Motto:
“Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)
Cu aplauze
eterne... Recviem Giussepe Verdi
Parodie-pamflet, prozopoem satiric din grupajul “Trilogia siderală”, in memoriam
Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole - d. 27
ianuarie 1901, Milano),
compozitor italian
de operă.
…“Muzica este liniștea dintre notele muzicale.”
(Claude Debussy)
…Drumul soarelui răsare către tainicul apus…
…Îmbarcaţi
pe un Titanic cu bilet doar pentru
dus,
Ce grăbit
ne poartă timpul spre un Hades cu
tenebre…
Pasageri suntem cu toţii printre amintiri celebre,
Traiectorii
sinuoase, unduiri contradictorii
Dintr-un Panteon de stele, astre cu parfum de
glorii…
Mă opresc
numai la una, cu profil total aparte,
Într-un număr
de magie… Călător ajuns departe.
…Il signor Giussepe
Verdi, un titan, legendă vie.
Muzicii
de calitate, eminenţă cenuşie.
Un gigant,
colos din Rhodos, cine l-ar putea
cuprinde
Într-o
pagină de carte? Nimeni n-ar putea pretinde...
...Motivaţii
sau imbolduri? Sincer, nu vă pot răspunde!
...Legături
comune, oare? Nu l-am cunoscut... de unde?
Sunt nepotrivit,
se ştie, însă, totuşi, o voi face...
Prefăcându-mă
cuminte… poate sunt lăsat în pace (!)
Mă disimulez în rolul... spectatorului discret,
Creionându-i “universul” şi crochiul de portret…
Ca să
fiu în ton cu titlul, arborez o mină tristă...
«Opera», în scurte rânduri, o voi trece în
revistă.
...”Rigoletto”... “Trubadurul”... “Traviata”... ritualuri
De
prin suduri însorite cu Sicilia în
valuri,
"Trilogia populară" şi o...
toacă de vecernii,
“Cele patru piese sacre”, cap... afiş
în pragul iernii!
…„O zi… lipsă!… de domnie”. Critic punct de carieră.
…“Messa”, recviem artistic... un concert
în premieră.
…Scena Scalei din Milano… Contele Oberto, “sfântul”...
...Un destin cu mână forte ţine… sub papuc, pământul!
(De
mirare cum ne rabdă… la ce facem pe planetă!
Stup…
spectacol, lumea noastră, …vodevil şi operetă!)
...Imperatorul
Nabucco, un corsar, nişte tâlhari…
...O Ioanna, un Ernani, un Atilla… nume
mari!
...Mai
apoi Ierusalimul… Longobarzii, cruciada,
Dirijori,
tenori, soprane… îmi continui “escapada”.
...Carlos (don!)… Luisa Miller… Foscari,
Macbeth, Alzira,
...Coruri
mii ce ţin isonul cântăreţilor cu lira,
...Vin
Stiffelio, Aroldo - îi cunosc… cunoscătorii!
…Bătălia din Legnano, personaje din
istorii,
…O Aidă, un Otello cu un dans bizar cu măşti,
Te vor
duce la extreme… îi iubeşti sau îi urăşti!
...Falstaff… Simon Boccanegra… un cvartet
în Mi minor,
…Ritmuri,
game, tonuri, note… ape limpezi de izvor!
…Un
“respins”… motivul, vârsta!… un însingurat de soartă,
O
cometă rătăcită şi-a găsit... locul pe hartă!
Printr-o
muncă susţinută, un pârâu… înghite fluviul,
Dintr-o
jalnică spinetă… iată, a erupt Vezuviul!
……………………………………………………………….…
…Ca mai
ieri, elev de şcoală, astăzi, tânăr, nu mai sunt,
Drept
dovadă… cât mai este!… îmi stă părul meu cărunt!
Cititori,
îmi cer iertare dacă depăşesc măsura,
Dar mai
am ceva pe suflet... şi mă ia la vale gura!
…Mai apar
valori, desigur… chiar mai mult, de greu calibru,
Anonime,
curg talente cum vin apele pe Tibru...
Îi privim
cu nepăsare… luptători tenaci în ringuri…
La ce bun
să-i recunoaştem?… Se vor descurca şi singuri!
...Ne-a
cuprins indiferenţa, boală grea, nevindecată,
Mai puţin
proeminentă? Cine ştie, altădată…
Cu
tentacule de hidră, se întinde precum ciuma,
Între
două generaţii, văd cum se îngroaşă gluma.
...Prea
puţini mai văd un mâine pentru ziua cea de ieri...
Ascultând
cetăţii vocea, furnicarul de păreri-
Răutăţi,
noroi, invidii, invective şi sudalme-
Nu
cunosc vreunul care să fi fost ţinut pe palme!
...Peste
vorbele “scăpate”, cu
acide conotaţii,
Unele interpretate ca… banale
peroraţii (!),
Îmi voi încheia satira cu buchete de
omagii
Şi păşesc pe teritoriul nedoritelor
sufragii!
....................................................................................
...După toate cele spuse,
grav discurs... după ureche
(Nu e una
muzicală!)… într-un stil de modă veche,
Îi pun
capăt defilării cu fanfară şi onor-
O
paradă... de cuvinte marelui compozitor.
…Genial. Orfeu. Renume. Cu accente de simbol.
Marş.
Triumf. Maestrul Verdi îi dă
globului ocol…
Peste tot
pe unde trece, cu respect i se aşterne
Un covor de flori şi inimi... Cu
aplauze eterne!
…“Ador arta… când sunt singur cu notele mele
muzicale, inima imi tresare și ochii îmi lăcrimează și emoțiile și bucuriile pe
care le trăiesc sunt prea mult de îndurat.” (Giuseppe Verdi)
<
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu