FILE DE JURNAL ABSTRACTE sau Odiseea omenirii Epopee cu accente satirice dedicată foştilor mei dascăli şi fascinantului univers al literaturii româneşti...

FILE DE JURNAL ABSTRACTE sau Odiseea omenirii

Epopee cu accente satirice dedicată foştilor mei dascăli şi fascinantului univers al literaturii româneşti...

…„Taina existenţei umane nu stă în a trăi ci în a şti pentru ce trăieşti.” (Nicolae Iorga)

Motto ab initio:

…Orizonturi fără capăt, tainice deziderate,

Infinituri de secvenţe şi ecouri de eresuri…

Strâng asimetrii de forme din olimpuri erodate,

În metafore şi vorbe spuse cu subînţelesuri.

Cu euforii trăite din tot sufletul, intense,

Nostalgii nevindecate, printre lungi itinerarii,

Îmi aduc agonizante revelaţii- recompense:

Ipoteze- idealuri... scoici şi alge în acvarii...

(I) Orizonturi

Odiseea omenirii, drumul vieţii şi al morţii…

O misivă pe formatul unui antic mesager-

Un „mamut” printre creaţii, epopee de proporţii-

Lung traseu prin era veche, Odiseea lui Homer.

...Sedimente din vechime. Mă opresc asupra lor...

Artefacte sau imagini, scrieri vechi cu hieroglife,

Autentice tratate cu mesaje ce nu mor,

Cărţi de mult, originale, pergamente apocrife.

...S-a distrus biblioteca plină ochi cu amintiri,

Nu găsesc nici o dovadă, toate s-au pierdut în vânt…

A rămas nelămurită şi ascunsă de priviri

O obsesie străveche- taina vieţii pe pământ...

...Nu cunoaştem timpul zero şi nici punctul de plecare-

Stelele din bezna nopţii nici nu poţi să le enumeri-

Ne lipseşte temelia pe nisipuri mişcătoare,

Ne privim unii pe alţii, însă ridicăm din umeri…

…Logic, nimeni nu acceptă- suntem chiar din întâmplare,

Apăruţi pe o planetă printr-o tragere la sorţi?

Cum, de unde, când aceasta, fără să avem chemare

Am venit noi, omenirea... şi cei vii dar şi cei morţi?

…Vase, arme şi unelte- ne-au rămas munţi de vestigii-

De la semnele din peşteri până la tăbliţe scrise,

Despre mersul şi geneza numeroaselor litigii,

Multe şi nenumărate, de istorie prescrise…

…Un trecut cuprins de neguri peste care curge timpul…

Ţara zărilor senine... cheiuri, diguri, estacade,

Lanţuri, ancore, parâme… când am părăsit Olimpul,

S-au închis porţi de ecluze- netrecute baricade.

...O redută intrigantă- stăvilar spre înapoi,

Netrecută barieră ce nu face compromisuri,

Ne-a legat prin gravitaţii de Pământul-muşuroi,

Locul unde mor speranţe şi trăim secvenţe-visuri...

...Ne întoarcem printre vremuri, cu privirea îndărăt,

Pentru câteva momente, facem o retrospectivă,

Către lumile pierdute, undeva în urmă, hăt,

Fără întrebări de genul: voturi pentru, împotrivă?

...Traiectoria terestră, de la…unde către…unde?

Ştiu că aşteptaţi aceasta: cine suntem şi ce vrem,

Întrebării, da, îndată, nu mă tem, îi voi răspunde.

Că voi fi citit în grabă… de aceasta, da, mă tem!

..............................................................................

(II) Deziderate

...Juvenal spunea odată: Naşte versuri indignarea!

...O privire de ansamblu- nu voi răscoli detalii,

Spectator la mondo-teatru, mă iau plânsul şi mirarea,

La spectacole acide având titluri-marginalii…

...........................................................................

Sculptorii cu mâini de aur, pictorii, penel-maeştri,

Lirele-compozitorii şi poeţi fără pereche,

Scriitori cu etichetă, clasicii extratereştri,

Filozofi „au mers” departe, undeva spre lumea veche…

Şi-au propus, de generaţii, cu eforturi colosale,

Înţelepţi, savanţi cu nume- îndelung cugetătorii,

Să dezlege cine suntem, fără pauze, escale…

...Taină grea fundamentală din străfunduri de istorii.

Şi în arta pentru artă şi în arta cu tendinţă,

Tema e atotstăpână ca o umbră printre noi,

Cu minorităţi... excepţii, nu un „prag” de referinţă... 

Plini de sine înafară, dar pe dinăuntru goi…

Unii au trudit cu pana pentru gânduri şlefuite,

Alţii au format imperii de statui, acuarele…

Răspândiţi printre arhive cu legende prăfuite,

Împăraţi de altădată au pornit războaie grele…

…Mii de cărţi, tratate, piese… s-au compus arii celebre,

Teorii şi ipoteze, filtre de idei divine,

S-au pictat tablouri vaste cu lumini printre tenebre…

Presupuneri- infinite, certitudini- prea puţine…

Exegeze şi compendii, teze s-au elaborat,

Având puncte de vedere după ani de meditaţii,

De când oamenii şi lumea, multe lucruri am aflat,

S-au clarificat destule printre mii de dizertaţii…

S-au pierdut- să se confirme- energii nelimitate…

Om creat prin evoluţii- fapt lipsit de relevanţă,

(Lunga lor înşiruire nu încape în tratate)

Ori născut într-o clipită- chiar mai are importanţă?

…«Mesageri intergalactici din culturi îndepărtate»…

…«Am venit din alte spaţii cu condiţii similare»…

Spun în şoaptă visătorii, cu un glas pe jumătate-

Speculaţii nefondate, prea puţin convingătoare...

Afectaţi- de remuşcare, în mod evident, cuprinşi,

Peste multa lor ştiinţă, vorbind cu sinceritate,

Cei mai mulţi, mai către capăt, s-au recunoscut învinşi…

Adevărul se impune: criză de identitate !

…………………………………………..

(III) Infinituri

O materie de pulberi într-un gol ciudat, imens,

Umbre reci, încremenite stau de veacuri nemişcate,

Haos, frig şi întuneric într-o lume fără sens,

Macrouniversuri goale zac cuminţi şi resemnate…

Roci vulcanice, cenuşă, un non-sens neperisabil,

Un eter lipsit de viaţă, o întindere-deşert,

Început nu e, nici capăt, un pustiu interminabil-

Sub stigmatele Pandorei stă un defileu inert… 

În sălbatice ţinuturi fără haturi, neatinse-

Fenomene neştiute, beznă, gheaţă şi explozii…

Astrele încep să fiarbă lângă cele ce dorm stinse,

Inspirând… astronauţii- nu poeţii, nici rapsozii...

…………………………………………………...

Fir de praf ne e planeta într-un larg îmbrăcământ…

Nu cunoaştem mare lucru- câmp minat cu speculaţii…

Cum arată serpentina de la ceruri la pământ?

Nu-i avem reprezentarea, nici formule sau relaţii…

Dorm adânc sub straturi groase de argilă şi rugină,

Îngropate în tăcere, povestiri din moşi-strămoşi,

Plăsmuiri decolorate de necrozele-patină,

Despre…„zmei” de altădată, „cosânzene”, „feţi-frumoşi”...

Pietre-om sau pietre-ruguri, temple mari polivalente,

Lungi corăbii şi ruine cu tăbliţe-exponate,

Reconstituie trecutul din imagini şi fragmente,

Vârfuri de săgeţi şi lăncii, amfore frumos pictate.

……………………………………………….......

Terra. Oază în Sahara. Zâmbete de gioconde.

Curcubee răsfirate. Aurore boreale.

Fluvii curg impunătoare. Uriaşe „anaconde”.

Gheţuri vii. Zăpezi eterne. Munţi cu peşteri ireale.

Pajişti verzi. Izvoare limpezi. Şi prăpastii-canioane.

Pomi. Livezi. Păduri bătrâne. Răsărituri minunate.

Zgomotoasele cascade. Nesfârşitele oceane.

Gheizere. Fiorduri. Câmpuri. Iarbă. Flori înmiresmate.

Şiruri lungi în zbor de păsări. Minunatele izvoare.

Omul-fiară.Goliath-ul. Lupul-paznic pus la turmă.

Valuri ce se sparg de ţărmuri. Lacuri. Insule. În mare.

Armonia cu natura. Rătăcită. Fără urmă.

...În succinte ipostaze, trei imagini-referate,

„Reverii”, crâmpeie scurte... Mă întreb, inevitabil:

Peroraţii incomode? Alegaţii demodate?

Infinituri din trei trepte... E un ciclu repetabil?

..............................................................................

(IV) Secvenţe

…Un traiect apoteotic cu de toate presărat...

În periplul spre origini, fotografic vom cuprinde

Scurte „deveniri” pe calea cu un început uitat…

Punctul nostru de sosire- nimeni nu îl va surprinde.

Un subiect pe cât de amplu, pe atât de nesecat,

Pom cu rădăcini perene în specificul uman,

Dezbătut din mii de unghiuri, descusut şi cercetat,

Unii: «Am ajuns la capăt!» Alţii: «Ne trudim în van!»

Avalanşe-vălmăşaguri…adieri, furtuni, tornade,

O lucrare necuprinsă de o minte omenească...

Arii clasice, fanfare, poezii şi serenade?

Imperfecte artificii dintr-o cremene cu iască!

…Bătălii şi revoluţii cu parfum de melodrame.

...Diplomatice demersuri, planuri de asasinat.

...Împăraţi-copii în faşă, viespile regine-mame.

…Intrigi mari sau mai mărunte, lovituri de stat-palat.

………………………………………………………...

Cerberi cu mărunte scopuri- doar să fie cunoscuţi,

S-au lansat în afirmaţii, teorii şi postulate,

Unii dintre cei în viaţă şi iluştri dispăruţi…

Legi valabile şi astăzi… mai ades, neconfirmate.

«Primul om – un alb sau negru... poate, chiar un asiatic?»

«Cine a venit, pe lume, primul- oul sau găina?»

…Unii, una, alţii, alta- pe ton liber, democratic-

Nodul gordian persistă, nimeni n-a adus lumina...

Ieri, duşmani... „la cataramă”, azi, colegi şi camarazi,

Rasele „superioare”... clone, gene, arieni...

Rasele „inferioare”... eschimoşi, pigmei, nomazi,

Feţe palide-albastre şi piei-roşii indieni...

Merită „comemorate”, studii grele- trei la număr,

Asortări independente de hibrizi pe spaliere...

Legile eredităţii, o privire peste umăr...

Mendel, mazăre, albine, segregări de caractere.

Microcosmos de celule. Cu particule-regate .

Legături necunoscute. Megaunivers atomic.

Explicaţii? Avem multe. Pete albe-legi „mimate”.

Sunt destule... bănuite. Iarăşi, „mitul cosmogonic”!

Cu sau fără fundamente, teorii şi explicaţii,

De la simple la complexe, câtă frunză câtă iarbă,

Unele te pun pe gânduri- evident, elucubraţii.

O concluzie se trage: floarea de experţi e oarbă!

...............................................................................

(V) Ecouri

Răsfoiesc „Minuni pe Terra”... şaptele miraculos...

De păcate capitale sau pitici demult pierduţi...

...Şapte vârste… («Will», se poate?)... cu parcurs spectaculos,

Alţii, despre şapte ceruri... noi vorbim despre virtuţi...

Cifră cu puteri aparte (?)... vreţi dovezi ca sfântul Toma?

Numărul de continente, de culori din curcubeu,

Zilele din săptămână sau colinele din Roma,

Braţele de la menoră... şapte e un număr greu!

Legănându-se pe vise duse mult către extreme,

Lumile de altădată- rase, neamuri şi popoare,

Sub povara de milenii şi-au luat un loc prin vreme...

Temerară de tot este scurta lor enumerare!

Printre stele, ce e omul? Mic reper neînsemnat,

Izolat precum Crusoe pe o insulă pustie,

Peste formele de viaţă e un cap încoronat,

Multe lucruri le cunoaşte…omul, multe nu le ştie...

Fir de floare sub torente de iubire sau durere-

Exemplar din populaţii de „albine” sau „furnici”-

Sub „perdelele” de teamă sau beţie de putere,

Ce trăiesc în urbi gigante sau cătune- sate mici…

Trăsături ereditare procreează precedente,

Cu asemănări cu carul dar şi multe discrepanţe…

Mod de viată, piele, gusturi, iris, ADN, amprente,

Viaţa - magic fir de abur, corpul- chimice substanţe…

Paria printre planete, fără acte şi dovezi,

Deportat din altă lume, o spun asta cu temei,

Omul e un fir de iarbă ce dispare sub zăpezi-

Un secret păstrat sub cheie- după  bunul obicei…

Voi reţine trei citate- nişte pete de culoare…

«Omul e un scop în sine.»… Kant, estet idealist,

Blaise Pascal a spus aceasta: «Suntem trestii gânditoare...»

Iar Descartes... adânci cuvinte!... : „Iată, cuget, deci exist!”

Coborât în derizoriu sau urcat pe culmi de slavă-

Fascinant chestionarul- sursa vieţii pe planetă.

Pentru cel în floarea vârstei sau îmbătrânit- epavă,

Rar sau des, la intervale, ca scenariu se repetă.

Neştiindu-mi viitorul, nici trecutul foarte bine,

Nu mă văd «Singur pe lume»- cunoscut roman francez,

Cred în omul-trinitate- nu mă ascultaţi pe mine!

Pot greşi, mai mult ca asta, am şi dreptul să visez…

...................................................................................

(VI) Eresuri

…Un Pământ văzut din spaţiu ca o farfurie plată,

Iar apoi drept centrul lumii. O gândea majoritatea.

Contestând e pur si muove, inchiziţia- o pată.

Legi care sfidează omul- viaţa şi proprietatea.

...Îngrădiri de conştiinţă, oprimări şi persecuţii,

Cu impuneri de doctrine, de sisteme şi valori,

Judecăţi subţiri, sumare, lapidări ca execuţii,

Suprimări de vieţi şi drepturi, lagăre şi închisori...

…Dictaturi-sperietoare cu puteri nemăsurate,

Imperatori de legendă şi războaie nesfârşite,

Cu erori proverbiale, multe şi nenumărate.

Terorism şi genociduri. Tragedii, dureri cumplite.

…Măsurând cu-n deget marea, se întrec în supoziţii,

Cu preziceri inedite, fără cap şi fără coadă,

Aventurieri de marcă- cu orgolii şi ambiţii.

…Cel de Sus de ei îşi râde şi de mintea lor neroadă!

…Ca nisipul de pe plajă, un tsunami, un aflux,

Rasputini şi nostradamuşi printre nulităţi didacte,

De la «Nihil sine Deo!» au ajuns la…«Fiat lux!»,

În politică, afaceri sau în artele abstracte.

…Rând pe rând, îşi joacă rolul, scufundându-se în mare,

Lăudaţi din greu ca pomul sau ca iarba cea de leac,

Apar unul după altul... nu e nou nimic sub soare,

Personalităţi ilustre cam cât boabele de mac.

... Dacă sunt şi eu acolo?... mă apasă îndoiala,

Încă o efemeridă- de trecut la catastif...

Timp pierdut- documentarea, toată truda şi migala-

Reţinut de anuare pentru munca de Sisif...

Meditez şi scriu în stihuri... cu preocupări de faur,

Îmi văd chipul în oglindă- eu întreb şi eu răspund,

Cum făceau şi Ilf şi Petrov cu viţelul lor de aur,

E sublim anonimatul, dar nu vreau să mă ascund.

Sunt legat, închis- ermetic de pereţii de idei,

Un ostatic- în cătuşe de silabe şi cuvinte,

Într-un  întuneric beznă, aştept rimele-scântei,

Complicate sau banale, singure îmi vin în minte…

Printre fluxuri şi refluxuri de opinii şi idei,

Eu mă simt ca Marco Polo, un purtat de vânt şi valuri,

Copleşit de abundenţa de tribuni şi corifei,

De spectacole, de mituri şi de piese- ritualuri.

…………………………………………..…....

(VII) Asimetrii

De prin pomi sau de pe câmpuri, pricepuţi culegători,

Şi-au pornit călătoria bravii noştri pământeni…

Straşnici luptători cu viaţa- buni pescari sau vânători-

Uneori- chiar ei, vânatul vechilor… reptilieni.

Hăituind vreun…„dinozaur” sau… scăpând cu greu de el,

Nişte grupuri mici sau triburi ce aleargă după hrană.

…Rareori, mai multe feluri- cel mai des- un singur fel,

O friptură pe jăratec- răposata lighioană...

Avem numai presupuneri, grave jocuri de cuvinte,

Cu toţi ştim, subiectul- cadru este amplu, generos, 

Greu de curăţat de coajă- un cartof, un ou fierbinte…

Oul lui Columb… eternul, simplu dar ingenios…

Încă de la primii oameni, ei şi-au arătat natura…

Lipsa de loialitate, laşitatea, indolenţa,

Lupta pentru influenţă, dominaţia şi ura…

Merită subliniate, ritmul lor şi…consecvenţa.

Cu apucături bizare, nişte creaturi sihastre,

Primitive- o spun unii -personal, eu mă dezic-

Au pornit prin vechea lume, înaintea erei noastre…

Nu îmi amintesc prea bine, eram totuşi… tare mic!

Traversând epoci de… piatră, viaţa nu era comodă...

Haine- piei de animale, scorburi- case printre grote,

Fără un mijloc de plată -cardul nu era la modă,

Cu confort şi stil de viaţă, bun subiect de anecdote.

Cultivând pe câmpuri plante, au ajuns agricultori.

…Aşezări de locuinţe- mai degrabă, nişte sate,

…Turmele de animale i-au „reprofilat” păstori,

…Graniţe de preistorii- au rămas de tot în spate.

Cu unelte din metale au ajuns meşteşugari,

Schimburi- mărfuri... nişte trocuri, i-au făcut comercianţi,

Nu avem dovezi destule- or fi fost miliardari ?

Cert, un lucru este sigur- erau nişte diletanţi…

Mai târziu, „şi-au dat arama…” inventând râvniţii bani,

Cunoscuţi... o spun bătrânii... ca pe ochiul nu ştiu cui,

(Cine a avut ideea... o ştiu cei contemporani...

I-a descris ireproşabil, altceva nu poţi să spui...)

În cetăţi înfloritoare au format oraşe-state…

Nişte roiuri de lăcuste ce au împânzit planeta,

Şi-au bătut monede proprii, şi-au organizat armate…

Fără reguli simple, clare- ne-au cam derutat ancheta…

………………………………………………………….

(VIII) Olimpuri

Am ales câteva „piscuri”, minţi de geniu relevante,

De prin zorii erei noastre sau din vremuri mai recente,

O colecţie aparte de profile remarcante,

De cunoaştere avide, cu „figuri” proeminente…

Mare e mulţimea celor care printre miile de ani

Au ieşit în evidenţă printre chipuri efemere.

Din cohorte nesfârşite de maeştri şi titani,

Ne oprim la o pleiadă- scurtă listă de repere...

Arhimede... autorul de şuruburi şi spirale,

Printre arii şi volume, pârghii, corpuri scufundate,

„Pi”-ul formelor rotunde, calcule de integrale,

Cu oglinzi incendiare şi invenţii complicate.

Newton... forţe şi viteze, cercuri, spectre de culori,

Tubul- vid, binomul, legea pentru corpuri spaţiale,

Discul cu lumina albă, matematici speciale,

Telescopul, ochiul magic privind zarea fără  nori...

De sintagma „om de geniu” îmbrăcat precum o haină,

Instrumente, medicină... un da Vinci sclipitor,

Creator al Giocondei şi al Cinei cea de taină,

Al oraşelor moderne şi maşinilor de zbor.

Einstein… ştiu!... relativismul, laserul şi pacifismul,

Energia nucleară, spaţiul... uneori curbat,

Fenomene capilare plus fotonii, sionismul,

Ecuaţii şi difuzii,„E= mc pătrat”!

William „Sheikspir”… „Othello”. Sonetist, odinioară.

„Cleopatra şi Antoniu”, „Titus”, „Lear” şi „Macbeth”,

„Cum vă place” şi „Fortuna”, „Visul unei nopţi de vară”,

„Julieta şi Romeo”, „Iulius Cezar” şi „Hamlet”…

Goethe… „Elegii romane”, „Faust” (două), „Prometeu”,

„Anii de peregrinare”... „Anii de ucenicie”...

„Herman şi Dorotea”... „Werther”, baiadera unui zeu...

„Adevăr şi poezie”... culori, plante, teorie…

Picasso, Monet sau Rembrandt, „pânze” impresionante,

Cu imagini ce abundă de talent nepieritor,

Beethoven, Vivaldi, Mozart- „voci”  cu nume rezonante-

La auzul lor vibrează inimile tuturor…

Confruntaţi cu ignoranţe, acuzaţii şi sentinţe,

Everesturi-intelecte, oaze de celebritate

Ne-au dat artele frumoase şi exactele ştiinţe...

Serial „Nemuritorii”- genii în posteritate...

……………………………………………..

(IX)  Metafore

Omul-cum se vede astăzi- spun cercetători-redactori

Cu o voce ca un tunet sau cu jumătăţi de gură,

Prin reacţii succesive, e produsul a doi factori…

Simbioză complicată între gene şi cultură.

.....................................................................

După ce s-a tras cortina peste actul de geneză,

Ne-am pornit peregrinarea pe teribilul traseu...

Având... stil şi tehnici clare... un proces- fotosinteză,

Mintea noastră e o moară care macină din greu...

Cei din Sumer, bunăoară, învăţaţi de altădată,

Îşi spuneau... (mai ies şi astăzi?)... au ieşit oameni şi zei

Din amestecul de ape- apă dulce şi sărată,

Cum şi când- secret rămâne- după bunul obicei...

Democrit, Anaximandru, Teofrast şi Empedocle

Din Elada - e ţinutul marelui Aristotel-

Lui Eschil, Euripide, Platon, Heraclit, Sofocle

(Ne cuprinde… întristarea când ne amintim de el!),

Stâlpul de înţelepciune, printre gânditori, un „sfânt”…

Cicero despre Socrate, cu elogii… nota bene:

„A venit filozofia de la ceruri pe pământ!”

Thales din Milet, Epicur, Leucip şi Diogene...

Toţi aceştia şi mulţi alţii- nume grele ce îmi scapă,

Greu de descifrat prin texte sau de pronunţat din gură…

Oameni, flori, vieţuitoare- cred că s-au format în apă,

Elementele primare- soare, mare, mâl, căldură.

…Omul e banalul vierme apărut pe fundul mării,

Cu putere de la sine, cu mutaţii epocale,

Traiul ni se datorează, pur şi simplu, întâmplării (!)…

Plantele sunt doar etape între lut şi animale…

Gânditor inconfundabil cu blazon şi cu sigiliu,

Cam la fel gândea Lucreţiu printre anticele stele,

„Precursor” al  lui Ovidiu, lui Horaţiu sau Vergiliu...

Iar asocieri bizare, iar hazard şi joc de iele.

Partitura nu se schimbă deşi anii se perindă...

Arbori, ierburi trec în voie dintr-o specie în alta,

Spune Magnus că lucrează precum caria din grindă,

Nutrimentele, pământul, altoirea şi unealta...

Peste secole vor face cam aceleaşi afirmaţii

Diderot, Lamark, Cabanis, învăţaţi cu multă carte,

...Enigmatice procese şi spontane combinaţii...

Fie se opresc la vreme, fie merg mult mai departe.

…………………………………………………….

(X) Euforii

Am ajuns acum, de facto, la un cui... plin de orgolii,

Un curent, o teorie – cu accent pe evolutii,

Darwinismul, nucă tare, studiat pe banca şcolii,

Şi de stânga şi de dreapta… şi săracii şi avúţii…

Nu ştiu altă teorie cu atâtea controverse,

Speculând cu dibăcie lucruri de necontestat,

Îmbrăcând multiple forme dintre cele mai diverse,

Unele sunt doar... hilare - altele, de condamnat…

În prezent, vuieşte lumea, cu accente vinovate…

Conferinţe şi dezbateri, toate pe aceeaşi temă,

Mulţi susţin metamorfoza şi traseul din… primate,

Lipsă, catalizatorul?… Este asta o problemă?

Viaţa este o etapă, evident superioară,

De materii într-o lume ce a fost şi va să fie,

Mii de regnuri aşezate precum treptele la scară,

O lumină prin acvarii, restul este… alchimie.

Dintr-o humă ce nu ştie de mişcare sau de viaţă,

Merg celulele stinghere către plantele cu flori,

Mecanisme, legi, proiecte- stau sub pătura de ceaţă.

Cât de sinuos e drumul! Simţi cum te pătrund fiori!

De la monocelulare s-a ajuns până la peşti,

La amfibieni, reptile, păsări, multe mamifere,

Cât de multe şi diverse, nici nu poţi să te gândeşti,

Fiecare dintre ele stau cuminţi pe paliere.

O selecţie ce trece peste limite şi praguri...

Printre oameni să rămână exemplarele perfecte!

…Cu acordul lor sau fără, vor pleca în lungi şiraguri,

Cei bolnavi, chiar şi bătrânii, nou-născuţii cu defecte...

Lupta pentru existenţă – cheia supravieţuirii,

Un trial nativ, o sită, cu efecte pozitive,

E garant supremaţiei în progresul omenirii,

Către formele moderne, de la cele primitive...

Iar recent, de scurtă vreme, mai apare o grupare

Cu pretenţii de unire, combinându-le pe toate,

Între multele curente, încercând o împăcare:

Omul e creat din două : „filtru” plus divinitate.

E o simplă teorie, un amestec fier şi lut?

Capra, lupul şi cu varza împărţind acelaşi cort?

Sigur, îmi doresc să aflu adevărul absolut...

Numai timpul va decide dacă „punctul” este mort...

………………………………………………………

(XI) Nostalgii

Am plătit tribut de sânge, de comori şi de averi,

Ne-am format nenumărate stiluri de arhitectură,

Înălţând cu multă trudă, deseori peste puteri,

Remarcabile relicve, punţi de artă şi cultură…

Mă opresc- scurtă privire- doar la şapte dintre toate,

Or fi multe sau puţine? Cine ar putea, ar spune!

Unanim recunoscute- nişte megaunicate,

Fiecare dintre ele „botezată” ca „minune”.

Marea piramidă Kheops. Mega-hobby faraonic.

Un cavou în compania  Sfinxului compatriot.

„Veacuri ? Patruzeci. Mai bine!…(un citat napoleonic)…

De istorii.” E descrisă de bătrânul Herodot.

Babilonul, capitala suspendatelor grădini,

Construite de Nabucco. Sau de Ninus?Împăraţi.

Amfiteatru de terase. Flori, verdeaţă şi smochini.

S-au pierdut cu Turnul Babel. Au fost perşii vinovaţi?

Templul zeiţei Diana sau Artemis din Efes,

Ars, distrus de Herostrate, cel cu mintea... „sclipitoare”.

Înălţarea şi căderea. Nume pomenite des...

Adrian şi Alexandru, ambii denumiţi „cel Mare”.

Halicarnas- monumentul, denumit mausoleu,

După Mausol, satrapul- un guvernator persan,

O relicvă de imperiu la sfârşit de apogeu.

Templul funerar dispare. Inculpatul? Subteran.

Fildeş. Ornament din aur. Zeus aşezat pe tron.

Capodoperă marcantă a arhaicei Elade,

Ridicată spre cinstirea zeului amfitrion,

Într-un sanctuar pe locul primelor olimpiade.

Farul- un altar lui Zeus. Alţii spun Poseidon.

Flăcări. Marmoră. Gigantic. Turn- simbol de filmotecă.

Ctitorit de „luminatul”  Alexandru Macedon,

... Alexandria. Egiptul... Un oraş- bibliotecă.

Marele colos din Rhodos, uriaş din bronz şi fier,

Helios (poate, Apollo!), zeul Soarelui la greci,

Ca Statuia Libertăţii se înalţă către cer.

Precum farul- un cutremur i-a adus somnul de veci.

Kheops, Zeus cu Diana…şi Colosul, nişte zei,

Halicarnas, Babilonul, „monştri sacri” cu blazon,

Farul egiptean e capul „marii hidre”... zi-i cum vrei,

„Piramidei” din vechime având baza-hexagon...

…………………………………………………..

(XII) Itinerarii

Mai recent, în vremea noastră, ne oprim din nou la şapte,

Cam la fel de cunoscute cum sunt cele de mai sus,

Incredibile creaţii, nişte candele în noapte,

Vârfuri de perfecţiune- nu mai e nimic de spus…

Şarpele cel emblematic, Zidul mare chinezesc,

O şosea- drum al mătăsii- având rol de apărare,

Lung de mii de kilometri, un proiect împărătesc,

Stavilă pentru nomazii ce veneau în număr mare. 

Vechiul sit arheologic Petra, lângă Marea Moartă,

Un oraş săpat în piatră, urmărind  valea adâncă.

… Fuga din Egipt, exodul, Moise răsfăţat de soartă...

Locul unde, cu toiagul, a scos apă dintr-o stâncă.

Macchu Pichu, fortăreaţa într-un vârf înalt de munte,

Labirintul din pădurea Anzilor peruvieni,

Locuri sacre părăsite… nu cunoaştem amănunte,

Edificii cu mistere, inca, amerindieni...

Cichen Itza, Yucatanul, situat în sud de Mexic…

… Calendarele precise şi construcţii fără seamăn.

… Codexuri, astronomie cu imagini-semne-lexic.

… Maya, precolumbienii – pentru inca… frate geamăn.

Colloseumul-arena, amfiteatrul flavian,

„Lac” imens cu multe trepte, cu intrări şi balustrade,

 Amintind gladiatorii- sclavi imperiului roman,

O elipsă de proporţii cu ferestre şi arcade.

Taj Mahal- mausoleum. Un complex nepământean.

Scump mormânt-bijuterie, „cizelat”  de R. Tagore.

Nordul Indiei. La Agra. Un mogul megaloman.

 „Lacrimă pe faţa vremii”… cu obiecţiuni majore!

E statuia de la Rio sau Cristos Mântuitorul,

Pe tot globul cunoscută, monument-celebritate...

În prezent, mai multe replici ne prezintă Salvatorul,  

Stând cu braţele deschise spre un cer-eternitate.

Mai rămân nenumărate rămăşiţe din imperii…

Nazca- nişte linii stranii şi Oraşul interzis,

Capetele din Pacific... Stonenhenge- „masa tăcerii”,

Turnul Eiffel sau al Londrei, panoramice de vis…

Templul indian de aur, catedrala Pieţei Roşii,

Basilica Sfântul Petru…îmi continui „cartoteca”,

Partenonul, turnul Pisei... strâmb ni l-au lăsat strămoşii…

Gemenii…New-York, Petronas şi moscheea de la Mecca…

.................................................................................................

(XIII) Revelaţii

Urmărindu-ne din ceruri zbuciumaţii noştri paşi…

…Poticniri, căderi şi teamă pentru „mâinele” incert...

…Perspective mici, nedemne de artiştii- uriaşi...

…„Stradivarius-uri” ce cântă fals în marele concert,

O putere fără margini ne-a deschis o carte mare,

Piesele unui tezaur, legile unui stăpân...

Peste toţi şi peste toate, cu valori nepieritoare,

Unele- descoperite, totuşi, altele rămân...

Mare e înţelepciunea Celui care ne-a creat,

Necuprinsă şi eternă, cine poate s-o priceapă?

Cu o mână forte este Universul guvernat,

De privirea-I fără margini, nimeni şi nimic nu scapă.

………………………………………………………..

Împărţiţi, ca de când lumea, într-un veşnic dezacord,

Unii: „Singuri ne distrugem!”, alţii: „Mergem mai departe!”,

Unii- Estul, alţii- Vestul, prea puţini la… Sud şi Nord,

Nu suntem uniţi în viaţă, nu vom fi uniţi în moarte…

Tot urcând în pomul vieţii, după merele-delicte,

Ne-am desprins de rădăcină tăind creanga dedesupt,

Printre norii de dezbateri, contraziceri şi conflicte,

Mai neclar e orizontul iar urcuşul mai abrupt...

Cine ar putea să spună ce sunt lumile cereşti,

Graniţe necunoscute ne despart sau ne unesc…

Şubred tare, fundamentul cunoştinţei omeneşti,

Îngrădite, încifrate, mult prea multe ne lipsesc…

Omenirea- o fantomă, iar Pământul- doar o haltă,

Nişte umbre având viaţă, asta suntem scurtă vreme,

Creatorul- Cel din Ceruri, cu ştiinţa Lui înaltă,

Ne-a numit „suprema treaptă”... marilor biosisteme!

Cât de mare e distanţa de la noi până la cer...

Chiar şi anilor- lumină le e greu a o străbate,

E adânc izvorul vieţii, o enigmă, un mister,

Ochiul nu îl va cuprinde, mintea nu îl va socoate...

O speranţă, Cartea Vieţii, după cum istoriseşte,

(Dacă vom lua aminte, se remarcă un tipíc)...

Marea Lui înţelepciune, peste ani se răspândeşte,

Şi din ceea ce El spune, nu se va schimba nimic.

O repet a câta oară, răspicat, o spun mai tare:

Dacă Dumnezeu nu este, atunci, cine suntem noi?

E dilema omenirii, complicată întrebare!

Un răspuns? Primim în ziua judecăţii de apoi...

...............................................................................

(XIV) Ipoteze

Orişicum privesc în urmă, cu mânie sau umor,

Către zori de începuturi înspre cei rămaşi departe,

Prea puţine pot cuprinde- sunt un scrib, un scriitor-

O frântură din istorii, cam cât rândul dintr-o carte.

Îngropat cu multă grijă, adevărul e ascuns,

Pus sub lacăt în seifuri, sub cenuşă de vulcani,

Iar la tot ce mă frământă încă nu îmi dau răspuns

Strănepoatele lui Cronos, clipe lungi cât nişte ani.

Căutând cu insistenţă rostul vieţii pe pământ,

Nu găsesc nici firul logic, nici nu pot să mi-l explic…

Dacă toată alergarea  ne e goană după vânt

Şi nimic nu este după, chiar n-am înţeles... nimic!

Ca arheolog prin vremuri, printre roci şi documente,

Explorând hăţişul lumii, vezi efectul unor legi,

Mărturii despre trecuturi, cu valoare de amprente,

Unele nedescifrate, altele le înţelegi.

Suntem regi cu atribute din divinele tipare,

Conştiinţă şi vorbire, raţiune, sentimente,

Cu dorinţa înnăscută de a depăşi hotare,

Copii indigo rebele cu orgolii şi accente.

Stăpâniţi de lăcomie, egoism şi ignoranţă,

Cu „magnet” irezistibil spre porniri conflictuale,

Spre idei contradictorii sau lipsite de substanţă,

Totuşi, am lăsat în urmă nişte… urme epocale!

După sunete primare şi vorbiri articulate,

Scrisul pe pereţi de peşteri şi picturile naive,

Vremea vechilor tipare şi mesaje publicate,

Astăzi am ajuns în era electronicii masive.

…Trenuri-glonţ, maşini-rachetă cu viteze infernale,

Procesoare performante, născociri robotizate,

Cine vrea...(sau cine poate!)... face zboruri spaţiale,

Suntem dependenţi de tehnici- proceduri sofisticate.

…Mega-poduri suspendate, apeducte şi baraje,

Supersonice-săgeată, sateliţi şi zepelinuri,

Uriaşi arhitectonici având sute de etaje,

Submersibile şi nave, tratamente şi vaccinuri…

Un progres…(o spun ca număr!)... este foarte evident,

Altul, ca tehnologie, fără nici o îndoială,

Al cunoaşterii, un altul, un ponton-stabiliment…

Un regres- cenuşăreasa, educaţia morală.

...................................................................

 (XV) Idealuri

Paşi mai mici, mai mari- cu carul, rezultate- niciodată,

Scriem, retractăm sau ştergem „eşafodul” conceput...

Tema existenţei noastre- o problemă delicată-

E la fel de nepătrunsă- cum era la început...

Nestrivind corola lumii de mistere şi minuni,

Ne spunea odinioară, cu adânci reverberaţii,

Literatul-eminenţă printre literaţi comuni:

Noi trăim în universul surselor de inspiraţii!

Mă veţi întreba, desigur, cum privesc aceasta eu,

Scurta mea incursiune, larga mea retrospectivă,

Să mă definesc eu singur, sincer chiar îmi este greu...

...O parcurgere „în mare”, vreau să cred, obiectivă...

Unii spun: „Se schimbă totul!”, alţii spun că mai nimic,

Noutăţi nu sunt sub soare, totul, iarăşi se repetă,

De la libertăţi totale la „reţetele în plic”,

Amintesc doar numai una, pentru unii- desuetă...

...Solomon, Eclesiastul: suntem de la Cel de Sus,

Tot ce Mâna Sa zideşte, dăinuieşte pe vecie,

Nu-i nimic de scos acolo şi nimic nu e de pus,

Ziua Lui e necuprinsă- pe pământ, în ani- o mie.

Spre acest model al lumii ca gigantic aisberg-

Partea de deasupra apei este lumea cea ştiută-

…Un gheţar plutind pe valuri- cei mai mulţi, aici, converg…

Cea ascunsă, cea mai mare- este lumea nevăzută.

Ni s-au pus obloane grele la ferestre de memorii,

Irealul şi realul- nu cunoaştem diferenţa,

De un zid din nori si ceţuri se lovesc căutătorii…

Descifrarea existenţei?... Îşi declină competenţa!

Iar revin la întrebarea ce, adesea, mă frământă,

Dacă am ajuns la capăt sau mai este mult de mers,

Cine suntem, ce e viaţa, către... unde se avântă?

Îmi răspund, vă voi răspunde… urmărind ultimul vers…

Chiar cu datele primare şterse rău din amintire,

E de înţeles aceasta- vrem să ştim ce o să fie,

Toţi... (şi „tobele de carte”!) - suntem curioşi din fire...

Cum arată viitorul- asta, nimeni nu o ştie.

Mare e nepotrivirea... copie- original,

Limitatul şi eternul, necreat-fără-sfârşitul!

Dacă am admis aceasta, totul intră în normal-

Cum am vrea, cu mintea noastră, să cuprindem infinitul?

Motto postrema:

...Caut calea cea mai scurtă spre limanul-perspectivă...

Vulturi-gânduri-idealuri, spre înalturi să mă poarte...

Urmărind corăbii-lectici, le văd mersul în derivă,

Printre Scylla şi Caribda, între naştere şi moarte.

...Odiseea-teorie, cu putere o susţin

În vârtejuri de cuvinte şi speranţe-paradisuri,

Cu accentul pus pe multum (*), iar pe multa (*) mai puţin,

Sunt un trăitor-amfibiu în oceanele de visuri...

...„Ştiu că nu ştiu nimic şi nici măcar asta nu ştiu.” (Socrate)

...„Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

        Dorel Mihai Gaftoneanu, august 2011

 

* non multa sed multum- nu cantitativ ci calitativ (lb. latină).