miercuri, 27 februarie 2013

Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară… Parodie-pamflet, prozopoem satiric in memoriam Ciprian Porumbescu



Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…
Parodie-pamflet, prozopoem satiric in memoriam Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Bucovina- d. 6 iunie 1883), la 160 de ani de la naştere, 130 de ani de la dispariţie, respectiv Berta Gorgon (n. 17 martie 1861- d. 17 februarie 1947).
Motto: «Oamenii de geniu sunt meteori destinaţi să ardă pentru a-şi lumina secolul» (Napoleon Bonaparte)

...Rafturi... Cărţi cu titluri groase... Îşi aşteaptă cititorii...
Satul... Şcoala generală... Cu lecturi obligatorii…
«Mai demult. Cânta la Stupca. Un mic „greier”. O vioară.
Amintiri ce, la un secol, nu mai contenesc să doară…»
…Printre primele… primite! Cu parcurgere „tihnită”.
Mi-a marcat copilăria. Mi-a rămas (în)tipărită.
Stea cu nume. De legendă. Compoziţii fără moarte.
Fenomen irepetabil. Un talent nativ aparte.
…Ca Esenin, Porumbescu. (Vieţi sumare. Trei decenii.
I-am notat pe „lista scurtă”!  Nişte „condamnaţi” ca… genii!)
Un romantic în gândire. În creaţii şi trăire.
Remarcat de însuşi Verdi. Ca admis” la nemurire”.
…Să încerci să-i faci „portretul”… Lucru greu... Îl ştim cu toţii!
Un tablou din rânduri scrise... Cine n-ar avea emoţii?
Optimismul. Voioşia. Nu păreau să-l părăsească...
Pom sădit ce-şi trage seva din fiinţa românească.
…Falnic chip. Erou. Puternic. Cu profil cioplit în stâncă.
Nobil caracter. Sensibil. Prin simţirea lui adâncă.
Fin umor. Prieten super. Cald, duios, onest în toate.
Era blând. Plăcut la vorbă. Omenie. Bunătate.
…Dispărut de foarte tânăr. „Zeul muzicii, Apollo”.
Şarm. Distins. Ca nimeni altul. Curajos ca… Marco Polo!
Persecuţia… Arestul… Pus sub aprigă prigoană...
Sub furtună. Ca stejarul. Brav  român având „coloană”.
...........................................................................................
…Un copil timid şi firav. Cam stângaci. Dar perspicace.
Rara lui inteligenţă o vedem în tot ce face.
Pe nedrept. În con de umbră. „Tur de forţă”. Artă pură.
Dat ca etalon. Exemplu. „Unitate de măsură”.

…Nu a fost de unul singur. Peste trepte de arpegii.
Tatăl. Interpret din flaut. Memorabile solfegii.
Iraclie. Alter... Creangă! Natural povestitor.
Om cu dragoste de ţară. Consacrat ca scriitor.
...Interpreţi... tenaci! Din gură. Toţi ai lui aveau „ureche”.
 „Soclul”. „Baza”. „Rădăcina”. Unei „lire” nepereche…
Scurt traseu. Dar incredibil! Un galop de sănătate!
Autentic. Accesibil. Autor de calitate.
…După… câteva cuvinte (!) a „sărit” la portative...
Un atras irezistibil de lucrările votive.
Paradisuri vii sonore. „Dedicaţii” unui cor.
Lirică lăutărească. Prelucrări după folclor.
…„Imn unirii”. „Tricolorul”. „Cântecul latinei ginte”.
„Serenada”. „Rapsodia”. Te vor urmări în minte...
„Inefabila baladă”. Cu vioară şi orchestră.
(Ce lucrare inspirată! …Tehnică „extraterestră”!)
 ... „Craiul nou”. Din operetă. Cizelată şi plăcută.
Ritmuri nemaiascultate. Premieră... absolută!
Muzică... de voie bună! Stil „bel canto”. Rafinată.
Piese scrise pentru voce. Ne uimesc şi astăzi, iată!
...„Stupca”...„Prahova”...„Braşovul”... Hore, marşuri şi romanţe.
Exerciţii de cultură. Purtătoare de speranţe.
„Zâna Dunării”…„Camelii”… Reverii... Tonalitate...
Magic. Univers de hore. Ode. Imnuri. Minunate.
...„Malul Prutului”. „Altarul”. Preafrumoasa „Rapsodie”.
„Gaudeamus”… Absolvirea! Genială melodie!
Arc... Triumf… Arcuşul sprinten. Spre aducere aminte.
Zestre. Cântece. Poeme. Operă. Învăţăminte.
…………………………………………………….
…Ilişeştiul şi Suceava. Cernăuţiul şi Viena.
Un elev de... mare clasă! Susţinut de trei „Mecena”.
Miculi şi Mandyczewski. Sau Alecsandri, poetul.
Peste tot. Vei da de dânşii. Când îi răsfoieşti caietul...
…Minge… partituri… popice… şcoală... jocuri de culise.
Frământări… emoţii… temeri… deziluzii… porţi închise.
Dansul... scrima... patinajul... şi agape studenţeşti.
„Arboroasa”, „antic” nume Bucovinei strămoşeşti.
...Patru secole. La Putna. Domnul Ştefan. Sărbătoare.
Invitaţi. Cultura ţării. Regăsiţi în… neuitare!
(Ciprian) „Golembiowski”… (Pre)schimbat în „Porumbescu”.
Slavici, Teclu sau Xenopol. Şi Poetul Eminescu.
…Mari de tot. Să-i pomenească? Unora le vine greu.
Cântăreţ- vătaf- „primaşul”. Trubadurul Vindireu.
„Dionysos”. „În persoană”. Cu „Satirii” şi „Silenii”.
Barzi nomazi. „Figuri de ceară”. „Coborâte” prin milenii.
...O colecţie de cânturi. Niciodată nu mai moare!
Expresivă şi directă. Piese grele, de valoare.

 Patriot cu demnitate... (Din picioare mor copacii!)
Datorie împlinită... „Am cântat întregii Dacii!”
…………………………………………………….....
…Peste tot. În stânga, dreapta. Cei trecuţi. De altădată.
Monumente. Din vechime. O mulţime. O armată.  
Pomi şi flori. Covor de iarbă. „Coame”. Dealuri. Munţi în zare.
Grav discurs. Melancolie. Cu tăceri apăsătoare.
...Feţe triste. Cu ochi umezi. Lacrimi ce se tem să vină.
Şoapte şi priviri. Accente. În  fundal. „Lumină lină”.   
Grupuri, trecere atentă. Printre vechile alei.
Locul veşnicei odihne. Crucea albă de sub tei.
...Cu efigie superbă. Şi inscripţie gravată.
O voi insera intactă. O păstrez „nealterată”:   
„/Iar când,  fraţilor, m-oi duce/ De la voi şi-o fi să mor,/
/Pe mormânt atunci să-mi puneţi/ Mândrul nostru tricolor!”/
…Ne apropiem. În „cercuri”. Paşi discreţi. Sfială multă.
«Voi vorbi un pic mai tare. Poate, Bardul ne ascultă...
(Glasul ghidului. Răsună. Cu sclipiri „condimentate”.)
Muza şi muzicianul… Cuplu spre eternitate.
...O poveste de când lumea. Nici măcar nu este nouă.
El şi ea. „Inseparabili”. Ca un măr… tăiat în două!
Un întreg pentru vecie. Nufărul şi anemona.
Uneori mă duc cu gândul către junii din Verona…
…Ciprian, ca un Romeo. Berta ca o Julietă.
Personaje. Şi simboluri. Cu cerneală… violetă!
Au stârnit regrete valuri. Pagini mii, nenumărate.
„Porumbei şi turturele”. Pasiuni adevărate.
…Impecabil. Crez de viaţă. Să fii sincer devotat.
A ajuns de basm. Spun unii. Un scenariu perimat.
Doar articol de duzină. Sau o haină demodată.
Tot mai rar, mai rar se poartă… Până este aruncată.
… Visuri mari… Efemeride... Călători prin lumi de gânduri…
Fascinante spaţii vaste. Şiruri-şiruri. Stele. Rânduri…
Constelaţii în spirale… Galaxii închipuite…
Teancuri strânse. De arhive… Din speranţe năruite…
…Necuprinse largi imperii cu acelaşi prototip…
Colonii imaginare din castele de nisip…
„Zile din argint şi aur”. Pe un cer cu astre-veacuri.
Din clepsidra-cronometru. Fire... „Ţesături”… Tic-tacuri.
…Mici Dedali. Rebeli sub soare. Umbre ies la promenadă.   
Două suflete pereche. În hârjoană prin livadă.
Jucăuşi. Simpatici  fluturi. Aripi lungi multicolore.
Zbor de vis. Şi despărţire. Trandafiri şi mandragore.
...Tineri. „Verzi”. În floarea vârstei. Par eterni când îi privesc!
De-aş putea întoarce timpul... Mi-aş dori să-i întâlnesc.
Înţeleşi”? Deloc! De unde? Victime… „nepotrivirii”!
Doi învinşi au fost. De soartă. Prinşi în meandrele iubirii!

…E „destin”? Sau „opţiune”? Semne mari de întrebare...
Tainice istorioare. Repetate des, se pare…
Legături comune? Multe! Totuşi, nu a fost să fie!
Încă o idilă... „spartă”! Cu tipar de tragedie!
...O romanţă  depănată. Dulce... acrişor... amară!
Stinsă brusc. În miez de noapte. Într-un început de vară.
Ca o scară ni-i trecutul... O enigmă, viitorul...
Ce nedreaptă este viaţa! Singur drept e Creatorul!»
.....................................................................................
…Leagănul adolescenţei. „Raiul” plin cu locuri dragi.
Drum spre inima pădurii. Pajişti. Rarişti. Brazi şi fagi.
Rugi de mure. Tufe. Zmeuri. Stânjenei şi viorele.
Luminişuri şi desişuri. Din picturi. Acuarele.
…Risipiţi peste coline. Nu mai poţi să îi aduni...
Codrii. De mister şi farmec! Cu fantome din străbuni...
Ca Livenii lui Enescu. Vechiul sat. Odinioară.
Existenţa. Temerară. Nu i-a fost deloc uşoară.
...O Moldovă. Feudală. Ţărani. Vite. Care. Pluguri.
Erau pricepuţi la treburi. Vorbe. Tâlcuri. „Meşteşuguri.”
Un ţinut cu oameni harnici. Straie noi de sărbătoare.
„Înţesat”. Tradiţii, datini. Obiceiuri milenare.
 …Cu fântâni. Pe la răspântii. Ciuturi. Cumpene. Uluce. 
 Turnul cel înalt. „Străjerul”. O clopotniţă cu cruce.
 Lespezi reci. Cu scrieri şterse. Ţarina din cimitir.
 Răposaţi oşteni lui Tomşa, Lăpuşneanu, Cantemir…
…Clăi de fân şi lemne stive. Turme. Verzile imaşuri.
 Robi, clăcaşi umili, bordeie. Case bătrâneşti. Sălaşuri.
 Garduri. Stâlpi. Acoperişuri. Şi îngrădituri. Hambare.
 Holde. Câmpuri. Trudă… gârlă! Ţesturi. Vetre de cuptoare.
…Case cu pridvor. Ferestre. Cu ghivece şi perdele.
 „Cergi” pe „laviţe”. Şi „scoarţe”. Vie, iederă, zorele.      
 Cu rapsozi-scripcari. Fanfare. Clăci, serbări şi şezători.
 Iarna. Gheaţă. Măşti şi porturi. Public. Figuranţi. Actori.  
…Dealul. Bătătura casei. Mai la „margini”. Spre „toloacă”.
Cu grădina de legume. Şi „pomătul” din prisacă.
Curtea largă. Cât… Edenul! Un…„cenaclu”. Pe verandă.
Teiul uriaş. Cu „harfa”. Clopoţei. Cristal. „Ghirlandă”.
............................................................................................
...Spirit concentrat. Esenţă. Moştenire de acasă.
În vioara cea străveche. Credincioasa lui mireasă.
Înzestrat de la natură. Excelent ca dirijor. 
A avut de „spus” destule. Publicist. Compozitor.
…Probele „iluminării”. „Curg” la vale. Trec senine.
Manuscrise. Foi şi poze... Mărturii. Mai sunt puţine.
Un incendiu de proporţii... Mistuită. „Casa mare”...
Te întâmpină statuia... Şi „anexa”. „În picioare”...


…A rămas violoncelul… Lângă husa „istovită”…
(S-a „pierdut” casa din bârne… Şi vioara. Rătăcită.)
Un pian ce aminteşte despre clipe fericite...
Faimă. Glorii. Recunoaşteri. Alte vremuri. „Liniştite”.
…Predispus mereu spre boală. L-a urmat îndeaproape.
Până spre Mediterană... N-a fost chip ca să mai scape.
Tulburi timpuri. De restrişte. „Aria înstrăinării.”
Suferinţă. Alinare. Un „concert”. La malul mării.
...I-a fost ultima dorinţă:Aveţi grijă de comoară!
Muzica! Păstraţi-o vie! Nu vreau s-o lăsaţi să piară!”
Cu frânturi de poezie. Printre note muzicale.
S-a retras între coperte. Ca subiect de manuale.
…Doină pe un pisc de stâncă… În oceanul primăverii…
Un martir pentru convingeri…Un apostol al  durerii...
Nu a fost „luat în braţe”. Dimpotrivă, mai degrabă…
„(De)ţinut... din scurt, sub lupă! Să nu-i pierdeţi vreo… silabă!”
...........................................................................................................
...Te gândeşti că, azi, maestre, s-a schimbat macazul, poate?
Că vei reuşi în viaţă fără „dar” sau „dat din coate”?
Strângi coroane, recunoaşteri? Să vezi cum primeşti... pe bandă
„Tăvăluguri” de „invenţii”. „Cronici” scrise... la comandă!
...Îţi doreşti o carieră? Reflectoare… şi de toate?
Te va prelu(cr)a „sistemul”! „Retro” merge... ca pe roate!
„Directive”, „circulare” prin „pilotul” de la „manşă”...
Represalii? Cu duiumul! Vor veni în avalanşă!
…Răutăţi. Venin. Otrăvuri. În fiole…„Saramură”!
Observaţii. Comentarii. Cu „asupra de măsură”!
„Teorii”... Împăunare... Aroganţă şi emfază...
Cu discreţie. Secretul. („Karma”!). Ţi se sugerează...
...O „donaţie”? „Contează” ! Dacă vrei să fii de… va(r)!
Cu scop... unic! „Caritabil”. Şi ajungi “artist” de… ba(r)!
(Conştiinţă sau morală... Cum să spunem?... Păi, de unde?
Vei lăsa ceva în urmă?... Mi-aş dori să pot răspunde!)
 …Ca zefirul Rivierei… Simţi în ceafă „răsuflarea”…
Prăfuitelor „vedete”… De tot râsul şi mirarea!
Comedii. Orgolii. Mofturi. Lauri. Premii. Propagandă.
Coterii. Caragialisme. Un vulcan. În (sara)bandă!
…Tura-vura, acuzaţii… că eşti „dus”…(total!)… spre nori
De la hiper-agramate… anagrame de „valori”!
Iar „concluzia”, mesajul: «Vrei să îţi găsim vreo... pată?
Cine ştie? Ia încearcă… Mai gândeşte-te o dată!
...Dacă încă mai persistă şi te bântuie... mirajul,
Vei primi o „nota bene” după ce accepţi… „virajul”!
Nu pricepi  „recomandarea”? Te „snopim”! Război şi... ceartă!
Îţi pleci fruntea? O, ce veste…! Bine ai venit în ar
………………………………………………………………....


…Se sting fulgere departe. Briză rece. E răcoare.
Vine ploaia în rafale. Peste susur de izvoare.
Se aşterne lin amurgul… Şipote aduc pe seară
Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară…



  


...Ciprian Porumbescu: "Voi cânta Doina, să o audă şi Mediterana")
"…Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit", scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea:"Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aş  dori să-i fiu cu inima deschisă..." La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei, sora acestuia: "Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (...) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!". (M. Andronescu)

     
Dorel Mihai Gaftoneanu, Botoşani, 25 februarie 2013





Gânduri de cititor. Poetul D.M. Gaftoneanu.

                                                                  
Cu fiecare prozopoem pe care-l creează, Dorel Mihai Gaftoneanu adaugă o nouă pagină marii cărţi a spiritualităţii româneşti, asupra căreia, cu trudă şi talent, stă aplecat de mult timp. Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, Onicescu... nume emblematice ale culturii româneşti şi universale, şi acum Porumbescu, au constituit tot atâtea subiecte, care au permis autorului să-şi releve atât disponibilităţile poetice cât şi pe acelea de autentic om de cultură. 
Prozopoemul „Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară ...”, dedicat memoriei lui Ciprian Porumbescu, la 160 de ani de la naştere, ne oferă încă o dată prilejul de a-l admira pe poetul Dorel Mihai Gaftoneanu. Cu o tehnică pe care o stăpâneşte perfect, unică cel puţin în peisajul literar botoşănean actual, poetul evocă personalitatea compozitorului şi universul în care acesta s-a format şi consacrat, şi, în ciuda manierei neobişnuite pentru cei mai mulţi de a se exprima, reuşeşte să capteze atenţia cititorilor.
Partea umoristică a prozopoemului de faţă, ca şi a celor anterioare, este dată de referirile la climatul cultural de astăzi, în care valorile autentice nu se pot afirma din cauza „monopolului” unor găşti autoproclamate stăpâne absolute pe tot ce înseamnă act de  cultură – literatură, pictură, muzică, film, teatru, etc. Cum vremea acestora nu pare a se sfârşi prea repede, credem că soarta autorului prozopoemelor este aidoma celei a alergătorului de cursă lungă, nevoit să îndepărteze singur obstacolele care-i stau în cale şi să se lupte, ca şi Don Quijote, cu morile de vânt, pentru ca opera sa, apreciată şi răsplătită cu premii şi cuvinte elogioase în toate colţurile ţării, să fie recunoscută şi la Botoşani.  „Per aspera ad astra” este, se pare, maniera prin care, Dorel Mihai Gaftoneanu îşi va împlini destinul poetic, şi admirăm, fără rezerve, persuasiunea şi determinarea cu care străbate acest drum.
Suntem convinşi că va câştiga, că va veni o vreme când valoarea creaţiei sale va fi pe deplin recunoscută şi îl asigurăm de toată  admiraţia noastră. Vremuri, ca acestea au mai fost, pigmei literari ridicaţi la rang de Titani au mai existat, intrări în uniuni de creaţie pe uşa din dos s-au întâmplat, nu odată, arareori însă, posteritatea a reţinut numele celor care şi-au făcut singuri tronul  pe care, fără merite, s-au urcat. Valoarea, în schimb, recunoscută greu, dăinuie timpurilor, şi mai cu seamă rezistă, atunci când este clădită pe talent şi pe muncă asiduă, zi de zi, şi ceas de ceas. Prozopoemele lui Dorel Mihai Gaftoneanu sunt dovada talentului şi muncii de creaţie deopotrivă, şi nu ne îndoim, îi vor asigura autorului locul pe care îl merită în rândul poeţilor botoşăneni şi nu numai.

Gheorghe Median, Botoşani


sâmbătă, 23 februarie 2013

TARGUL MĂRŢIŞORULUI 27 -02- 2013,organizat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani



In perioada 27 februarie-1Martie  2013 ,va avea loc "Târgul Mărtisorului"-Editia a III-a , organizat de Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani , unde vor participa invitati din judetele :     . .                         .                            Iasi,Suceava,Neamt,Mures ,Harghita si Botosani.
 Expozitiile de pe Pietonalul Unirii vor fi cu vânzare si includ mărtisoare realizate prin tehnica traditională ,handmade si quilling. Aceste tehnici sunt amintite pe afisul care promovează manifestarea in sine pentru a se evita pe cât posibil comentariile nepotrivite care pot interveni chiar din partea celor invitati. In acest sens, institutia noastră nu sustine tehnicile moderne, insă numărul mare de solicitari, dar si faptul că mărtisoarele sunt realizate tot manual -fie prin asamblarea de componente , fie prin arta rulării hârtiei , fie prin modelarea lutului polimeric , ne-a impus intr-un fel si acceptarea altor tipuri de mărtisoare decât cele traditionale. Oricum pe o scară ierarhică  mărtisoarele, care vor fi expuse, se pot plasa, cu siguranta, in fata celor confectionate in serie si invitatilor li s-a sugerat să facă efortul de a aborda simbolurile traditionale romanesti.
  Centrul Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Botosani nu poate să-si asume in totalitate responsabilitatea in ceea ce priveste expunerea altor tipuri de mărtisoare decât a acelora care au trecut de selectia propriu-zisa, si nici in legatură cu prezenta posibila a unor comercianti. Marea majoritate a invitatilor sunt membrii Asociatiei Mesterilor Populari din Moldova (Iacinschi Sonia, Matras Valentin, Neamtu Vasile,  Acasandrei Valentina, HojbotaVeronica, MoldovanVirgil, Costinas Elena, Sauciuc Aurora,  Deak Csaba) sau membrii Asociatiei Culturale "Expo-Art"Botosani (Soptelea Liviu, Alexa Marcel,  Grosu Florin).
                                      Referent etnograf,
                                prof.Margareta  Mihalache


vineri, 22 februarie 2013

DESPRE SENIORII SISTEMULUI ENERGETIC -Partea a VII-a-DIALOG GHEORGHE ŞCHIOPU – OVIDIU MUSTAŢĂ DESPRE GHEORGHE ŞCHIOPU ÎN PREAJMA ÎMPLINIRII VÂRSTEI DE 80 DE ANI


Colaborează la firma unui mare prieten

După revoluţie a înfiinţat o firmă pentru comercializarea şi efectuarea service-lui aparaturii medicale, din care s-au făcut patru în prezent. A predat în cadrul facultăţii de electrotehnică din Cluj şi a celei de medicină nucleară din Iaşi, este expert autorizat de CENECAN în radiologie, ţine cursuri de autorizare a personalului medical din domeniu, este membru de onoare al Academiei de Ştiinţe medicale din România. La vârsta de 70 de ani şi-a dat doctoratul la Cluj, în acest an va susţine dizertaţia pentru al doilea doctorat la Paris, sub îndrumarea lui Alexandru Herlea. De peste 10 ani mă ocup de Sistemul de Management al Calităţii (SMC) pentru firmele sale.
În anul 2012 a făcut înconjurul lumii, a scris, cu acest prilej cartea Peregrin pe cinci continente, găzduieşte manifestarea intitulată Joia culturală TEMCO, cu periodicitate lunară, editează Revista de economie şi administraţie sanitară, cu apariţie trimestrială etc.
A construit un sediu la Cluj, altul în Bucureşti, este unul din cei mai mari şi mai eficienţi distribuitori şi reparatori de aparatură medicală.
Vă invit să treceţi pe la Cluj, eventual când sunt şi eu acolo, o zi sau două, să vă convingeţi pe viu, de vrednicia unui om care în preajma vârstei de 78 de ani îşi va susţine al doilea doctorat, care a rămas activ şi-şi face planuri de viitor.
Ovidiu Mustaţă
- Ce sentimente nutriţi pentru cei care trăiesc în Republica Moldova (să folosesc totuşi denumirile oficiale)?
Gheorghe Şchiopu
,,Această denumire oficială, cred că trezeşte pofta ruşilor, acum şi a ucrainenilor, de a se face stăpâni pe întreaga Moldovă dintre Carpaţi şi Nistru, din această cauză, prefer să-i spun Basarabia, aşa cum am auzit de la părinţii mei, de la şcoală, dar şi de la cei mai mari istorici români.
Pentru mine cea mai mare durere, rezidă în lipsa celor două provincii (Basarabia şi Bucovina), rupte samavolnic din trupul României, despre care altădată, nici n-aveam dreptul să vorbim.
Înainte de 1989 citirea istoriei Basarabiei de Ion Nistor sau de un alt autor, constituia o subversiune. Am trecut de mai multe ori, cu trenul, spre Moscova şi înapoi, dar n-aveam voie să ne oprim să vizităm Basarabia, nici măcar să citim despre ea. Romanul lui C. Stere În preajma revoluţiei, al lui Radu Tudoran Un port la răsărit sau Rusoaica lui Gib I Mihăiescu ori Drumuri basarabene de M Sadoveanu şi multe altele, erau interzise. Ascultam postul de radio Chişinău şi mă emoţionam la rostirea cuvintelor cu accent moldovenesc, întocmai ca la noi acasă.
Abia în 1994 am făcut prima călătorie în Basarabia, cu maşina IRE Bacău, ca răspuns la vizita anterioară, făcută de cei de la Comrat, la Bacău. Directorul Radu Manoliu, în chip de şofer, Virgil Botea, Theodor Tincu şi cu mine, pasageri. Am intrat pe la Oancea-Cahul, am urcat la Comrat după care am coborât spre Vulcăneşti la staţia de 400/110 kV, la Bolgrad şi la Jibrieni (acum Primorskoe) pe malul Mării Negre, unde întreprinderea de la Comrat avea o bază de odihnă şi tratament. Am coborât la Vîlcov pe braţul Chilia, la Ismail de unde am urcat la Comrat. De la Comrat, prin Cimişlia, la Chişinău unde am fost găzduiţi de Moldenergo. Din Chişinău ne-am îndreptat spre Ungheni, cu o intrare la Mănăstirea Căpriana, apoi la Ungheni şi prin vama Sculeni, am revenit în ţară. Chişinăul a fost şi a rămas al doilea oraş (ca mărime), al României, cu un aer modern şi frumos".

Este convins că basarabenii sunt mai români ca noi românii din ţară

,,Noua generaţie de scriitori: Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Ion Hadîrcă, Ion Druţă, Dumitru Matcovschi şi alţii, dar şi cei doi cântăreţi: Doina şi Ion Aldea Teodorovici, ne-au adus cu pregnanţă gândurile şi simţămintele pur româneşti, ne-au insuflat încrederea că se va putea reveni, cândva, la patria mumă. Mă cutremur, cu gândul la martiriul suportat de către basarabeni, la atrocităţile comise de ruşii care n-au nici un drept asupra acestui pământ. Îi consider pe basarabeni mai presus decât pe noi, cei din ţară, din punctul de vedere al românismului.
Ovidiu Mustaţă
- Ce v-a îndemnat să mergeţi recent la Simpozionul Mondial al Eminescologilor care a  avut loc la Chişinău la 3-5 septembrie 2012. Spuneţi-mi câteva momente importante de la acest simpozion.
Gheorghe Şchiopu
,,În intervalul 23-29 august, m-am aflat la Cluj. La 25 august Pompiliu Manea mi-a spus că mergem la Mureşenii de Câmpie, unde are loc comemorarea victimelor crimelor comise de unguri, după cedarea Ardealului. Am plecat pe şoseaua Cluj-Reghin şi ne-am întors prin Gherla după o intrare la mănăstirea Nicula. Ne-am despărţit la 29 august, eu întorcându-mă la Bacău, cu trenul, iar el urma să plece la Bran, să se întâlnească cu copiii săi, fără să mai stabilim altceva pentru viitorul imediat. Peste trei zile, la 2 septembrie, la ora 14:30 m-a sunat să-mi spună că pleacă din Bran, spre Bacău, să mă pregătesc, deoarece vom merge la Chişinău, împreună cu academicienii Gleb Drăgan şi Ionel Haiduc, pentru a-l sărbători la 3 septembrie pe scriitorul Mihai Cimpoi, la împlinirea vârstei de 70 de ani, iar pe 4 şi 5 septembrie vom participa la Simpozionul  mondial al eminescologilor.
A ajuns târziu la Bacău. Am plecat imediat spre Iaşi, iar apoi prin Sculeni şi Ungheni la Chişinău. A doua zi ne-am deplasat la Centrul Mondial Academic Eminescu unde a fost omagiat academicianul Mihai Cimpoi, pe care-l cunoşteam de la Bacău, ca participant la zilele revistei Ateneu.
În următoarele zile a avut loc sesiunea de comunicări consacrată lui Eminescu. Au participat: Nicolae Dabija, Ion Hadîrcă, Ion Ungureanu, Mircea Snegur, Petru Lucinschi, Nicolae Timofti – actualul preşedinte al Republicii Moldova, Dorin Chirtoacă – primarul Chişinăului şi mulţi alţii. Din România au participat: academicienii Gleb Drăgan şi Eugen Simion, Victor Crăciun, delegaţii ale scriitorilor şi cercetătorilor din Bucureşti, Alba Iulia, Iaşi, Cluj, Suceava, Bistriţa, Râmnicu Vâlcea, Satu Mare, Timişoara etc. şi alţi scriitori şi ziarişti.
S-a pledat pentru permanentizarea Simpozionului, pentru accent pe cercetarea vieţii şi operei lui Eminescu, pe alternarea locului de întâlnire între Chişinău, Iaşi şi Bucureşti.
Momentele cele mai pregnante, memorabile, care mi-au reţinut atenţia  au fost intervenţiile celor trei mari români din Basarabia: Nicolae Dabija, Ion Hadîrcă şi Ion Ungureanu, fostul ministru al culturii.
Am remarcat, încă odată, că basarabenii sunt mai români, ca noi românii, şi de aceea îi admir şi-i preţuiesc pentru curajul şi verticalitatea lor.
Ştiu că sunteţi basarabean, că vă iubiţi locurile natale, ca vă ajutaţi rudele şi prietenii de acolo şi am înţeles că anual, la sfârşitul anului şcolar, oferiţi un premiu celui mai bun absolvent al liceului din comuna Mihăileni, liceu care-i poartă numele celebrului romanist Eugen Coşeriu, cel mai de vază consătean al dumneavoastră.
Nu ştiu câţi basarabeni care trăiesc în România fac acest gest şi nu pot decât să vă felicit pentru aceasta".
Ovidiu Mustaţă
- Eu vă rog ca să fiţi de acord ca despre mine şi despre ceea ce fac eu să realizăm un dialog peste câţiva ani, din păcate puţini, când voi împlini şi eu 80 de ani. Deocamdată, daţi-mi voie să vă îmbrăţişez şi să vă doresc sănătate dumneavoastră şi familiei dumneavoastră. Şi, pentru că nu a trecut prea mult timp de la Anul Nou,  sa vă urez La mulţi ani!
Gheorghe Şchiopu
,,Vă mulţumesc din tot sufletul, pentru această încântătoare întâlnire pe care mi-aţi prilejuit-o, pentru bunăvoinţa pe care aţi manifestat-o, faţă de mine, pe tot parcursul intervalului de timp de când ne cunoaştem, pentru încurajările pe care le-am simţit, discret, din partea dumneavoastră, pentru interesul ce-l manifestaţi faţă de toţi cei care au avut o contribuţie semnificativă în activitatea desfăşurată în Sistemul Energetic Naţional. Vă rog să-mi permiteţi să exprim întreaga mea gratitudine, admiraţie şi recunoştinţă pentru omul care sunteţi, pentru clarviziunea care vă caracterizează şi pe care am sesizat-o încă din momentul cunoştinţei noastre.
Bucuria realizării unui  dialog, când veţi împlini 80 de ani, pe care vi-i doresc plini de sănătate, va fi, sper, cel puţin la fel de mare şi de deplină, ca cea pe care o trăim astăzi.

Ne îmbrăţişăm amândoi cu multă emoţie.


Dialogul a avut loc la  Bacău pe 27.01.2013