Gânduri de cititor.
Poetul D.M. Gaftoneanu.
Cu fiecare
prozopoem pe care-l creează, Dorel Mihai Gaftoneanu adaugă o nouă pagină marii
cărţi a spiritualităţii româneşti, asupra căreia, cu trudă şi talent, stă
aplecat de mult timp. Eminescu, Enescu, Iorga, Luchian, Onicescu... nume
emblematice ale culturii româneşti şi universale, şi acum Porumbescu, au
constituit tot atâtea subiecte, care au permis autorului să-şi releve atât
disponibilităţile poetice cât şi pe acelea de autentic om de cultură.
Prozopoemul
„Neuitată. O baladă. În acorduri de vioară ...”, dedicat memoriei lui Ciprian
Porumbescu, la 160 de ani de la naştere, ne oferă încă o dată prilejul de a-l
admira pe poetul Dorel Mihai Gaftoneanu. Cu o tehnică pe care o stăpâneşte
perfect, unică cel puţin în peisajul literar botoşănean actual, poetul evocă
personalitatea compozitorului şi universul în care acesta s-a format şi consacrat,
şi, în ciuda manierei neobişnuite pentru cei mai mulţi de a se exprima,
reuşeşte să capteze atenţia cititorilor.
Partea umoristică a
prozopoemului de faţă, ca şi a celor anterioare, este dată de referirile la
climatul cultural de astăzi, în care valorile autentice nu se pot afirma din
cauza „monopolului” unor găşti autoproclamate stăpâne absolute pe tot ce
înseamnă act de cultură – literatură,
pictură, muzică, film, teatru, etc. Cum vremea acestora nu pare a se sfârşi
prea repede, credem că soarta autorului prozopoemelor este aidoma celei a
alergătorului de cursă lungă, nevoit să îndepărteze singur obstacolele care-i
stau în cale şi să se lupte, ca şi Don Quijote, cu morile de vânt, pentru ca
opera sa, apreciată şi răsplătită cu premii şi cuvinte elogioase în toate
colţurile ţării, să fie recunoscută şi la Botoşani. „Per aspera ad astra” este, se pare, maniera
prin care, Dorel Mihai Gaftoneanu îşi va împlini destinul poetic, şi admirăm,
fără rezerve, persuasiunea şi determinarea cu care străbate acest drum.
Suntem convinşi că
va câştiga, că va veni o vreme când valoarea creaţiei sale va fi pe deplin
recunoscută şi îl asigurăm de toată
admiraţia noastră. Vremuri, ca acestea au mai fost, pigmei literari
ridicaţi la rang de Titani au mai existat, intrări în uniuni de creaţie pe uşa
din dos s-au întâmplat, nu odată, arareori însă, posteritatea a reţinut numele
celor care şi-au făcut singuri tronul pe
care, fără merite, s-au urcat. Valoarea, în schimb, recunoscută greu, dăinuie
timpurilor, şi mai cu seamă rezistă, atunci când este clădită pe talent şi pe
muncă asiduă, zi de zi, şi ceas de ceas. Prozopoemele lui Dorel Mihai
Gaftoneanu sunt dovada talentului şi muncii de creaţie deopotrivă, şi nu ne
îndoim, îi vor asigura autorului locul pe care îl merită în rândul poeţilor
botoşăneni şi nu numai.
Gheorghe
Median, Botoşani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu