
Pietre-om sau
pietre-ruguri, temple mari polivalente,
Lungi corăbii şi
ruine cu tăbliţe-exponate,
Reconstituie
trecutul din imagini şi fragmente,
Vârfuri de săgeţi
şi lăncii, amfore frumos pictate.
……………………………………………….......
Terra. Oază în Sahara. Zâmbete de gioconde.
Curcubee răsfirate.
Aurore boreale.
Fluvii curg impunătoare.
Uriaşe „anaconde”.
Gheţuri vii. Zăpezi
eterne. Munţi cu peşteri ireale.
Pajişti verzi. Izvoare
limpezi. Şi prăpastii-canioane.
Pomi. Livezi. Păduri
bătrâne. Răsărituri minunate.
Zgomotoasele cascade.
Nesfârşitele oceane.
Gheizere. Fiorduri.
Câmpuri. Iarbă. Flori înmiresmate.
Şiruri lungi în zbor
de păsări. Minunatele izvoare.
Omul-fiară.Goliath-ul. Lupul-paznic pus la turmă.
Valuri ce se sparg de
ţărmuri. Lacuri. Insule. În mare.
Armonia cu natura.
Rătăcită. Fără urmă.
...În succinte
ipostaze, trei imagini-referate,
„Reverii”, crâmpeie
scurte... Mă întreb, inevitabil:
Peroraţii incomode? Alegaţii demodate?
Infinituri din trei trepte... E un ciclu repetabil?
..............................................................................
(IV) Secvenţe
…Un traiect apoteotic
cu de toate presărat...
În periplul spre
origini, fotografic vom cuprinde
Scurte „deveniri” pe calea cu un început uitat…
Punctul nostru de
sosire- nimeni nu îl va surprinde.
Un subiect pe cât de
amplu, pe atât de nesecat,
Pom cu rădăcini perene
în specificul uman,
Dezbătut din mii de
unghiuri, descusut şi cercetat,
Unii: «Am ajuns la capăt!» Alţii: «Ne trudim în van!»
Avalanşe-vălmăşaguri…adieri, furtuni, tornade,
O lucrare
necuprinsă de o minte omenească...
Arii clasice,
fanfare, poezii şi serenade?
Imperfecte
artificii dintr-o cremene cu iască!
…Bătălii şi
revoluţii cu parfum de melodrame.
...Diplomatice
demersuri, planuri de asasinat.
...Împăraţi-copii în
faşă, viespile regine-mame.
…Intrigi mari sau mai
mărunte, lovituri de stat-palat.
………………………………………………………...
Cerberi cu mărunte
scopuri- doar să fie cunoscuţi,
S-au lansat în
afirmaţii, teorii şi postulate,
Unii dintre cei în
viaţă şi iluştri dispăruţi…
Legi valabile şi
astăzi… mai ades, neconfirmate.
«Primul om – un alb sau negru... poate, chiar un asiatic?»
«Cine a venit, pe lume, primul- oul sau găina?»
…Unii, una, alţii,
alta- pe ton liber, democratic-
Nodul gordian
persistă, nimeni n-a adus lumina...
Ieri, duşmani... „la cataramă”, azi, colegi şi camarazi,
Rasele „superioare”... clone, gene, arieni...
Rasele „inferioare”... eschimoşi, pigmei, nomazi,
Feţe palide-albastre
şi piei-roşii indieni...
Merită „comemorate”, studii grele- trei la număr,
Asortări
independente de hibrizi pe spaliere...
Legile eredităţii,
o privire peste umăr...
Mendel, mazăre, albine, segregări de caractere.
Microcosmos de
celule. Cu particule-regate .
Legături necunoscute.
Megaunivers atomic.
Explicaţii? Avem multe. Pete albe-legi „mimate”.
Sunt destule...
bănuite. Iarăşi, „mitul cosmogonic”!
Cu sau fără
fundamente, teorii şi explicaţii,
De la simple la
complexe, câtă frunză câtă iarbă,
Unele te pun pe
gânduri- evident, elucubraţii.
O concluzie se trage:
floarea de experţi e oarbă!
...............................................................................
(V) Ecouri
Răsfoiesc „Minuni
pe Terra”... şaptele miraculos...
De păcate capitale sau
pitici demult pierduţi...
...Şapte vârste… («Will», se poate?)... cu parcurs spectaculos,
Alţii, despre şapte
ceruri... noi vorbim despre virtuţi...
Cifră cu puteri
aparte (?)... vreţi dovezi ca sfântul
Toma?
Numărul de
continente, de culori din curcubeu,
Zilele din
săptămână sau colinele din Roma,
Braţele de la menoră... şapte e un număr greu!
Legănându-se pe vise
duse mult către extreme,
Lumile de altădată-
rase, neamuri şi popoare,
Sub povara de milenii
şi-au luat un loc prin vreme...
Temerară de tot este
scurta lor enumerare!
Printre stele, ce e
omul? Mic reper neînsemnat,
Izolat precum Crusoe pe o insulă pustie,
Peste formele de viaţă
e un cap încoronat,
Multe lucruri le
cunoaşte…omul, multe nu le ştie...
Fir de floare sub
torente de iubire sau durere-
Exemplar din populaţii
de „albine” sau „furnici”-
Sub „perdelele” de teamă sau beţie de putere,
Ce trăiesc în urbi gigante sau cătune- sate mici…
Trăsături ereditare
procreează precedente,
Cu asemănări cu carul
dar şi multe discrepanţe…
Mod de viată, piele,
gusturi, iris, ADN, amprente,
Viaţa - magic fir de
abur, corpul- chimice substanţe…
Paria printre
planete, fără acte şi dovezi,
Deportat din altă
lume, o spun asta cu temei,
Omul e un fir de iarbă
ce dispare sub zăpezi-
Un secret păstrat sub
cheie- după bunul obicei…
Voi reţine trei
citate- nişte pete de culoare…
«Omul e un scop în sine.»… Kant, estet idealist,
Blaise Pascal a spus
aceasta: «Suntem trestii gânditoare...»
Iar Descartes... adânci cuvinte!... : „Iată, cuget,
deci exist!”
Coborât în derizoriu
sau urcat pe culmi de slavă-
Fascinant
chestionarul- sursa vieţii pe planetă.
Pentru cel în floarea
vârstei sau îmbătrânit- epavă,
Rar sau des, la
intervale, ca scenariu se repetă.
Neştiindu-mi viitorul, nici trecutul foarte bine,
Nu mă văd «Singur pe lume»- cunoscut
roman francez,
Cred în omul-trinitate- nu mă ascultaţi pe
mine!
Pot greşi, mai mult ca
asta, am şi dreptul să visez…
...................................................................................
(VI) Eresuri
…Un Pământ văzut din
spaţiu ca o farfurie plată,
Iar apoi drept
centrul lumii. O gândea majoritatea.
Contestând e pur si muove, inchiziţia- o pată.
Legi care sfidează
omul- viaţa şi proprietatea.
...Îngrădiri de
conştiinţă, oprimări şi persecuţii,
Cu impuneri de
doctrine, de sisteme şi valori,
Judecăţi subţiri,
sumare, lapidări ca execuţii,
Suprimări de vieţi şi
drepturi, lagăre şi închisori...
…Dictaturi-sperietoare cu puteri
nemăsurate,
Imperatori de
legendă şi războaie nesfârşite,
Cu erori
proverbiale, multe şi nenumărate.
Terorism şi
genociduri. Tragedii, dureri cumplite.
…Măsurând cu-n
deget marea, se întrec în supoziţii,
Cu preziceri
inedite, fără cap şi fără coadă,
Aventurieri de
marcă- cu orgolii şi ambiţii.
…Cel de Sus de ei îşi râde şi de mintea
lor neroadă!
…Ca nisipul de pe
plajă, un tsunami, un aflux,
Rasputini şi nostradamuşi printre nulităţi didacte,
De la «Nihil sine Deo!» au ajuns la…«Fiat lux!»,
În politică, afaceri
sau în artele abstracte.
…Rând pe rând, îşi
joacă rolul, scufundându-se în mare,
Lăudaţi din greu ca
pomul sau ca iarba cea de leac,
Apar unul după
altul... nu e nou nimic sub soare,
Personalităţi
ilustre cam cât boabele de mac.
... Dacă sunt şi eu
acolo?... mă apasă îndoiala,
Încă o efemeridă-
de trecut la catastif...
Timp pierdut-
documentarea, toată truda şi migala-
Reţinut de anuare pentru munca de Sisif...
Meditez şi scriu în
stihuri... cu preocupări de faur,
Îmi văd chipul în
oglindă- eu întreb şi eu răspund,
Cum făceau şi Ilf şi Petrov cu viţelul lor de aur,
E sublim
anonimatul, dar nu vreau să mă ascund.
Sunt legat, închis-
ermetic de pereţii de idei,
Un ostatic- în
cătuşe de silabe şi cuvinte,
Într-un întuneric beznă, aştept rimele-scântei,
Complicate sau banale,
singure îmi vin în minte…
Printre fluxuri şi
refluxuri de opinii şi idei,
Eu mă simt ca Marco Polo, un purtat de vânt şi
valuri,
Copleşit de
abundenţa de tribuni şi corifei,
De spectacole, de
mituri şi de piese- ritualuri.
…………………………………………..…....
(VII) Asimetrii
De prin pomi sau de pe
câmpuri, pricepuţi culegători,
Şi-au pornit
călătoria bravii noştri pământeni…
Straşnici luptători
cu viaţa- buni pescari sau vânători-
Uneori- chiar ei,
vânatul vechilor… reptilieni.
Hăituind vreun…„dinozaur” sau… scăpând cu greu de el,
Nişte grupuri mici
sau triburi ce aleargă după hrană.
…Rareori, mai multe
feluri- cel mai des- un singur fel,
O friptură pe jăratec-
răposata lighioană...
Avem numai presupuneri,
grave jocuri de cuvinte,
Cu toţi ştim,
subiectul- cadru este amplu, generos,
Greu de curăţat de
coajă- un cartof, un ou fierbinte…
Oul lui Columb… eternul,
simplu dar ingenios…
Încă de la primii
oameni, ei şi-au arătat natura…
Lipsa de loialitate,
laşitatea, indolenţa,
Lupta pentru
influenţă, dominaţia şi ura…
Merită subliniate,
ritmul lor şi…consecvenţa.
Cu apucături
bizare, nişte creaturi sihastre,
Primitive- o spun
unii -personal, eu mă dezic-
Au pornit prin vechea
lume, înaintea erei noastre…
Nu îmi amintesc
prea bine, eram totuşi… tare mic!
Traversând epoci
de… piatră, viaţa nu era comodă...
Haine- piei de
animale, scorburi- case printre grote,
Fără un mijloc de
plată -cardul nu era la modă,
Cu confort şi stil de
viaţă, bun subiect de anecdote.
Cultivând pe câmpuri
plante, au ajuns agricultori.
…Aşezări de locuinţe-
mai degrabă, nişte sate,
…Turmele de animale
i-au „reprofilat” păstori,
…Graniţe de
preistorii- au rămas de tot în spate.
Cu unelte din metale
au ajuns meşteşugari,
Schimburi- mărfuri...
nişte trocuri, i-au făcut comercianţi,
Nu avem dovezi
destule- or fi fost miliardari ?
Cert, un lucru este
sigur- erau nişte diletanţi…
Mai târziu, „şi-au dat
arama…” inventând râvniţii
bani,
Cunoscuţi... o spun
bătrânii... ca pe ochiul nu ştiu cui,
(Cine a avut
ideea... o ştiu cei contemporani...
I-a descris
ireproşabil, altceva nu poţi să spui...)
În cetăţi înfloritoare
au format oraşe-state…
Nişte roiuri de
lăcuste ce au împânzit planeta,
Şi-au bătut monede
proprii, şi-au organizat armate…
Fără reguli simple,
clare- ne-au cam derutat ancheta…
………………………………………………………….
(VIII) Olimpuri
Am ales câteva „piscuri”, minţi de geniu relevante,
De prin zorii erei
noastre sau din vremuri mai recente,
O colecţie aparte
de profile remarcante,
De cunoaştere
avide, cu „figuri” proeminente…
Mare e mulţimea
celor care printre miile de ani
Au ieşit în evidenţă
printre chipuri efemere.
Din cohorte nesfârşite
de maeştri şi titani,
Ne oprim la o pleiadă-
scurtă listă de repere...
Arhimede... autorul de şuruburi
şi spirale,
Printre arii şi
volume, pârghii, corpuri scufundate,
„Pi”-ul formelor rotunde, calcule de integrale,
Cu oglinzi incendiare
şi invenţii complicate.
Newton... forţe şi viteze,
cercuri, spectre de culori,
Tubul- vid, binomul,
legea pentru corpuri spaţiale,
Discul cu lumina albă,
matematici speciale,
Telescopul, ochiul
magic privind zarea fără nori...
De sintagma „om de geniu” îmbrăcat precum o haină,
Instrumente,
medicină... un da Vinci sclipitor,
Creator al Giocondei
şi al Cinei cea de taină,
Al oraşelor moderne şi
maşinilor de zbor.
Einstein… ştiu!...
relativismul, laserul şi pacifismul,
Energia nucleară,
spaţiul... uneori curbat,
Fenomene capilare plus
fotonii, sionismul,
Ecuaţii şi difuzii,„E= mc pătrat”!
William „Sheikspir”… „Othello”. Sonetist, odinioară.
„Cleopatra şi Antoniu”, „Titus”, „Lear” şi „Macbeth”,
„Cum vă place” şi „Fortuna”, „Visul unei nopţi de vară”,
„Julieta şi Romeo”, „Iulius Cezar” şi „Hamlet”…
Goethe… „Elegii romane”, „Faust” (două), „Prometeu”,
„Anii de peregrinare”... „Anii de ucenicie”...
„Herman şi Dorotea”... „Werther”, baiadera unui zeu...
„Adevăr şi poezie”... culori, plante,
teorie…
Picasso, Monet sau Rembrandt, „pânze” impresionante,
Cu imagini ce abundă
de talent nepieritor,
Beethoven, Vivaldi, Mozart- „voci” cu nume rezonante-
La auzul lor vibrează
inimile tuturor…
Confruntaţi cu
ignoranţe, acuzaţii şi sentinţe,
Everesturi-intelecte,
oaze de celebritate
Ne-au dat artele
frumoase şi exactele ştiinţe...
Serial „Nemuritorii”- genii în posteritate...
……………………………………………..
(IX) Metafore
Omul-cum se vede
astăzi- spun cercetători-redactori
Cu o voce ca un tunet
sau cu jumătăţi de gură,
Prin reacţii
succesive, e produsul a doi factori…
Simbioză
complicată între gene şi cultură.
.....................................................................
După ce s-a tras
cortina peste actul de geneză,
Ne-am pornit
peregrinarea pe teribilul traseu...
Având... stil şi
tehnici clare... un proces- fotosinteză,
Mintea noastră e o
moară care macină din greu...
Cei din Sumer, bunăoară, învăţaţi de altădată,
Îşi spuneau... (mai
ies şi astăzi?)... au ieşit oameni şi zei
Din amestecul de ape-
apă dulce şi sărată,
Cum şi când- secret
rămâne- după bunul obicei...
Democrit, Anaximandru, Teofrast şi Empedocle
Din Elada - e
ţinutul marelui Aristotel-
Lui Eschil, Euripide, Platon, Heraclit, Sofocle
(Ne cuprinde… întristarea
când ne amintim de el!),
Stâlpul de
înţelepciune, printre gânditori, un „sfânt”…
Cicero despre Socrate, cu elogii… nota bene:
„A venit filozofia de la ceruri pe pământ!”
Thales din Milet, Epicur, Leucip şi Diogene...
Toţi aceştia şi mulţi
alţii- nume grele ce îmi scapă,
Greu de descifrat prin
texte sau de pronunţat din gură…
Oameni, flori,
vieţuitoare- cred că s-au format în apă,
Elementele primare-
soare, mare, mâl, căldură.
…Omul e banalul
vierme apărut pe fundul mării,
Cu putere de la
sine, cu mutaţii epocale,
Traiul ni se
datorează, pur şi simplu, întâmplării (!)…
Plantele sunt doar
etape între lut şi animale…
Gânditor
inconfundabil cu blazon şi cu sigiliu,
Cam la fel gândea Lucreţiu printre anticele stele,
„Precursor” al lui Ovidiu,
lui Horaţiu sau Vergiliu...
Iar asocieri
bizare, iar hazard şi joc de iele.
Partitura nu se
schimbă deşi anii se perindă...
Arbori, ierburi trec
în voie dintr-o specie în alta,
Spune Magnus că lucrează precum caria din
grindă,
Nutrimentele,
pământul, altoirea şi unealta...
Peste secole vor
face cam aceleaşi afirmaţii
Diderot, Lamark, Cabanis, învăţaţi cu multă carte,
...Enigmatice procese
şi spontane combinaţii...
Fie se opresc la
vreme, fie merg mult mai departe.
…………………………………………………….
(X) Euforii
Am ajuns acum, de facto, la un cui... plin de orgolii,
Un curent, o teorie –
cu accent pe evolutii,
Darwinismul, nucă tare,
studiat pe banca şcolii,
Şi de stânga şi de dreapta… şi săracii şi avúţii…
Nu ştiu altă teorie
cu atâtea controverse,
Speculând cu dibăcie
lucruri de necontestat,
Îmbrăcând multiple
forme dintre cele mai diverse,
Unele sunt doar...
hilare - altele, de condamnat…
În prezent, vuieşte
lumea, cu accente vinovate…
Conferinţe şi
dezbateri, toate pe aceeaşi temă,
Mulţi susţin
metamorfoza şi traseul din… primate,
Lipsă, catalizatorul?… Este asta o problemă?
Viaţa este o etapă,
evident superioară,
De materii într-o lume
ce a fost şi va să fie,
Mii de regnuri aşezate
precum treptele la scară,
O lumină prin acvarii,
restul este… alchimie.
Dintr-o humă ce nu
ştie de mişcare sau de viaţă,
Merg celulele
stinghere către plantele cu flori,
Mecanisme, legi,
proiecte- stau sub pătura de ceaţă.
Cât de sinuos e
drumul! Simţi cum te pătrund fiori!
De la monocelulare
s-a ajuns până la peşti,
La amfibieni,
reptile, păsări, multe mamifere,
Cât de multe şi
diverse, nici nu poţi să te gândeşti,
Fiecare dintre ele
stau cuminţi pe paliere.
O selecţie ce trece
peste limite şi praguri...
Printre oameni să
rămână exemplarele perfecte!
…Cu acordul lor sau
fără, vor pleca în lungi şiraguri,
Cei bolnavi, chiar
şi bătrânii, nou-născuţii cu defecte...
Lupta pentru
existenţă – cheia supravieţuirii,
Un trial nativ, o
sită, cu efecte pozitive,
E garant
supremaţiei în progresul omenirii,
Către formele moderne,
de la cele primitive...
Iar recent, de
scurtă vreme, mai apare o grupare
Cu pretenţii de unire,
combinându-le pe toate,
Între multele
curente, încercând o împăcare:
Omul e creat din două : „filtru” plus
divinitate.
E o simplă teorie,
un amestec fier şi lut?
Capra, lupul şi cu
varza împărţind acelaşi cort?
Sigur, îmi doresc
să aflu adevărul absolut...
Numai timpul va decide
dacă „punctul” este mort...
………………………………………………………
(XI) Nostalgii
Am plătit tribut de
sânge, de comori şi de averi,
Ne-am format
nenumărate stiluri de arhitectură,
Înălţând cu multă
trudă, deseori peste puteri,
Remarcabile relicve,
punţi de artă şi cultură…
Mă opresc- scurtă
privire- doar la şapte dintre toate,
Or fi multe sau
puţine? Cine ar putea, ar
spune!
Unanim recunoscute-
nişte megaunicate,
Fiecare dintre ele „botezată” ca „minune”.
Marea piramidă Kheops.
Mega-hobby faraonic.
Un cavou în
compania Sfinxului compatriot.
„Veacuri ? Patruzeci. Mai bine!…(un citat
napoleonic)…
De istorii.” E
descrisă de bătrânul Herodot.
Babilonul, capitala suspendatelor grădini,
Construite de
Nabucco. Sau de Ninus?Împăraţi.
Amfiteatru de
terase. Flori, verdeaţă şi smochini.
S-au pierdut cu
Turnul Babel. Au fost perşii vinovaţi?
Templul zeiţei Diana sau
Artemis din Efes,
Ars, distrus de
Herostrate, cel cu mintea... „sclipitoare”.
Înălţarea şi
căderea. Nume pomenite des...
Adrian şi
Alexandru, ambii denumiţi „cel Mare”.
Halicarnas- monumentul, denumit mausoleu,
După Mausol, satrapul-
un guvernator persan,
O relicvă de
imperiu la sfârşit de apogeu.
Templul funerar
dispare. Inculpatul? Subteran.
Fildeş. Ornament
din aur. Zeus aşezat pe tron.
Capodoperă marcantă
a arhaicei Elade,
Ridicată spre
cinstirea zeului amfitrion,
Într-un sanctuar pe
locul primelor olimpiade.
Farul- un altar lui Zeus.
Alţii spun Poseidon.
Flăcări. Marmoră.
Gigantic. Turn- simbol de filmotecă.
Ctitorit de „luminatul” Alexandru Macedon,
... Alexandria. Egiptul...
Un oraş- bibliotecă.
Marele colos din Rhodos, uriaş din
bronz şi fier,
Helios (poate,
Apollo!), zeul Soarelui la greci,
Ca Statuia Libertăţii
se înalţă către cer.
Precum farul- un
cutremur i-a adus somnul de veci.
Kheops, Zeus cu Diana…şi Colosul, nişte zei,
Halicarnas, Babilonul, „monştri sacri” cu blazon,
Farul egiptean e capul „marii hidre”... zi-i cum vrei,
„Piramidei” din vechime având baza-hexagon...
…………………………………………………..
(XII) Itinerarii
Mai recent, în vremea
noastră, ne oprim din nou la şapte,
Cam la fel de
cunoscute cum sunt cele de mai sus,
Incredibile creaţii,
nişte candele în noapte,
Vârfuri de
perfecţiune- nu mai e nimic de spus…
Şarpele cel
emblematic, Zidul mare chinezesc,
O şosea- drum al
mătăsii- având rol de apărare,
Lung de mii de
kilometri, un proiect împărătesc,
Stavilă pentru nomazii
ce veneau în număr mare.
Vechiul sit arheologic Petra, lângă Marea Moartă,
Un oraş săpat în
piatră, urmărind valea adâncă.
… Fuga din Egipt,
exodul, Moise răsfăţat de soartă...
Locul unde, cu
toiagul, a scos apă dintr-o stâncă.
Macchu Pichu, fortăreaţa într-un vârf
înalt de munte,
Labirintul din pădurea
Anzilor peruvieni,
Locuri sacre părăsite…
nu cunoaştem amănunte,
Edificii cu mistere, inca, amerindieni...
Cichen Itza, Yucatanul, situat
în sud de Mexic…
… Calendarele precise
şi construcţii fără seamăn.
… Codexuri, astronomie
cu imagini-semne-lexic.
… Maya, precolumbienii – pentru inca…
frate geamăn.
Colloseumul-arena,
amfiteatrul flavian,
„Lac” imens cu multe trepte, cu intrări şi
balustrade,
Amintind gladiatorii- sclavi imperiului roman,
O elipsă de proporţii
cu ferestre şi arcade.
Taj Mahal- mausoleum.
Un complex nepământean.
Scump
mormânt-bijuterie, „cizelat” de R. Tagore.
Nordul Indiei. La
Agra. Un mogul megaloman.
„Lacrimă pe faţa vremii”… cu obiecţiuni majore!
E statuia de la Rio sau Cristos
Mântuitorul,
Pe tot globul
cunoscută, monument-celebritate...
În prezent, mai multe
replici ne prezintă Salvatorul,
Stând cu braţele
deschise spre un cer-eternitate.
Mai rămân nenumărate
rămăşiţe din imperii…
Nazca- nişte linii stranii şi Oraşul interzis,
Capetele din Pacific... Stonenhenge- „masa tăcerii”,
Turnul Eiffel sau al Londrei, panoramice de vis…
Templul indian de aur, catedrala Pieţei Roşii,
Basilica Sfântul Petru…îmi
continui „cartoteca”,
Partenonul, turnul Pisei... strâmb ni l-au lăsat
strămoşii…
Gemenii…New-York, Petronas şi moscheea
de la Mecca…
.................................................................................................
(XIII) Revelaţii
Urmărindu-ne din
ceruri zbuciumaţii noştri paşi…
…Poticniri, căderi şi
teamă pentru „mâinele” incert...
…Perspective mici,
nedemne de artiştii- uriaşi...
…„Stradivarius-uri” ce cântă fals în marele concert,
O putere fără margini
ne-a deschis o carte mare,
Piesele unui tezaur,
legile unui stăpân...
Peste toţi şi peste
toate, cu valori nepieritoare,
Unele- descoperite,
totuşi, altele rămân...
Mare e
înţelepciunea Celui care ne-a creat,
Necuprinsă şi
eternă, cine poate s-o priceapă?
Cu o mână forte este Universul guvernat,
De privirea-I fără margini, nimeni şi nimic nu
scapă.
………………………………………………………..
Împărţiţi, ca de
când lumea, într-un veşnic dezacord,
Unii: „Singuri
ne distrugem!”, alţii: „Mergem mai departe!”,
Unii- Estul, alţii- Vestul, prea puţini la… Sud şi Nord,
Nu suntem uniţi în
viaţă, nu vom fi uniţi în moarte…
Tot urcând în pomul
vieţii, după merele-delicte,
Ne-am desprins de
rădăcină tăind creanga dedesupt,
Printre norii de
dezbateri, contraziceri şi conflicte,
Mai neclar e
orizontul iar urcuşul mai abrupt...
Cine ar putea să spună
ce sunt lumile cereşti,
Graniţe necunoscute ne
despart sau ne unesc…
Şubred tare,
fundamentul cunoştinţei omeneşti,
Îngrădite, încifrate,
mult prea multe ne lipsesc…
Omenirea- o
fantomă, iar Pământul- doar o haltă,
Nişte umbre având
viaţă, asta suntem scurtă vreme,
Creatorul- Cel din Ceruri, cu ştiinţa Lui înaltă,
Ne-a numit „suprema
treaptă”... marilor
biosisteme!
Cât de mare e
distanţa de la noi până la cer...
Chiar şi anilor-
lumină le e greu a o străbate,
E adânc izvorul
vieţii, o enigmă, un mister,
Ochiul nu îl va
cuprinde, mintea nu îl va socoate...
O speranţă, Cartea Vieţii, după cum istoriseşte,
(Dacă vom lua
aminte, se remarcă un tipíc)...
Marea Lui înţelepciune, peste ani se
răspândeşte,
Şi din ceea ce El spune, nu se va schimba nimic.
O repet a câta
oară, răspicat, o spun mai tare:
Dacă Dumnezeu nu este, atunci, cine suntem
noi?
E dilema omenirii,
complicată întrebare!
Un răspuns? Primim în ziua judecăţii de apoi...
...............................................................................
(XIV) Ipoteze
Orişicum privesc în
urmă, cu mânie sau umor,
Către zori de
începuturi înspre cei rămaşi departe,
Prea puţine pot
cuprinde- sunt un scrib, un
scriitor-
O frântură din
istorii, cam cât rândul dintr-o carte.
Îngropat cu multă
grijă, adevărul e ascuns,
Pus sub lacăt în
seifuri, sub cenuşă de vulcani,
Iar la tot ce mă
frământă încă nu îmi dau răspuns
Strănepoatele lui Cronos, clipe lungi cât nişte ani.
Căutând cu
insistenţă rostul vieţii pe pământ,
Nu găsesc nici
firul logic, nici nu pot să mi-l explic…
Dacă toată
alergarea ne e goană după vânt
Şi nimic nu este după, chiar n-am înţeles... nimic!
Ca arheolog prin
vremuri, printre roci şi documente,
Explorând hăţişul
lumii, vezi efectul unor legi,
Mărturii despre
trecuturi, cu valoare de amprente,
Unele nedescifrate,
altele le înţelegi.
Suntem regi cu
atribute din divinele tipare,
Conştiinţă şi
vorbire, raţiune, sentimente,
Cu dorinţa
înnăscută de a depăşi hotare,
Copii indigo rebele cu orgolii şi accente.
Stăpâniţi de
lăcomie, egoism şi ignoranţă,
Cu „magnet” irezistibil spre porniri conflictuale,
Spre idei
contradictorii sau lipsite de substanţă,
Totuşi, am lăsat în
urmă nişte… urme epocale!
După sunete primare
şi vorbiri articulate,
Scrisul pe pereţi
de peşteri şi picturile naive,
Vremea vechilor
tipare şi mesaje publicate,
Astăzi am ajuns în
era electronicii masive.
…Trenuri-glonţ,
maşini-rachetă cu viteze infernale,
Procesoare
performante, născociri robotizate,
Cine vrea...(sau cine
poate!)... face zboruri
spaţiale,
Suntem dependenţi
de tehnici- proceduri sofisticate.
…Mega-poduri
suspendate, apeducte şi baraje,
Supersonice-săgeată,
sateliţi şi zepelinuri,
Uriaşi
arhitectonici având sute de etaje,
Submersibile şi
nave, tratamente şi vaccinuri…
Un progres…(o spun ca
număr!)... este foarte
evident,
Altul, ca
tehnologie, fără nici o îndoială,
Al cunoaşterii, un
altul, un ponton-stabiliment…
Un regres- cenuşăreasa,
educaţia morală.
...................................................................
(XV) Idealuri
Paşi mai mici, mai
mari- cu carul, rezultate- niciodată,
Scriem, retractăm
sau ştergem „eşafodul” conceput...
Tema existenţei noastre- o problemă delicată-
E la fel de
nepătrunsă- cum era la început...
Nestrivind corola
lumii de mistere şi minuni,
Ne spunea
odinioară, cu adânci reverberaţii,
Literatul-eminenţă
printre literaţi comuni:
Noi trăim în universul surselor de inspiraţii!
Mă veţi întreba,
desigur, cum privesc aceasta eu,
Scurta mea
incursiune, larga mea retrospectivă,
Să mă definesc eu
singur, sincer chiar îmi este greu...
...O parcurgere „în mare”, vreau să
cred, obiectivă...
Unii spun: „Se
schimbă totul!”, alţii
spun că mai nimic,
Noutăţi nu sunt sub
soare, totul, iarăşi se repetă,
De la libertăţi totale
la „reţetele în plic”,
Amintesc doar numai
una, pentru unii- desuetă...
...Solomon, Eclesiastul: suntem de la Cel de Sus,
Tot ce Mâna Sa zideşte, dăinuieşte pe vecie,
Nu-i nimic de scos
acolo şi nimic nu e de pus,
Ziua Lui e necuprinsă- pe pământ, în ani- o
mie.
Spre acest model al
lumii ca gigantic aisberg-
Partea de deasupra
apei este lumea cea ştiută-
…Un gheţar plutind pe valuri- cei mai mulţi, aici, converg…
Cea ascunsă, cea
mai mare- este lumea nevăzută.
Ni s-au pus obloane
grele la ferestre de memorii,
Irealul şi realul- nu cunoaştem diferenţa,
De un zid din nori si
ceţuri se lovesc căutătorii…
Descifrarea
existenţei?... Îşi declină competenţa!
Iar revin la
întrebarea ce, adesea, mă frământă,
Dacă am ajuns la capăt
sau mai este mult de mers,
Cine suntem, ce e
viaţa, către... unde se avântă?
Îmi răspund, vă voi
răspunde… urmărind ultimul vers…
Chiar cu datele
primare şterse rău din amintire,
E de înţeles
aceasta- vrem să ştim ce o să fie,
Toţi... (şi „tobele de carte”!) - suntem curioşi din fire...
Cum arată viitorul-
asta, nimeni nu o ştie.
Mare e
nepotrivirea... copie- original,
Limitatul şi
eternul, necreat-fără-sfârşitul!
Dacă am admis
aceasta, totul intră în normal-
Cum am vrea, cu mintea noastră, să cuprindem infinitul?
Motto
postrema:
...Caut calea cea mai scurtă spre limanul-perspectivă...
Vulturi-gânduri-idealuri, spre înalturi să mă poarte...
Urmărind corăbii-lectici, le văd mersul în derivă,
Printre Scylla şi Caribda, între
naştere şi moarte.
...Odiseea-teorie, cu putere o susţin
În vârtejuri de cuvinte şi speranţe-paradisuri,
Cu accentul pus pe multum (*), iar pe multa (*) mai puţin,
Sunt un trăitor-amfibiu în oceanele de visuri...
...„Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar
asta nu ştiu.” (Socrate)
...„Adevăratele poezii încep acolo
unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)
Dorel Mihai Gaftoneanu, august 2011
* non multa sed multum- nu cantitativ ci calitativ (lb. latină).
.JPG)
