Păpușile de porțelan, autor Dorina Neculce, Botosani

păpușile de porțelan

doar într-o zi toridă de vară,

păpușile de porțelan își aruncă

inimile încremenite,

sparg vitrinele

pornesc tăcute într-o procesiune

numai de ele știută spre porțile îndepărtate ale cimitirului

își strâng împrejurul trupului împuținat

pardesiele învechite(mirosind a molii sufocate în iz de naftalină),

vorbitoare ale altor vremi

cu mâinile tremurânde,

oferă trecătorilor grăbiți,

cu ochii albaștri și destinele atârnate

pe umeri, porții generoase de iluzii

orașul păpușilor este iar verde,

cimitirele din deal au cruci vii

împodobite cu flori moarte...

miroase a lavanda și a viață

putrezită în labirintul albastru

păsările croncăne dezlănțuind cerul

un dangăt sparge capsula temporală

împingând în gropi oameni îmbrățișând păpușile

împleticite-n alte chipuri

doar într-o singură zi toridă de vară

păpușile învață singure să vorbească

și murmură un imn funebru intrându-le oamenilor
pe sub piele...

autor Dorina Neculce

publicata in  Cervantes-Revista Internationala de Cultura